Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andrei Zoicas
Data postării: 18 februarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 180
Poezii din aceiaşi categorie
O DORINȚĂ CENZURATĂ
Mă inundă câteodată
O dorință cenzurată,
Să alint să strâng în brațe
Ființe raționale...
Neamuri ,cunoscuți ,amici
Pentru toți am loc aici
Într-un suflet mare
Încăpăror, simțitor și tare.
Sunt aptă pentru iubire
Pentru vis și fericire,
Chiar și atunci când vântul bate
Ochii-s plini de duioșii.
Dese ori sunt în dilemă...
Îmi doresc așa de mult
Raiul aici pe pământ
Însă știu că-i utopie.
Lovituri
Ai aruncat cu pietre-n mine
Crezând ca tu esti mai presus,
Călcandu-mi sufletu-n picioare
Ignorând ce-a fost frumos...
Ai aruncat cu vorbe grele
Fără să te gandesti deloc,
Că lovind cu ură-n mine
Loviturile candva...se-ntorc!
M-ai judecat ca nu ai inteles
Că am ținut la tine intr-un fel,
Și ai scuipat cu răutate
Tristetea peste chipul meu...
De m-ai privi pret de o clipă
Cum ochii mi-s nefericiți si stinsi
Ai zări negresit durerea scumpă
Ce nu-ti doresc în veci s-o simti...
Viitor
Ce frumoasă ești,
Zână dragă din povești!
Să plecăm în lume aș vrea,
Să te fac mireasa mea.
Ce specială ești,
Fată dragă din nămeți!
Să-mi zidesc casa aș vrea.
Să fii tu familia mea.
Mai frumoasă de Laura Stoica în maghiară
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Szebb
Te messze vagy, és nálad vagyok
Hatalmas erő
Minden nap mosolyogva ébredek
Micsoda lehetőség, hogy találkozhattunk
Sokáig nem hittem a szerelemben.
A szerető világodban akarok maradni
Soha nem voltam még így szerelmes
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
A szerető világodban akarok maradni
Mosolyogva ébredni minden nap
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Néha nélküled
Az út nehéz
Szeretném, ha velem lennél,
Mindig velem.
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Abia în iulie
Aș vrea să poți să îmi citești în ochi
Primăvara care răsare în mintea mea
Și toate versurile scrise despre noi,
Nesuperficial, fără a le pierde noțiunea.
Visele mele de după ora trei a nopții
Conturând numai momente fericite.
Dar ele există doar între coperțile cărții
Ce poartă în loc de titlu numele noastre.
Căci eu scriu atunci când îmi lipsești
Despre cât însemni și tot ce îmi doresc,
Ce aș vrea să îți spun când mă privești,
Despre ce simt, dar nu pot să rostesc.
Despre cioburile de lângă patul tău
Și nisipul vărsat pe podeaua maronie...
Căci nu am suportat clipele ce se scurgeau
Știind că mă vor despărți curând de tine.
Am spart clepsidra în mod voit, neregretat,
Cu oarba speranța că voi opri timpul
Și pentru câteva ore chiar a funcționat...
Până a sunat de pe perete ceasul.
Trezind conștientizarea interioară
Că trebuie să plec, că trenul nu așteaptă...
Că de acum mă voi ruga timpului să treacă
Știind că te voi revedea tocmai la vară.
Bunica
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
O DORINȚĂ CENZURATĂ
Mă inundă câteodată
O dorință cenzurată,
Să alint să strâng în brațe
Ființe raționale...
Neamuri ,cunoscuți ,amici
Pentru toți am loc aici
Într-un suflet mare
Încăpăror, simțitor și tare.
Sunt aptă pentru iubire
Pentru vis și fericire,
Chiar și atunci când vântul bate
Ochii-s plini de duioșii.
Dese ori sunt în dilemă...
Îmi doresc așa de mult
Raiul aici pe pământ
Însă știu că-i utopie.
Lovituri
Ai aruncat cu pietre-n mine
Crezând ca tu esti mai presus,
Călcandu-mi sufletu-n picioare
Ignorând ce-a fost frumos...
Ai aruncat cu vorbe grele
Fără să te gandesti deloc,
Că lovind cu ură-n mine
Loviturile candva...se-ntorc!
M-ai judecat ca nu ai inteles
Că am ținut la tine intr-un fel,
Și ai scuipat cu răutate
Tristetea peste chipul meu...
De m-ai privi pret de o clipă
Cum ochii mi-s nefericiți si stinsi
Ai zări negresit durerea scumpă
Ce nu-ti doresc în veci s-o simti...
Viitor
Ce frumoasă ești,
Zână dragă din povești!
Să plecăm în lume aș vrea,
Să te fac mireasa mea.
Ce specială ești,
Fată dragă din nămeți!
Să-mi zidesc casa aș vrea.
Să fii tu familia mea.
Mai frumoasă de Laura Stoica în maghiară
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Szebb
Te messze vagy, és nálad vagyok
Hatalmas erő
Minden nap mosolyogva ébredek
Micsoda lehetőség, hogy találkozhattunk
Sokáig nem hittem a szerelemben.
A szerető világodban akarok maradni
Soha nem voltam még így szerelmes
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
A szerető világodban akarok maradni
Mosolyogva ébredni minden nap
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Néha nélküled
Az út nehéz
Szeretném, ha velem lennél,
Mindig velem.
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Abia în iulie
Aș vrea să poți să îmi citești în ochi
Primăvara care răsare în mintea mea
Și toate versurile scrise despre noi,
Nesuperficial, fără a le pierde noțiunea.
