Distanta dintre noi
Apus frumos de vara
Parca ar fi prima oara
Am în minte zeci de gânduri
Dar m am pierdut printre rânduri
Când vine vremea sa pleci
Și palmele mi s reci
Și sufletul mi e gol
Și o sa mi fie dor
Dar sa te întorci te aștept
Căci inima ce mi bate n piept
E doar a ta, numai a ta
Iubire, pentru totdeauna
Și atunci când o sa vii
Și privirile se vor întâlni
Zeci de pomi vor înflori
Iar noi vom fi din nou copii
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriela Asoltanei
Дата публикации: 11 июля 2022
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 2293
Стихи из этой категории
Atlas
The deepest of the nights got me searching,
As your stunning beauty is like a bright lightning,
And I stay observing bit by bit, your beauty to cover,
A million words on the mind, only a few on the paper.
The eyes, so cordial, the heart's desire to burn grows,
A wild wood oak caressing, as my mind flows,
The velvet whisperers, the calming storytellers,
Portraying happy as my my ear's ambassadors.
The endless rows of tresses of the moonlight,
Making it way on my eyes as a wavelength,
Your face bridge, an ongoing war between us,
Well put and complementary with no use of anxious
Thus, in this portrait, beauty finds its place,
A tapestry of synonyms, interlace,
Each feature a verse, in life's grand embrace,
A face, a poem, of elegance and grace.
Thy artwork pillar, so raffinate, yet so rowdy,
To not appreciate it would be a sad tragedy,
By an felt of the tips, I'm losing my religion,
Something so far to feel, yet so close to addiction.
The core my dearest, reminder the reason that it's just,
All my life close to hold and push mine to your against.
Body's midrift, clear meadow, road to all that is right,
Crazed beauty, deserving of eternal twilight.
Swaying curves of yours, how much they fascinate,
On thy worship I wish I was a sole candidate,
Gam am peds, shy and happy perfect structure,
The only worldly thing is impossible to caricature.
Within her, beauty claims its rightful space,
A marble masterpiece, with elegance and grace,
Every aspect a verse, in heart's tender embrace,
My beautiful sparrow, a poem, in life's enchanting race.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Priviri
Poate ți-e frică să privești la mine-n suflet
Ca-ntr-o oglindă te găsești de-ai să privești
Și-atunci fugind mă ocolești fără de cuget
Nu am cerut să te iubesc, să mă iubești
Focul nestins a mistuit zile senine
Umbrind cu nori priviri ce nu le mai privești
Visul aprins rulează filme clandestine
Povești ascunse ce nicicând n-ai să trăiești
Privesc în urmă timpul zâmbetelor calde
Din ochii tăi mă săgetau două scântei
Dar ai lăsat sufletu-n flăcări să se scalde
Mai mult de om, mai mult de suflet, îți dorești
Strigă un dor, mă-treabă când ajung la tine
Mă-ntreabă inima și sufletul de vești
Răspunde tu la întrebările fragile
Privind în ochi doi ochi ce nu vrei să-i privești
Rămân privind tăcerea lungă, noaptea goală
Nu mai pricep dacă e bine să iubești
Pare-o minciună scrisă-n lumea ideală
Credeam că sufletul cedând suflet primești
Cât de frumos, cât de sublim, privind din stele
Poți să alegi de mă salvezi sau mă zdrobești
Ajunsă zeu aplici sentință vieții mele
Lovind în suflet ai decis să-l osândești
Coboară lacrima-n pământ cărând povară
Se rupe omul dintr-un om răpus de dor
Arunci o inimă-n infern, omul să piară
Dintr-o iubire m-am născut, de ea să mor
Rămâi
Rămâi aleasa din grădina vieţii,
miros de floare înroşind plăcerea,
născută clipă zăvorând tăcerea,
mă ţii cuprins în apăsarea ceţii.
Rămâi doar gândul adorat odată,
un tremur stins de aşteptări pierdute,
prin şir de vorbe în neant ţesute
mă arzi şi azi cum nu credeam vreodată.
Rămâi mister adulmecând mistere,
o umbră ştearsă implorând lumină,
din norii stând în aşteptarea lină
aşterni un cuib ca să hrăneşti durere.
