Până când moartea ne v-a despărții
De în ochi te-aș fi privit , de-ar fi fost lacrimi amare
Dulce dragoste scrisă între două inimi pare
De teamă să mi te duci ar cădea și un soare
Ca stelele stinse printre gânduri și fețe pale
De atâta dor focul să nu te ardă
Căci pentru tine mi-aș fi rupt din suflet
De răni ai ști că inima nu iartă
Sărutul nostru mare în apus de violet
De ar fi să te iubesc o fac până la moarte
Mi-aș tăia aripi , mi-aș fi strivit și vise
De n-ar fi fost viața să ne desparte
Acolo unde inimile , una în alta se lovise
Iar când plouă să ști, îs a mele lacrimi ude
Ca să fii fericit , tre’ să ștergi din amintiri
În genunchi căzută în ecouri surde
Târându-ți numele prin mănăstiri
Căci dacă sufletele noastre se potrivesc
Chiar de ar fi de tot acoperit
Un loc acolo de-ar fi am să-l găsesc
Unde iubirea noastră încă n-a murit.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Preda Loredana Gabriela
Data postării: 8 iunie
Vizualizări: 59
Poezii din aceiaşi categorie
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.
Colega mea!
Timp am pierdut să te aștept
Să îmi apari pe drumul vieții,
Sau poate te aflai pe undeva
Dar ochii mei erau în dosul ceții
Mult timp m-am întrebat pe mine
Cu cine-ai vrea să samene aleasa?
Cu-n star ce strălucește pe ecran
Sau cineva care să lumineze casa?
Desigur, răspunsul nu l-am găsit
Pentru că întrebarea era tâmpită,
Abia mult mai târziu eu am aflat
Că fericirea-n doi altfel este croită
Când ochii larg mi i-am deschis
Am început să văd și pe aproape,
Că lângă mine era ce mi-am dorit
Și nu să caut, aiurea prea departe
Da, era colega mea de facultate
Care-aștepta să-mi fure inima,
Și mă-ndemna să-i văd iubirea
Aflată după pleoapă cu lacrima
......................................................
Să povestesc ce a urmat e înțeles
Că ea mi-a devenit și star dar și ispită,
Este soție, mamă și tot ce mi-am dorit
Iar eu vă zic, că viața-mi este...fericită!
Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
De ce oare te am iubit?
Scriitorul carti mele,
Autorul fiind doar tu,
Povestea pe care am făcut o,
A rămas doar un "plumb".
Nu I asa de tragic ,
Dar am suferit un pic,
Măcar a fost frumos în timp,
Chiar dacă durat un anotimp.
Titlul e cam spulberat.
Cam asa e și viata mea,
Chiar dacă tu numai ești în ea,
Ai rămas un vers în pat.
Sufletul meu e acolo.
In povestea cea de o viata,
De un anotimp și o vara,
Plângând pe prima pagina din viata.
Vesela fiind după ea.
Cartea pe care am creat o in zadar,
Citind o și răsfoind o,
Iubind o ca pe un star.
Chiar dacă e făcută în gluma,
Unde mi am pus inima în aroma,
Dulce spre amăruie,
Acolo este o poveste de iubire.
De ieri a început să piară mâine
De ieri a început să piară mâine
Prezentul vrea trecut și-n viitor
Blestemul amintirilor supune
Osândă car durerile de dor
Târându-se merg zilele spre noapte
Urcând spre asfințit șovăitor
Desculț umblă speranțele deșarte
Pășind către un vis otrăvitor
Tăcute ard cuvintele uitate
Vibrând se prăbușesc dogoritor
Cenușă a rămas în loc de șoapte
Uscând roșul pe buze incolor
Privirile pălesc întunecate
Luminile orbesc amăgitor
Scânteile lucesc îndepărtate
Plângând lacrima curge sclipitor
Cărările gonesc întortocheate
Alerg fără prezent nepăsător
Pierdut mă dezlipesc de realitate
Un astăzi vrea trecut nemuritor
Intuneric și lumină
M-am înfrățit cu munții fabuloși,
Le-am mângâiat cărările virgine,
Și-am respirat prin brazii plini de nea,
Cu fulgi de-argint, în dansuri de regine.
Dar regele semeț, pe loc, s-a mâniat
Orbit de răutate s-a și cutremurat.
Pocale ucigașe de foc a aruncat:
Și bezna s-a lăsat ...
Am sărutat și marea, regină iubitoare,
Și am plutit pe valuri în murmur de vapoare,
Și pescaruși, prieteni, m-au înălțat spre soare,
Să-l pot îmbrățișa, să-I dăruiesc o floare!
Cuprinsă de orgoliu, regina a aflat,
Nu-I drept să o întreacă, uscatul dominant,
Orașe, munți, ogoare, pe loc, a scufundat …
Și bezna s-a lăsat …
Am colindat prin lume, să pot să înțeleg
De ce atâtea crime? de ce nu mai sunt legi?