Visele mele de după ora trei a nopții
Conturând numai momente fericite.
Dar ele există doar între coperțile cărții
Ce poartă în loc de titlu numele noastre.
Căci eu scriu atunci când îmi lipsești
Despre cât însemni și tot ce îmi doresc,
Ce aș vrea să îți spun când mă privești,
Despre ce simt, dar nu pot să rostesc.
Despre cioburile de lângă patul tău
Și nisipul vărsat pe podeaua maronie...
Căci nu am suportat clipele ce se scurgeau
Știind că mă vor despărți curând de tine.
Am spart clepsidra în mod voit, neregretat,
Cu oarba speranța că voi opri timpul
Și pentru câteva ore chiar a funcționat...
Până a sunat de pe perete ceasul.
Trezind conștientizarea interioară
Că trebuie să plec, că trenul nu așteaptă...
Că de acum mă voi ruga timpului să treacă
Știind că te voi revedea tocmai la vară.
Bunica
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
Alte poezii ale autorului
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Eram
Râdeam cu tine
Totul era bine
Râdeam amândoi
Nu mai suntem noi
Știam prea bine
Ma gandeam la tine
Stiam și noi
Vino inapoi...
Iubirea ta mă ține în viață
Iubirea ta este elixirul vieții mele
Imi curge din artere în arteriole și vene
Se scurge în atriu, trece de o valvă
Îmi bate inima ta în palmă.
Sufăr
Clipă risipită
O singură pepită
Doi vânători de amintiri
Prea multe simțiri
Alarma trezește
Realitatea izbește
Lopată de pietriș
Aruncată pieziș
Memoria joacă feste
Căutătorul găsește
Comoara pierduta
O singura pepită
în cufăr
Sufăr
Poem
Îți spun ca esti îndeajuns pentru mine
Pe malul lacului ce se golește în neștire
Șoapte suave se disting din departare
Curenții de aer conferă formă apei
Ne uitam și noi în balta de cer
Seninul dintre nori sclipește
Precum soarele creează raze de speranță
Așa amandoi ne îmbrățișăm
Ne încălzim cu trupurile de țărână
Ne răcim atunci când bate vântul
O singură lacrimă e necesară
Să știu că vrei să vezi viitorul
Îți spun ca vei avea ce îți dorești
Iar tu vrei doar fericire
Atunci pe loc buzele sau atins
Ochi ne priveau din departare
Simteam momentul ca niciodată
Amintirile rămân, ma fac sa plâng
Ochii, sentimentul nu se uită
Stau plângâd lânga mormânt.
Albastru de nu mă uita
Îmi plac florile de nu mă uita
Ele reflectă cerul infinit
Albastru neîntrerupt de nori
Albastru neîntrerupt de noi
Plăpânde și cu petale mici
Frumoase și cu multe înțelesuri
Oglinda sufletului, ochii
Oglinda sufletului, ochi albastrii
Flori de câmp răsfirate pretutindeni
Păstrează amintirile tuturor
Sentimente de dor și tristețe
Sentimente de "nu te voi uita"
Albastru ca reflexia in apa
Albastru ca cerul de ieri
Albastru ca ochii de mâine
Albastru de "vreau sa te uit"
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Eram
Râdeam cu tine
Totul era bine
Râdeam amândoi
Nu mai suntem noi
Știam prea bine
Ma gandeam la tine
Stiam și noi
Vino inapoi...
Iubirea ta mă ține în viață
Iubirea ta este elixirul vieții mele
Imi curge din artere în arteriole și vene
Se scurge în atriu, trece de o valvă
Îmi bate inima ta în palmă.
Sufăr
Clipă risipită
O singură pepită
Doi vânători de amintiri
Prea multe simțiri
Alarma trezește
Realitatea izbește
Lopată de pietriș
Aruncată pieziș
Memoria joacă feste
Căutătorul găsește
Comoara pierduta
O singura pepită
în cufăr
Sufăr
Poem
Îți spun ca esti îndeajuns pentru mine
Pe malul lacului ce se golește în neștire
Șoapte suave se disting din departare
Curenții de aer conferă formă apei
Ne uitam și noi în balta de cer
Seninul dintre nori sclipește
Precum soarele creează raze de speranță
Așa amandoi ne îmbrățișăm
Ne încălzim cu trupurile de țărână
Ne răcim atunci când bate vântul
O singură lacrimă e necesară
Să știu că vrei să vezi viitorul
Îți spun ca vei avea ce îți dorești
Iar tu vrei doar fericire
Atunci pe loc buzele sau atins
Ochi ne priveau din departare
Simteam momentul ca niciodată
Amintirile rămân, ma fac sa plâng
Ochii, sentimentul nu se uită
Stau plângâd lânga mormânt.
Albastru de nu mă uita
Îmi plac florile de nu mă uita
Ele reflectă cerul infinit
Albastru neîntrerupt de nori
Albastru neîntrerupt de noi
Plăpânde și cu petale mici
Frumoase și cu multe înțelesuri
Oglinda sufletului, ochii
Oglinda sufletului, ochi albastrii
Flori de câmp răsfirate pretutindeni
Păstrează amintirile tuturor
Sentimente de dor și tristețe
Sentimente de "nu te voi uita"
Albastru ca reflexia in apa
Albastru ca cerul de ieri
Albastru ca ochii de mâine
Albastru de "vreau sa te uit"