Rămâi în seara când iubeam furtuna,
doar eu, alături, tu erai departe,
priviri vorbeau, dar străluceau deşarte,
rămâi, rămâi să mă petreci întruna.
Nopți calde
Mademoiselle, la ce te mai gandești?
Încă în lume iubirea încerci să o răspândești?
Îmi amintesc de nopțile alea calde de vară,
Când pe lângă parcul Izvor ochii noștri dansară.
Cum lumina din felinare îmi bătea pe spate,
Cum râsetele tale gentile repetate, erau singurul lucru care să întrerupă liniștea în acea noapte.
Așteptam împreună un 385...dar eu vroiam să îți sărut buzele fierbinți...
Acum, după atâta timp, strâng din dinți știind că acel sărut făcea parte și din ale tale rugăminți...
Tot speram ca visele mele să devină reale,
Brațele mele în jurul taliei tale.
Lumina lunii care să ne ghideze,
Pasiunea noastră să o ilumineze.
Te mai vezi în acele seri petrecute în doi?
Când povestindu-ți despre Bulgakov, Pushkin și Tolstoi,
Când vorbindu-ți despre politică, artă și literatură.
Ți-ai dat seama că suntem făcuți din aceeași țesătură.
Știu că ai dreptate, în întregime.
Dragostea are o anumită cruzime.
Dar știu că împreună am fi reușit...
Și poate că ne-am fi iubit la nesfârșit...
Chiar dacă acum inima mea singură lumea trebuie să străbată...
...Nu te învinuiesc pentru decizia luată,
Totuși, vreau să știu, în zile gri și fără rost,
Te mai întrebi, în șoaptă, "oare ce ar fi fost...?"
Epigrame VIII
Vizită
Iar e-n vizită mamaia,
De-alaltăieri de pe la zece,
A venit c-a prins-o ploaia,
Dar uită ca să mai plece.
Uneia care a dat de bani
Când nu aveai serviciu şi lovele,
Erai un stup cu miere şi nectar,
Iar azi cu milioane în portofele,
Te-ai transformat într-un viespar.
Unor români – corona virus
A fost nevoie de o pandemie,
Şi multe sfaturi cu-nţeles,
Ca întreaga Românie,
Să se spele un pic mai des.
Epigrama
Un catren cu poanta-n cioc,
Şi cu patru versuri bune,
Primele te ţin la foc,
După ultimul vei fi cărbune.
Unui bețiv
Când se uită spre podgorii,
I se dilatează porii,
Și se vaită la vecin,
Că îi lasă gura vin.
Pantofii
Pe mama pantofii o băteau,
Și aproape zilnic suferea,
Dar într-o zi când se certau,
Văzui că tata pantofii îi purta.
Umor
E plin de umor vecinul meu,
Iar altul ca el nu întâlneşti,
I-atât de dezvoltat umorul său,
Că râde şi la un Banc de peşti.
Magicianul
Pe un fost magician vestit,
Bibliotecarul școlii l-au făcut,
Dar un eşec cumplit s-a dovedit,
Că încet din cărţi au disparut.
Şcolarizare forţată,
Cam târziu veni la şcoală,
Avea şaipe ani şi oleacă,
Dar din tot ce studia,
Doar si-laba îi plăcea s-o facă.
Sărăcie
Fiind sărac de nedescris,
N-a mai suportat ruşinea crasă,
Servicii Funerare şi-a deschis,
Să aibă ce pune pe masă.
Atlas
The deepest of the nights got me searching,
As your stunning beauty is like a bright lightning,
And I stay observing bit by bit, your beauty to cover,
A million words on the mind, only a few on the paper.
The eyes, so cordial, the heart's desire to burn grows,
A wild wood oak caressing, as my mind flows,
The velvet whisperers, the calming storytellers,
Portraying happy as my my ear's ambassadors.
The endless rows of tresses of the moonlight,
Making it way on my eyes as a wavelength,
Your face bridge, an ongoing war between us,
Well put and complementary with no use of anxious
Thus, in this portrait, beauty finds its place,
A tapestry of synonyms, interlace,
Each feature a verse, in life's grand embrace,
A face, a poem, of elegance and grace.