De ce atâtea boli, dureri și suferință
Când un remediu simplu – e calea spre credință!
Și spre natura pură, cu arbori și verdeață,
Ce-aduce sănătate și dragoste de viață!
Să-nbrațisăm copacii cu patimă nebună,
Și mâine ne așteaptă – o viață mult mai bună.
Viorica E.
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.
Colega mea!
Timp am pierdut să te aștept
Să îmi apari pe drumul vieții,
Sau poate te aflai pe undeva
Dar ochii mei erau în dosul ceții
Mult timp m-am întrebat pe mine
Cu cine-ai vrea să samene aleasa?
Cu-n star ce strălucește pe ecran
Sau cineva care să lumineze casa?
Desigur, răspunsul nu l-am găsit
Pentru că întrebarea era tâmpită,
Abia mult mai târziu eu am aflat
Că fericirea-n doi altfel este croită
Când ochii larg mi i-am deschis
Am început să văd și pe aproape,
Că lângă mine era ce mi-am dorit
Și nu să caut, aiurea prea departe
Da, era colega mea de facultate
Care-aștepta să-mi fure inima,
Și mă-ndemna să-i văd iubirea
Aflată după pleoapă cu lacrima
......................................................
Să povestesc ce a urmat e înțeles
Că ea mi-a devenit și star dar și ispită,
Este soție, mamă și tot ce mi-am dorit
Iar eu vă zic, că viața-mi este...fericită!
Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
De ce oare te am iubit?
Scriitorul carti mele,
Autorul fiind doar tu,
Povestea pe care am făcut o,
A rămas doar un "plumb".
Nu I asa de tragic ,
Dar am suferit un pic,
Măcar a fost frumos în timp,
Chiar dacă durat un anotimp.
Titlul e cam spulberat.
Cam asa e și viata mea,
Chiar dacă tu numai ești în ea,
Ai rămas un vers în pat.
Sufletul meu e acolo.
In povestea cea de o viata,
De un anotimp și o vara,
Plângând pe prima pagina din viata.
Vesela fiind după ea.
Cartea pe care am creat o in zadar,
Citind o și răsfoind o,
Iubind o ca pe un star.
Chiar dacă e făcută în gluma,
Unde mi am pus inima în aroma,
Dulce spre amăruie,
Acolo este o poveste de iubire.
De ieri a început să piară mâine
De ieri a început să piară mâine
Prezentul vrea trecut și-n viitor
Blestemul amintirilor supune
Osândă car durerile de dor
Târându-se merg zilele spre noapte
Urcând spre asfințit șovăitor
Desculț umblă speranțele deșarte
Pășind către un vis otrăvitor
Tăcute ard cuvintele uitate
Vibrând se prăbușesc dogoritor
Cenușă a rămas în loc de șoapte
Uscând roșul pe buze incolor
Privirile pălesc întunecate
Luminile orbesc amăgitor
Scânteile lucesc îndepărtate
Plângând lacrima curge sclipitor
Cărările gonesc întortocheate
Alerg fără prezent nepăsător
Pierdut mă dezlipesc de realitate
Un astăzi vrea trecut nemuritor
Intuneric și lumină
M-am înfrățit cu munții fabuloși,
Le-am mângâiat cărările virgine,
Și-am respirat prin brazii plini de nea,
Cu fulgi de-argint, în dansuri de regine.
Dar regele semeț, pe loc, s-a mâniat
Orbit de răutate s-a și cutremurat.
Pocale ucigașe de foc a aruncat:
Și bezna s-a lăsat ...
Am sărutat și marea, regină iubitoare,
Și am plutit pe valuri în murmur de vapoare,
Și pescaruși, prieteni, m-au înălțat spre soare,
Să-l pot îmbrățișa, să-I dăruiesc o floare!
Cuprinsă de orgoliu, regina a aflat,
Nu-I drept să o întreacă, uscatul dominant,
Orașe, munți, ogoare, pe loc, a scufundat …
Și bezna s-a lăsat …
Am colindat prin lume, să pot să înțeleg
De ce atâtea crime? de ce nu mai sunt legi?
De ce atâtea boli, dureri și suferință
Când un remediu simplu – e calea spre credință!
Și spre natura pură, cu arbori și verdeață,
Ce-aduce sănătate și dragoste de viață!
Să-nbrațisăm copacii cu patimă nebună,
Și mâine ne așteaptă – o viață mult mai bună.
Viorica E.
Alte poezii ale autorului
Ce este iubirea pentru tine ?
Ce este iubirea ?
E atunci când te ții de mână cu cel iubit
Sau poate atunci când îi spui câ de mult îl iubești
Ce este iubirea ?
Atunci când stai singur doar tu cu tine
Sau când îți dăruiești ultima țigară din pachet
Ce este iubirea pentru tine ?
