Sunt om și iubire
Sunt om și iubire în umbra născută
sub pașii ce-ți poartă ființa vândută
dorinței nebune ce-o lume hrănește
cum viața în viață mereu înflorește.
Din cerul scăldat în privirile tale
curg ploi albăstrite în văi abisale
săpate în trupu-mi avid de iubire,
un trup ce tânjește să-ți fie simțire.
Când doare tăcerea în prag de-nserare
și vântul mă cheamă să-i fiu ascultare,
privirea se zbate sub cerul de piatră
să stingă tot dorul ce scânteie-n vatră.
Mă-nvăluie timpul și timpul adună
cuvinte ce-n suflet îmi nasc o furtună,
le vreau absolvire în poarta trupească,
le vreau călăuză spre poarta cerească.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Craciunas Silviu
Craciunas,gânduri,nostalgie
Дата публикации: 9 июня
Просмотры: 125
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Генезис
Поэма: Aceeași iubire...
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Поэма: Oare ce ar putea fi? în engleză
Поэма: durere
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Поэма: Скажи мне...
Поэма: scrisoarea interzisa
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia