Autorul Adelina

Total 0 creaţii
Inregistrat pe 22 mai
Creaţii aleatorii :)
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Meditation
Nothing is more important as life.
The fillings for human race too.
A shadow of a wild, unhappy life
Bring wild, said thoughts too.
A sunray over an indefinable life
Gives safety and defines it too.
Nature and abstract to our life
Live we reach to their stimulus too.
Mintea și cântarul!
Nu mai pot juca azi fotbal
Nu că sunt un biet bătrân,
Și că mi-am lovit piciorul
Când pe câmp, adunam fân.
Mi-am reluat din nou jocul
Spus că este doar al minții,
Stau în casă practic șahul
Și mănânc de mă dor dinții.
Urc a des pe un cântar
Greutatea să-mi măsor,
Acul fuge tare-n dreapta
Lung mă uit, iute cobor.
Șah că joc, e mult a spune
Că mutări greșite fac,
Mintea nu mă mai ascultă
Și devin pe loc posac.
Lacăt am să pun pe frigider
Și-am să mânc doar vegetale,
Fiind convins că proteina duce
La o minte scurtă și...chintale.
.....................................
N-am să uit să mă prezint
Când mai ard din kilograme,
Și cât de deștept mai sunt
Cu legume, fructe și ioc...carne!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
În trecerea mea
Eu sunt în trecere prin lume,
Nu-mi amintesc de unde vin,
Rup pașii mei, mă las de lume,
Și merg desculță, fără chin.
Eu sunt o clipă printre voi,
Îmi scutur sufletul prin vise,
Sunt vântul blând printre nevoi,
În cartea mea de doruri scrise.
Eu sunt pe chipul mamei blânde,
Fără de școală și de rost,
Și-ajung la Dumnezeu oriunde
Când iau iubire drept adăpost.
Merg braț la braț cu-al timpului mers,
Și iert de-am rătăcit cărare,
De-am pus o umbră-n univers,
Pe vreun destin sau pe o floare.
Eu am venit pe drumul greu,
În lumea asta zbuciumată,
Și par că duc un vis mereu,
Dar nimeni nu mă mai așteaptă.
Scriu vorba simplă, cum mi-e dat,
Cu mâini ce vin din lut curat,
Sub unghii port pământ bogat,
Dar inima, mi-e de păcat.
Eu sunt o trecătoare-n zi,
E drumul aspru, nu-i de mine,
Căci merg desculță printre spini,
Cu sufletul… senin din mine.
Mazing silence
In the quiet of the night, anxiety creeps,
A relentless shadow, when the world sleeps.
Messages sent, but no replies come,
Each passing moment feels like a drum
Each notification, a hopeful spark ignites,
But silence echoes, extinguishing the lights.
In the depths of worry, I drown and fall,
Lost in the maze of an unanswered call.
Her absence echoes like a silent scream,
In the hollow chambers of a shattered dream.
Questions dance, in the caverns of my mind,
Seeking solace, but solace is hard to find.
What if she's lost interest, or found another?
The thought alone makes my heart shudder.
But amidst the chaos, a glimmer remains,
That perhaps, in her silence, there's no disdain.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Perpetuum
Aceleași terminații,
Cuvinte și implicații
În gânduri și notații,
În a simbolului sferă
Ele par că se succed.
Create din inteligență,
Dând forme din perseverență
Și fondul lor din vigilență,
E lupta înlănțuită, efemeră
A sentimentelor ce se preced.
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Meditation
Nothing is more important as life.
The fillings for human race too.
A shadow of a wild, unhappy life
Bring wild, said thoughts too.
A sunray over an indefinable life
Gives safety and defines it too.
Nature and abstract to our life
Live we reach to their stimulus too.
Mintea și cântarul!
Nu mai pot juca azi fotbal
Nu că sunt un biet bătrân,
Și că mi-am lovit piciorul
Când pe câmp, adunam fân.
Mi-am reluat din nou jocul
Spus că este doar al minții,
Stau în casă practic șahul
Și mănânc de mă dor dinții.
Urc a des pe un cântar
Greutatea să-mi măsor,
Acul fuge tare-n dreapta
Lung mă uit, iute cobor.
Șah că joc, e mult a spune
Că mutări greșite fac,
Mintea nu mă mai ascultă
Și devin pe loc posac.
Lacăt am să pun pe frigider
Și-am să mânc doar vegetale,
Fiind convins că proteina duce
La o minte scurtă și...chintale.
.....................................
N-am să uit să mă prezint
Când mai ard din kilograme,
Și cât de deștept mai sunt
Cu legume, fructe și ioc...carne!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
În trecerea mea
Eu sunt în trecere prin lume,
Nu-mi amintesc de unde vin,
Rup pașii mei, mă las de lume,
Și merg desculță, fără chin.
Eu sunt o clipă printre voi,
Îmi scutur sufletul prin vise,
Sunt vântul blând printre nevoi,
În cartea mea de doruri scrise.
Eu sunt pe chipul mamei blânde,
Fără de școală și de rost,
Și-ajung la Dumnezeu oriunde
Când iau iubire drept adăpost.
Merg braț la braț cu-al timpului mers,
Și iert de-am rătăcit cărare,
De-am pus o umbră-n univers,
Pe vreun destin sau pe o floare.
Eu am venit pe drumul greu,
În lumea asta zbuciumată,
Și par că duc un vis mereu,
Dar nimeni nu mă mai așteaptă.
Scriu vorba simplă, cum mi-e dat,
Cu mâini ce vin din lut curat,
Sub unghii port pământ bogat,
Dar inima, mi-e de păcat.
Eu sunt o trecătoare-n zi,
E drumul aspru, nu-i de mine,
Căci merg desculță printre spini,
Cu sufletul… senin din mine.
Mazing silence
In the quiet of the night, anxiety creeps,
A relentless shadow, when the world sleeps.
Messages sent, but no replies come,
Each passing moment feels like a drum
Each notification, a hopeful spark ignites,
But silence echoes, extinguishing the lights.
In the depths of worry, I drown and fall,
Lost in the maze of an unanswered call.
Her absence echoes like a silent scream,
In the hollow chambers of a shattered dream.
Questions dance, in the caverns of my mind,
Seeking solace, but solace is hard to find.
What if she's lost interest, or found another?
The thought alone makes my heart shudder.
But amidst the chaos, a glimmer remains,
That perhaps, in her silence, there's no disdain.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Perpetuum
Aceleași terminații,
Cuvinte și implicații
În gânduri și notații,
În a simbolului sferă
Ele par că se succed.
Create din inteligență,
Dând forme din perseverență
Și fondul lor din vigilență,
E lupta înlănțuită, efemeră
A sentimentelor ce se preced.