Thy artwork pillar, so raffinate, yet so rowdy,
To not appreciate it would be a sad tragedy,
By an felt of the tips, I'm losing my religion,
Something so far to feel, yet so close to addiction.
The core my dearest, reminder the reason that it's just,
All my life close to hold and push mine to your against.
Body's midrift, clear meadow, road to all that is right,
Crazed beauty, deserving of eternal twilight.
Swaying curves of yours, how much they fascinate,
On thy worship I wish I was a sole candidate,
Gam am peds, shy and happy perfect structure,
The only worldly thing is impossible to caricature.
Within her, beauty claims its rightful space,
A marble masterpiece, with elegance and grace,
Every aspect a verse, in heart's tender embrace,
My beautiful sparrow, a poem, in life's enchanting race.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Priviri
Poate ți-e frică să privești la mine-n suflet
Ca-ntr-o oglindă te găsești de-ai să privești
Și-atunci fugind mă ocolești fără de cuget
Nu am cerut să te iubesc, să mă iubești
Focul nestins a mistuit zile senine
Umbrind cu nori priviri ce nu le mai privești
Visul aprins rulează filme clandestine
Povești ascunse ce nicicând n-ai să trăiești
Privesc în urmă timpul zâmbetelor calde
Din ochii tăi mă săgetau două scântei
Dar ai lăsat sufletu-n flăcări să se scalde
Mai mult de om, mai mult de suflet, îți dorești
Strigă un dor, mă-treabă când ajung la tine
Mă-ntreabă inima și sufletul de vești
Răspunde tu la întrebările fragile
Privind în ochi doi ochi ce nu vrei să-i privești
Rămân privind tăcerea lungă, noaptea goală
Nu mai pricep dacă e bine să iubești
Pare-o minciună scrisă-n lumea ideală
Credeam că sufletul cedând suflet primești
Cât de frumos, cât de sublim, privind din stele
Poți să alegi de mă salvezi sau mă zdrobești
Ajunsă zeu aplici sentință vieții mele
Lovind în suflet ai decis să-l osândești
Coboară lacrima-n pământ cărând povară
Se rupe omul dintr-un om răpus de dor
Arunci o inimă-n infern, omul să piară
Dintr-o iubire m-am născut, de ea să mor
Rămâi
Rămâi aleasa din grădina vieţii,
miros de floare înroşind plăcerea,
născută clipă zăvorând tăcerea,
mă ţii cuprins în apăsarea ceţii.
Rămâi doar gândul adorat odată,
un tremur stins de aşteptări pierdute,
prin şir de vorbe în neant ţesute
mă arzi şi azi cum nu credeam vreodată.
Rămâi mister adulmecând mistere,
o umbră ştearsă implorând lumină,
din norii stând în aşteptarea lină
aşterni un cuib ca să hrăneşti durere.
Rămâi în seara când iubeam furtuna,
doar eu, alături, tu erai departe,
priviri vorbeau, dar străluceau deşarte,
rămâi, rămâi să mă petreci întruna.
Nopți calde
Mademoiselle, la ce te mai gandești?
Încă în lume iubirea încerci să o răspândești?
Îmi amintesc de nopțile alea calde de vară,
Când pe lângă parcul Izvor ochii noștri dansară.
Cum lumina din felinare îmi bătea pe spate,
Cum râsetele tale gentile repetate, erau singurul lucru care să întrerupă liniștea în acea noapte.
Așteptam împreună un 385...dar eu vroiam să îți sărut buzele fierbinți...
Acum, după atâta timp, strâng din dinți știind că acel sărut făcea parte și din ale tale rugăminți...
Tot speram ca visele mele să devină reale,
Brațele mele în jurul taliei tale.
Lumina lunii care să ne ghideze,
Pasiunea noastră să o ilumineze.
Te mai vezi în acele seri petrecute în doi?
Când povestindu-ți despre Bulgakov, Pushkin și Tolstoi,
Când vorbindu-ți despre politică, artă și literatură.
Ți-ai dat seama că suntem făcuți din aceeași țesătură.
Știu că ai dreptate, în întregime.
