З - Значит Захария

Ветренным оссеним днем

Сидим мы в офисе вдвоем

и будет тебе очень больно

Ведь завтра дэдлайн - Дойна


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: maximblack poezii.online З - Значит Захария

Data postării: 27 octombrie 2015

Vizualizări: 3367

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

8 часовой РАБочий день

Будильник зазвинел внезапно
Зачем? Ведь спал я очень сладко
Умывка, глажка, безвкусный кофе
Так ведь делают все профи!

В заполненой маршрутке жарко
Ехать на такси - затратно...
Сидит девченка, глаза карие
А ты стоиш - где равноправие?

Включаешь комп, зивая смело
и музыку чтоб душу грело
Читаешь почту, бред
А на часах и девять нет

Заходит шеф - лицо кирпич
и говорит "Тотул ва фи брич"
Собравшись духом, очень внятно
Кричю, Эй шеф а где зарплата???

Продолжение следует...

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Insomnii II

 

Nu mai știu dacă somnul m-a părăsit

sau eu am rămas în urma lui.

Îi găsesc dimineața urmele pe chipul celorlalți.

Au lumina aceea pe care numai cei odihniți o poartă,

ca și cum noaptea i-ar fi iertat.

 

Mi-am apropiat urechea de inimă,

nu ca să văd dacă mai bate.

Ci fiindcă mi-era teamă

că într-o noapte va începe să plângă.

 

Există o clipă, înainte de răsărit,

când întunericul nu mai are putere,

iar lumina încă nu știe să doară.

Atunci înțeleg că Dumnezeu a făcut somnul

pentru oamenii pe care nu i-a uitat.

 

Mi-am pus capul pe aceeași pernă de sute de ori.

Ea îmi cunoaște forma disperării.

Numai visul a rămas străin.

Nu oboseala mă omoară, ea are milă.

Liniștea mă sufocă și

îmi macină creierul.

 

Insomnia nu ucide.

Îți ia câte puțin din omul care ai fost,

până când, într-o dimineață te privești în oglindă

și ai chipul tău,

dar cineva necunoscut

te umbrește pe dinăuntru.

 

Noaptea trecută am închis ochii

și pentru o clipă am crezut că adorm.

M-am speriat.

Trupul uitase ațipirea.

 

Nu mai cer somn.

Ar fi prea puțin.

Cer numai o singură noapte,

în care dimineața să nu mă găsească

cu pleoapele-n palme.

Mai mult...

Satul meu copilăresc

Satul meu copilăresc ,

Eu cu drag mi-l amintesc

Iar acum vă povestesc,

Ce din inimă iubesc



De ulița casei mele,

Îmi amintesc cu plăcere 

Cum vara mă jucam ,

Cu prietenii râdeam



La bunicii mei acasă,

La bunica mea frumoasă

La bunicul muncitor,

N-am să uit iubirea lor



Iar acum totu-i pustiu,

Ce mai este nu mai știu

Doar bătrâni mai sunt acasă ,

Așteptând copii să vină,

Să stea cu toți la masă



Au plecat în țări străine

Ca să aibe bani de pâine ,

Să vină în țara lor frumoasă 

Că-i așteaptă cineva acasă.

Mai mult...

Noapte de Noiembrie

A trecut încă o zi și noaptea a venit,

Orice om care a muncit,se simte obosit

Iar focul arde, căldura ne liniștește

Unul doarme,altul povestește.

 

Luna parcă este vie și parcă ne-ar zâmbi,

O stea îi este aproape și parcă iar șopti 

Este o noapte senină,dar cam friguț afară,

Noapte bună,vă doresc pân' ne trezim iară!

Mai mult...

Omul și cana

 

Lutul tremură sub degete,

ascunde în tăcerea lui promisiunea unei forme.

 

Vasul se deschide, gol și cald,

așteaptă să primească mai mult decât poate ține.

 

Apa vine ca o șoaptă,

umple absența, curge și se pliază,

devine în ea... viață.

 

Setea sfâșie.

Îi arată miracolul lumii

și al unui boț de lut.

 

Omul se ridică,

și bea din cana aceasta…

 

Acum e lut, e vas, e apă,

e setea transformată în lumină.

Mai mult...

Casa pustie

 

Am fost astăzi la mine acasă,

Şi-am avut doar părere de rău

În inima-mi tristă şi arsă,

Că nu l-am găsit pe fratele meu.

 

Am păşit apoi nostalgic prin casă,

Şi brusc m-a cuprins teama,

Că-n tăcerea ce amarnic apasă,

Nicăieri nu am găsit-o pe mama.

 

Şi-am intrat şi-n odaia cea mică,

Mustrându-mă din nou prejudecata,

Că ce dojeni acum o să-mi mai zică,

Dar astăzi, n-a mai fost acolo tata.

 

Şi-am ieşit lăcrimând pe terasă,

Adresând întrebări tuturora,

De ce soarta mi-e crudă şi laşă,

De ce mai trăiesc, şi unde mi-e sora?

 

Mistuit în piept de dorul de-ai mei,

De tot ce a fost şi n-o să mai fie,

Înalţ rugăminţi înfierat către zei,

Omorâţi-mă acum, aici, în casa pustie!

 

Mai mult...

Şi ce?

Şi ce dacă

lumea ne atacă?

eu mă bucur că trăiesc

în al meu sat natal locuiesc.

 

Și ce?dacă norii suspină?

După norii negri soarele vine

din nou ne va zâmbi

lumina,bucuria ne-o va vesti.

 

Și ce?dacă clipele 

de neuitat se uită?

și nu îmi voi aduce aminte 

Sunt bucuroasă de tot ce am

Acum și pân la moment.

 

Zamurca Alina ❤️ 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