Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andrei Zoicas
Data postării: 18 februarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 81
Poezii din aceiaşi categorie
Steaua-mi (Vega)
Pe când ceru-i-ntunecat
stele strălucesc puternic
eu-ți vorbesc întins culcat
când veghezi însingurat...
De atâtea ori mă rog să vii,
să cobori ca dintr-o navă,
să mă iei sau să rămâi,
să fim doar noi doi...
Iar de fiecare dată îmi
trimiți plăceri deșarte,
să te uit printre extaze,
să-mi pierzi dragostea prin raze...
Mă transformi în ceilalți oameni,
ce nu știu cum se iubește,
mă împingi spre animalul
ce de trup se îngrijește.
Dar te-ascult ș-accept cu drag
orice îmi trimiți în vag,
gândul meu e îndreptat
către-ți sufletul-ndepărtat...
Regăsesc puțin din el
în orice trup ce-am cunoscut
trimis de tine să m-afund,
să fiu simplu om în vânt...
Îi voi iubi pe toți ce m-au
văzut în trupul intim,
trădându-te-n noaptea ta,
să știi că primul te-am iubit
și singur ești ce-n suflet,
nu în trup, eu te-am primit...
Pas secund
La urma urmei, nu-mi mai pasă mult,
că ieri ai fost iar umbra de-altădată,
doar un actor pe scena unui cult,
jucând un om în pielea lui uitată.
Te simt pierdut, stingher în vântul surd,
prin nopți pustii și zile fără nume,
ești doar un vis al unui orb, absurd,
un chip pierdut în hăuri fără nume.
Și te înalți ca fumul risipit,
un dor fără ecou, pierdut în mine,
o urmă veche, vagă, de iubit,
ce nici tăcerea n-o mai poate ține.
Trăim în vremi bufonice, căci iată,
se dă regatul tot pentru un cal
și căutăm în umbra altora ce-n noi,
s-a stins pe veci ca într-un dans fatal.
În golul tău, nimic n-a mai rămas,
doar liniștea ce mușcă din hotare,
ești clipa de-ntre ieri și azi,
un pas…
ce cade fără umbră pe cărare.
Și-așa te duci, ca ziua ce apune,
departe, într-un veac nedefinit,
azi un străin ce n-are dor or’ nume
doar amintirea unui timp
neprețuit.
M.L.R, 27.10.2024
Iubirea
Am obosit de toate
Am obosit să mai gândesc
Și gândurile mele
Toate în cap se învârtesc
Iar toți oamenii aceștia
Încet încep să îi urăsc
Căci nau știut vreodată
Să-mi spună sincer ce gândesc
Tu ești la fel ca ăia
Care vorbesc, vorbesc, vorbesc
Dar totuți niciodată
Nimic nu mai înfăptuiesc
Sunt iar dezamăgită
De dragostea ce a trecut
Fără să te doară
Măcar un minut
Și vreau să uit de toate
Ce am simțit și mi-am dorit
Dar inima mea cere
Să le pun pe repeat
E greu să șterg iubirea
Ce-o visez nopți la rând
Și crede-mă iubire
Nu mai pot să te uit!
No tittle
De aș fi un un trandafir cu spini
Nu cred că m aș veștejii
Chiar dacă totu n mine moare
Cu un zâmbet, m ai înflorii
De aș fi un lăstar bătrân
Iar zilele mi ar fi numărate
Tu să vii să stai zâmbind
Aș întinerii în noapte
De aș fi o creangă în foc,
Arzând nu m aș vedea
N aș putea să mă sufoc
Că de ai zâmbii, nu m aș vedea
De aș fi o haină rară
Si te aș vedea venind
N aș putea să fiu uitată
Mă voi arăta lucind
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.
Numai tu
Un tîrg de suflete făcum
și te cătam pe tine;
Mi-ar fi plăcut să vii acum,
dar vin-o măcar mâne....
În jur sunt ochi, de tot străini
ce îmi absorb privirea,
dar lacomi par și prea păgâni
să-mi merite iubirea.
Si numai tu cu ochi de stea
n-apari în a mea cale,
să stingi cu limpezimea ta
durerea mea cea mare.
Eu pentru tine-am născocit,
bucată cu bucată,
din viața care am trăit
să te mai văd odată.
Si dacă târgu -o să-mi opresc
de-o umbră a plăcerii,
eu n-o să pot ca să trăiesc
și să te dau uitarii...
Steaua-mi (Vega)
Pe când ceru-i-ntunecat
stele strălucesc puternic
eu-ți vorbesc întins culcat
când veghezi însingurat...
De atâtea ori mă rog să vii,
să cobori ca dintr-o navă,
să mă iei sau să rămâi,
să fim doar noi doi...
Iar de fiecare dată îmi
trimiți plăceri deșarte,
să te uit printre extaze,
să-mi pierzi dragostea prin raze...
Mă transformi în ceilalți oameni,
ce nu știu cum se iubește,
mă împingi spre animalul
ce de trup se îngrijește.
Dar te-ascult ș-accept cu drag
orice îmi trimiți în vag,
gândul meu e îndreptat
către-ți sufletul-ndepărtat...
Regăsesc puțin din el
în orice trup ce-am cunoscut
trimis de tine să m-afund,
să fiu simplu om în vânt...
Îi voi iubi pe toți ce m-au
văzut în trupul intim,
trădându-te-n noaptea ta,
să știi că primul te-am iubit
și singur ești ce-n suflet,
nu în trup, eu te-am primit...
Pas secund
La urma urmei, nu-mi mai pasă mult,
că ieri ai fost iar umbra de-altădată,
doar un actor pe scena unui cult,
jucând un om în pielea lui uitată.
Te simt pierdut, stingher în vântul surd,
prin nopți pustii și zile fără nume,
ești doar un vis al unui orb, absurd,
un chip pierdut în hăuri fără nume.
Și te înalți ca fumul risipit,
un dor fără ecou, pierdut în mine,
o urmă veche, vagă, de iubit,
ce nici tăcerea n-o mai poate ține.
Trăim în vremi bufonice, căci iată,
se dă regatul tot pentru un cal
și căutăm în umbra altora ce-n noi,
s-a stins pe veci ca într-un dans fatal.
În golul tău, nimic n-a mai rămas,
doar liniștea ce mușcă din hotare,
ești clipa de-ntre ieri și azi,
un pas…
ce cade fără umbră pe cărare.
Și-așa te duci, ca ziua ce apune,
departe, într-un veac nedefinit,
azi un străin ce n-are dor or’ nume
doar amintirea unui timp
neprețuit.
M.L.R, 27.10.2024
Iubirea
Am obosit de toate
Am obosit să mai gândesc
Și gândurile mele
Toate în cap se învârtesc
Iar toți oamenii aceștia
Încet încep să îi urăsc
Căci nau știut vreodată
Să-mi spună sincer ce gândesc
Tu ești la fel ca ăia
Care vorbesc, vorbesc, vorbesc
Dar totuți niciodată
Nimic nu mai înfăptuiesc
Sunt iar dezamăgită
De dragostea ce a trecut
Fără să te doară
Măcar un minut
Și vreau să uit de toate
Ce am simțit și mi-am dorit
Dar inima mea cere
Să le pun pe repeat
E greu să șterg iubirea
Ce-o visez nopți la rând
Și crede-mă iubire
Nu mai pot să te uit!
No tittle
De aș fi un un trandafir cu spini
Nu cred că m aș veștejii
Chiar dacă totu n mine moare
Cu un zâmbet, m ai înflorii
De aș fi un lăstar bătrân
Iar zilele mi ar fi numărate
Tu să vii să stai zâmbind
Aș întinerii în noapte
De aș fi o creangă în foc,
Arzând nu m aș vedea
N aș putea să mă sufoc
Că de ai zâmbii, nu m aș vedea
De aș fi o haină rară
Si te aș vedea venind
N aș putea să fiu uitată
Mă voi arăta lucind
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.
Numai tu
Un tîrg de suflete făcum
și te cătam pe tine;
Mi-ar fi plăcut să vii acum,
dar vin-o măcar mâne....
În jur sunt ochi, de tot străini
ce îmi absorb privirea,
dar lacomi par și prea păgâni
să-mi merite iubirea.
Si numai tu cu ochi de stea
n-apari în a mea cale,
să stingi cu limpezimea ta
durerea mea cea mare.
Eu pentru tine-am născocit,
bucată cu bucată,
din viața care am trăit
să te mai văd odată.