Dragostea are o anumită cruzime.
Dar știu că împreună am fi reușit...
Și poate că ne-am fi iubit la nesfârșit...
Chiar dacă acum inima mea singură lumea trebuie să străbată...
...Nu te învinuiesc pentru decizia luată,
Totuși, vreau să știu, în zile gri și fără rost,
Te mai întrebi, în șoaptă, "oare ce ar fi fost...?"
Epigrame VIII
Vizită
Iar e-n vizită mamaia,
De-alaltăieri de pe la zece,
A venit c-a prins-o ploaia,
Dar uită ca să mai plece.
Uneia care a dat de bani
Când nu aveai serviciu şi lovele,
Erai un stup cu miere şi nectar,
Iar azi cu milioane în portofele,
Te-ai transformat într-un viespar.
Unor români – corona virus
A fost nevoie de o pandemie,
Şi multe sfaturi cu-nţeles,
Ca întreaga Românie,
Să se spele un pic mai des.
Epigrama
Un catren cu poanta-n cioc,
Şi cu patru versuri bune,
Primele te ţin la foc,
După ultimul vei fi cărbune.
Unui bețiv
Când se uită spre podgorii,
I se dilatează porii,
Și se vaită la vecin,
Că îi lasă gura vin.
Pantofii
Pe mama pantofii o băteau,
Și aproape zilnic suferea,
Dar într-o zi când se certau,
Văzui că tata pantofii îi purta.
Umor
E plin de umor vecinul meu,
Iar altul ca el nu întâlneşti,
I-atât de dezvoltat umorul său,
Că râde şi la un Banc de peşti.
Magicianul
Pe un fost magician vestit,
Bibliotecarul școlii l-au făcut,
Dar un eşec cumplit s-a dovedit,
Că încet din cărţi au disparut.
Şcolarizare forţată,
Cam târziu veni la şcoală,
Avea şaipe ani şi oleacă,
Dar din tot ce studia,
Doar si-laba îi plăcea s-o facă.
Sărăcie
Fiind sărac de nedescris,
N-a mai suportat ruşinea crasă,
Servicii Funerare şi-a deschis,
Să aibă ce pune pe masă.
Другие стихотворения автора
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
De dorul lui
Te-as striga în miez de noapte
Sa-ti șoptesc visele toate
Sa privim cerul cu stele
Ești leac al inimii mele
Când e noapte îmi ești vis
Când e zi ești paradis
În apus îți vad privirea
Parca tu mi ești nemurirea
Ti-as scrie povești
Dar nu știu unde ești
Îți scriu poezii
De parca ai veni
Versuri multe, nestemate
Lumea mare ne desparte
Dar când voi privi la stele
Ești în gândurile mele...
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Pentru ca..
Nu mai simt iubire
Nu mai simt nimic
Căci a ta plecare
Tare m-a mâhnit
Aș fi vrut să fie vis
Și să mă trezesc nițel
Dar a ta iubire
N-a fost din oțel
S- topit ca ceara
Și-am rămas pustie
Iar dorul meu de tine
Are sa reînvie
Nu te dau uitării
Căci eu te am iubit
Iar inima mea
Nu te-a folosit..
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
De dorul lui
Te-as striga în miez de noapte
Sa-ti șoptesc visele toate
Sa privim cerul cu stele
Ești leac al inimii mele
Când e noapte îmi ești vis
Când e zi ești paradis
În apus îți vad privirea
Parca tu mi ești nemurirea
Ti-as scrie povești
Dar nu știu unde ești
Îți scriu poezii
De parca ai veni
Versuri multe, nestemate
Lumea mare ne desparte
Dar când voi privi la stele
Ești în gândurile mele...
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Pentru ca..
Nu mai simt iubire
Nu mai simt nimic
Căci a ta plecare
Tare m-a mâhnit
Aș fi vrut să fie vis
Și să mă trezesc nițel
Dar a ta iubire
N-a fost din oțel
S- topit ca ceara
Și-am rămas pustie
Iar dorul meu de tine
Are sa reînvie
Nu te dau uitării
Căci eu te am iubit
Iar inima mea
Nu te-a folosit..
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare