Mă vei căuta
Mă vei căuta atunci, cândva,
Mă vei căuta tu, disperată;
Si-ți voi aduce-aminte, da,
Cât erai de curtată!
Te-apreciam și respectam,
Si-ți ofeream mai totul;
Credeam în tine si voiam,
A inimii să-ți fiu votul.
Să te iubesc și să te am,
Ca să te simți iubită;
Vai doamne ce bine eram,
Doar să fi fericită.
Si totuși tu nu te-ai gândit,
Ca roata se învârte;
Si-acuma ce te-ai osândit,
C-un suflet spre deșarte.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ion Coman
Data postării: 28 decembrie 2019
Vizualizări: 1730
Poezii din aceiaşi categorie
Mi-e bine-n ochii tăi
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Când toți au rănit, Dumnezeu a vindecat
Când toți au rănit, fără milă, prea tăcut,
Când sufletul plângea căzut și pierdut,
Când lumea mi-a fost doar un vânt răvășit,
Dumnezeu a venit… și El m-a iubit.
Când vorbele arse mi-au frânt orice vis,
Când drumul părea o prăpastie-nchis,
Când nimeni n-a stat lângă pasul meu frânt,
Dumnezeu m-a luat și mi-a dat un cuvânt.
El mâna și-a pus peste rana din piept,
Mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt și te-aștept.”
Și-n loc de durere, în loc de oftat,
Când toți au rănit… Dumnezeu a vindecat.
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Nu e chioară
Stau... Ascult Alternosfera
Mă gândesc la Marinela.
Și vreau să scriu o poezie
Despre a noastră drumeție.
A început tot c-o minciună
Cum că iubirea este chioară.
Dar eu ne vedeam împreună,
Liniștind aceeași vioară.
I-am furat din ochi frumusețea
Și ea să fure ceva și-ar fi dorit
Căutând dezgolită tristețea
Doar titre necitite a gasit.
Am învățat ca iubirea moare
Și recunosc, e vina mea.
Numărând in petale fără culoare
Eu n-o mai vreau deja.
Nu există sfârșit perfect
O să verific cand-oi fi bătrân.
Poate, când ceva începe
Doar sfârșituri mai rămân.
VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
Mi-e bine-n ochii tăi
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Când toți au rănit, Dumnezeu a vindecat
Când toți au rănit, fără milă, prea tăcut,
Când sufletul plângea căzut și pierdut,
Când lumea mi-a fost doar un vânt răvășit,
Dumnezeu a venit… și El m-a iubit.
Când vorbele arse mi-au frânt orice vis,
Când drumul părea o prăpastie-nchis,
Când nimeni n-a stat lângă pasul meu frânt,
Dumnezeu m-a luat și mi-a dat un cuvânt.
El mâna și-a pus peste rana din piept,
Mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt și te-aștept.”
Și-n loc de durere, în loc de oftat,
Când toți au rănit… Dumnezeu a vindecat.
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Nu e chioară
Stau... Ascult Alternosfera
Mă gândesc la Marinela.
Și vreau să scriu o poezie
Despre a noastră drumeție.
A început tot c-o minciună
Cum că iubirea este chioară.
Dar eu ne vedeam împreună,
Liniștind aceeași vioară.
I-am furat din ochi frumusețea
Și ea să fure ceva și-ar fi dorit
Căutând dezgolită tristețea
Doar titre necitite a gasit.
Am învățat ca iubirea moare
Și recunosc, e vina mea.
Numărând in petale fără culoare
Eu n-o mai vreau deja.
Nu există sfârșit perfect
O să verific cand-oi fi bătrân.
Poate, când ceva începe
Doar sfârșituri mai rămân.
VIS (NE) STINS
Și parcă aseară vinul tău,
Curgea în picături pe gâtul meu
in brațe mă strângeai ușor
Și... am simţit din nou acel fior.
Râsu-ți amețitor îl auzeam în vis
De ale tale brate cu drag m-am prins,
Pe gât cu buzele usor m-ai atins.
Ce trist..un vis ce-n zori s-a stins.
Un vis de-o noapte am avut
Și-n urma lui o lacrimă mi-a căzut
Căci ești ca o himeră dintr-o altă lume
Și rece, nepăsător, distant te porți cu mine.
Și-mi las dorul și visul să curgă-n poezie
O poveste ce-a fost odată să scrie
Un final ce a fi schimbat nu se mai poate
Decât în gânduri scrise intr-o carte.
P.S
Off, babe ce dor de-un vin îmi e...
Și cât de mult să știu, aş vrea,
De-ai fi păstrat si pentru mine
Ceva bun din crama ta, pentru cândva..
Alte poezii ale autorului
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Mândria
Mândria este pretutindeni,
O lume plină de ignoranți;
Se cred și cei mai cetățeni,
Si primii vin ca aspiranți.
Mândria înghite suflete întregi,
Le macină, le-aruncă-n societate;
Mai toți se simt, se cred mari regi,
Sub false-idei numite democrate.
Mulți nu înțeleg că însăși România,
E încă sub jugul fenomenului Pitești;
Că răul si-a schimbat mânia,
L-a transformat în depravări prietenești.
Mândria-i, păcatul suprem,
Primordial, luciferic sub pământ;
O Doamne, iartă-mi România,
Al vieții nost-prim legământ.
Îngerii de gheață
Îngeri sunt, veniți din cer,
Aduși de aripi comandate;
Când un om simte dureri,
De îndată-s puși pe fapte.
Albul lor nu-i orbitor,
Dar e luminos și sfânt;
Glasul lor nu-i grăitor,
Ci transmite al lor gând.
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Mândria
Mândria este pretutindeni,
O lume plină de ignoranți;
Se cred și cei mai cetățeni,
Si primii vin ca aspiranți.
Mândria înghite suflete întregi,
Le macină, le-aruncă-n societate;
Mai toți se simt, se cred mari regi,
Sub false-idei numite democrate.
Mulți nu înțeleg că însăși România,
E încă sub jugul fenomenului Pitești;
Că răul si-a schimbat mânia,
L-a transformat în depravări prietenești.
Mândria-i, păcatul suprem,
Primordial, luciferic sub pământ;
O Doamne, iartă-mi România,
Al vieții nost-prim legământ.
Îngerii de gheață
Îngeri sunt, veniți din cer,
Aduși de aripi comandate;
Când un om simte dureri,
De îndată-s puși pe fapte.
Albul lor nu-i orbitor,
Dar e luminos și sfânt;
Glasul lor nu-i grăitor,
Ci transmite al lor gând.
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Mândria
Mândria este pretutindeni,
O lume plină de ignoranți;
Se cred și cei mai cetățeni,
Si primii vin ca aspiranți.
Mândria înghite suflete întregi,
Le macină, le-aruncă-n societate;
Mai toți se simt, se cred mari regi,
Sub false-idei numite democrate.
Mulți nu înțeleg că însăși România,
E încă sub jugul fenomenului Pitești;
Că răul si-a schimbat mânia,
L-a transformat în depravări prietenești.
Mândria-i, păcatul suprem,
Primordial, luciferic sub pământ;
O Doamne, iartă-mi România,
Al vieții nost-prim legământ.
Îngerii de gheață
Îngeri sunt, veniți din cer,
Aduși de aripi comandate;
Când un om simte dureri,
De îndată-s puși pe fapte.
Albul lor nu-i orbitor,
Dar e luminos și sfânt;
Glasul lor nu-i grăitor,
Ci transmite al lor gând.