Si dacă târgu -o să-mi opresc
de-o umbră a plăcerii,
eu n-o să pot ca să trăiesc
și să te dau uitarii...
Alte poezii ale autorului
De ce
Am trait o vara ce mi-a schimbat perspectiva
Ceva ce m-a facut sa simt
Niciodata nu am crezut ca dupa
O sa ma simt asa de trist
Am vazut-o și e fericita
Cine sunt eu sa judec si sa zic
Dar de ce doare si gandul
Daca nu a fost sa fie?
Sufăr
Clipă risipită
O singură pepită
Doi vânători de amintiri
Prea multe simțiri
Alarma trezește
Realitatea izbește
Lopată de pietriș
Aruncată pieziș
Memoria joacă feste
Căutătorul găsește
Comoara pierduta
O singura pepită
în cufăr
Sufăr
Simte
M-ai ținut strâns în palma ta
Și ai învățat totul despre mine
Ți-ai dat seama de ceva
Ce putea duce doar la bine
Nu mi-ai spus altceva
Doar că afara ninge
Era frig, apa-ngheța
Voiam a te atinge
Nu o sa te pot uita
Focul se aprinde
I-ami inima
Și simte,
Simte.
Azi
Cu draperiile trase stau și suspin
Ce soare e afara și ce frumos senin
Geamul de sticlă, portal se arată
Dincolo de el un zbucium și-o artă
Acuarelă din materie vie colorata
Nu uită pe nimeni, niciodata
Și fiecare are locul lui în scenariu
Ca la un film mut, la un planetariu
Toata lumea își exprimă rolul
Publicul larg decide viitorul.
Tot în intunericul blocat de draperii
Stau în pat și ma gandesc la bazaconii.
Albastru de nu mă uita
Îmi plac florile de nu mă uita
Ele reflectă cerul infinit
Albastru neîntrerupt de nori
Albastru neîntrerupt de noi
Plăpânde și cu petale mici
Frumoase și cu multe înțelesuri
Oglinda sufletului, ochii
Oglinda sufletului, ochi albastrii
Flori de câmp răsfirate pretutindeni
Păstrează amintirile tuturor
Sentimente de dor și tristețe
Sentimente de "nu te voi uita"
Albastru ca reflexia in apa
Albastru ca cerul de ieri
Albastru ca ochii de mâine
Albastru de "vreau sa te uit"
Iubirea vieții mele
Din cerul gri de toamnă târzie
Ai apărut tu și ai stat lângă mine
Te-ai pus pe creanga mea din toate
Și ai început să îmi descânți multe păcate
Eu auzeam ce spui, dar nu înțelegeam
Eram pierdut în gânduri și te citeam
Până într-un moment când tu te-ai oprit
Ți-ai luat zborul și creanga s-a zguduit
Te-am privit cum prin aer te miști și planezi
Nu știam atunci că doar pe mine mă vezi
Te priveam cum dispari înconjurată de nori
Nu voiam să te pierd, mă gândeam la noi
Atunci am zis să îmi iau și eu zborul
M-am luat după tine, ocoleam norul
Erai acolo și parcă mă așteptai
Să zburăm împreuna, asta voiai
Așa am facut până spre țările calde
Am călătorit amândoi foarte departe
Acolo am ajuns să te cunosc mai bine
Pe zi ce trece mă gândeam mai mult la tine
Erai compania din ochii mei singuri
Erai bucuria din sufletul meu gol
Erai speranța din mintea mea pesimistă
Erai acolo pentru mine, mulțumesc pentru tot
Atunci cand a venit vremea să ma întorc
Ți-am spus să nu vii cu mine și ai avut un șoc
Am plecat liniștit, nu m-am uitat înapoi
Am trecut prin zăpezi, furtună si ploi
Acasă vremea era perfectă, luminoasă
Creanga mea verde și parcă mai frumoasă
M-am așezat la locul meu preferat
Și am rămas acolo mai îngândurat
Dar nu eram bine, nu eram sigur pe mine
Am început să mă întreb de ce nu mai vi
Stiam răspunsul dar cerul era tot gri
Voiam sa știu ce faci, cum esti
Îmi era dor de tine, să mă iubești
Atunci am realizat cât de mult țin la tine
De atunci mă tot gândesc, și poate și mâine
Dacă te voi mai vedea vreodata pe creangă, lânga mine.
De ce
Am trait o vara ce mi-a schimbat perspectiva
Ceva ce m-a facut sa simt
Niciodata nu am crezut ca dupa
O sa ma simt asa de trist
Am vazut-o și e fericita
Cine sunt eu sa judec si sa zic
Dar de ce doare si gandul
Daca nu a fost sa fie?
Sufăr
Clipă risipită
O singură pepită
Doi vânători de amintiri
Prea multe simțiri
Alarma trezește
Realitatea izbește
Lopată de pietriș
Aruncată pieziș
Memoria joacă feste
Căutătorul găsește
Comoara pierduta
O singura pepită
în cufăr
Sufăr
Simte
M-ai ținut strâns în palma ta
Și ai învățat totul despre mine
Ți-ai dat seama de ceva
Ce putea duce doar la bine
Nu mi-ai spus altceva
Doar că afara ninge
Era frig, apa-ngheța
Voiam a te atinge
Nu o sa te pot uita
Focul se aprinde
I-ami inima
Și simte,
Simte.
Azi
Cu draperiile trase stau și suspin
Ce soare e afara și ce frumos senin
Geamul de sticlă, portal se arată
Dincolo de el un zbucium și-o artă
Acuarelă din materie vie colorata
Nu uită pe nimeni, niciodata
Și fiecare are locul lui în scenariu
Ca la un film mut, la un planetariu
Toata lumea își exprimă rolul
Publicul larg decide viitorul.
Tot în intunericul blocat de draperii
Stau în pat și ma gandesc la bazaconii.
Albastru de nu mă uita
Îmi plac florile de nu mă uita
Ele reflectă cerul infinit
Albastru neîntrerupt de nori
Albastru neîntrerupt de noi
Plăpânde și cu petale mici
Frumoase și cu multe înțelesuri
Oglinda sufletului, ochii
Oglinda sufletului, ochi albastrii
Flori de câmp răsfirate pretutindeni
Păstrează amintirile tuturor
Sentimente de dor și tristețe
Sentimente de "nu te voi uita"
Albastru ca reflexia in apa
Albastru ca cerul de ieri
Albastru ca ochii de mâine
Albastru de "vreau sa te uit"
Iubirea vieții mele
Din cerul gri de toamnă târzie
Ai apărut tu și ai stat lângă mine
Te-ai pus pe creanga mea din toate
Și ai început să îmi descânți multe păcate
Eu auzeam ce spui, dar nu înțelegeam
Eram pierdut în gânduri și te citeam
Până într-un moment când tu te-ai oprit
Ți-ai luat zborul și creanga s-a zguduit
Te-am privit cum prin aer te miști și planezi
Nu știam atunci că doar pe mine mă vezi
Te priveam cum dispari înconjurată de nori
Nu voiam să te pierd, mă gândeam la noi
Atunci am zis să îmi iau și eu zborul
M-am luat după tine, ocoleam norul
Erai acolo și parcă mă așteptai
Să zburăm împreuna, asta voiai
Așa am facut până spre țările calde
Am călătorit amândoi foarte departe
Acolo am ajuns să te cunosc mai bine
Pe zi ce trece mă gândeam mai mult la tine
Erai compania din ochii mei singuri
Erai bucuria din sufletul meu gol
Erai speranța din mintea mea pesimistă
Erai acolo pentru mine, mulțumesc pentru tot
Atunci cand a venit vremea să ma întorc
Ți-am spus să nu vii cu mine și ai avut un șoc
Am plecat liniștit, nu m-am uitat înapoi
Am trecut prin zăpezi, furtună si ploi
Acasă vremea era perfectă, luminoasă
Creanga mea verde și parcă mai frumoasă
M-am așezat la locul meu preferat
Și am rămas acolo mai îngândurat
Dar nu eram bine, nu eram sigur pe mine
Am început să mă întreb de ce nu mai vi
Stiam răspunsul dar cerul era tot gri
Voiam sa știu ce faci, cum esti
Îmi era dor de tine, să mă iubești
Atunci am realizat cât de mult țin la tine
De atunci mă tot gândesc, și poate și mâine
Dacă te voi mai vedea vreodata pe creangă, lânga mine.