Să îți aducă flori sau ciocolată
Să îți spună cât te iubește
Sau poate să ți scrie o poezie cu titlul “ prima mea iubire”
Ce înseamnă iubirea ?
Un soare ce ne luminează și încălzește inimile
Sau poate luna care întunecă cerul ca să putem vedea stelele
Poate mirosul trandafirilor pe care iubitul tău tii aducea
Ce înseamnă iubirea pentru tine ?
Să o iubești chiar și-atunci când ea greșește
Sau înseamnă să ierți fără să aștepți o schimbare
Ce este iubirea ?
Un copac cu frunze verzi ce dă să înflorească
Apoi noi ca doi copii să le culegem și să facem o coroană
Sau poate ploile de vară ce ne răcoresc de atâta soare
Ce este iubirea ?
Să-i întinzi mâna omului ce te-a rănit
Să-l ridici de jos când el pe tine doar te-a coborât
Sau poate să te împaci cu ideea că unii nu te pot iubii
Și atunci ce e iubirea ?
Un infinit care nu durează la nesfârșit
Și chiar dacă ar dura la infinit, noi nu trăim la nesfârșit
Tot nu am înțeles ce este iubirea
Dar poate asta e ideea , iubirea nu trebuie să însemne ceva
Iubirea nu trebuie să fie despre sau pentru ceva
Iubirea doar trebuie
Și cred că e destul ca să încerc
Mort
Nopțile-mi sunt amare
Sufletu’- i pătat și înghețat
Lăsându-mi chipul să zboare
Rămânând doar trupul schițat
Un tablou în negru pictat
Umbre cenușii răscolind în fundal
Un junghi în piept am gustat
Întregul trup devenind pal
Cerul prăbușit mă nimici
Zdrobindu-mi oasele , un răgnet
Strigoi în jurul meu căzând anemici
Acum durerea-i doar un sunet
Sufocându-mă în nevoia după viață
Închisă, trasă în bezna din mormânt
Corpul legat îmi e doar cu o ață
Dezgropănd găsesc doar un veșmânt
Minte-mă frumos încă odată
De câte ori te-am tot visat la mine în cap
Parfumul tău scump încă mă îmbată 🍷
Trebuie dar nu-mi doresc să scap
Vreau să-mi spui că sunt a ta fată 🧎🏼♀️➡️
Din nou minte-mă frumos că încă mă iubești
Un ultim sărut dulce să mă duci spre răsărit 🌤️
Chiar de mă privești acum și știu că nu mă iubești
Tu spune-mi minciuni pentru sufletul meu suferit ❤️🩹
Mă rupe dorul până în oase
Mă gândesc la trecut chiar dacă știu că mă doare 🚬
Trandafiri uscați și o oglindă e tot ce rămase
Încă te iubesc dar sunt în proces de vindecare 🩹
M-ai încălțat în iubire și mi-ai dat aripi să zbor
De dragul tău aș uita cine sunt și de tot 🕒
Dar tu ești surd și nu auzi cum strig după ajutor
Din inima mea nu pot oricât încerc să te scot 🗝️
Te-aș lua de mână să mergem spre asfințit
Dar m-am înecat încă de la mal 🌊
Știu că par nebună însă știu pentru tine am simțit
Noi doi n-am putut iubi la egal 💔
Tu iartă-mă
Iartă-mă că te-am iubit
Că ți-am greșit și am rămas,
Căci sunt vinovată de fiecare clipă fără tine
Poate nu a fost niciodată despre noi,
De fapt noi nici n-am existat , doar mi s-a părut
Tu adormi , nu te gândești la mine dar eu adorm, doar dacă mă gândesc la tine
Iartă-mă că nu-ți mai pasă, că-mi imaginez că vei mai fi al meu măcar odată
Iartă-mă că atunci când am căzut am așteptat să mă ridici, crezând că nu pot fără tine
Iartă-mă că te-aș fi iubit prea mult , dar timpul ne-a despărțit, e clar
Iartă-mă că mai mult decât toate aș fi vrut să-mi fi tu acasă, că pentru totdeauna dorul o sa fie acolo.
Iartă-mă că nu mă mai iubești , că nu-ți mai pasă,
Că tot ce-a fost a fost și nu va mai fi vreodată
Noi, n-am fost predestinați să fim da’ n-am văzut
Iartă-mă că nu mai pot să te privesc că am ochii plini de dor și inima mă doare…
Iartă-mă că te-am durut că nu știu cum să-ți spun că n-am să te mai uit,
Iartă-mă că am vrut să te iubesc mai mult decât aș fi crezut că pot, dar n-am știut
Iartă-mă că nu m-am aruncat cu totu și n-am crezut mai mult în iubirea ta, că m-ai învățat să simt dar m-ai și rănit.
Iartă-mă că n-am fost tot ce tu ți-ai fi dorit, că n-am putut să mai rămân măcar un timp…
Iartă-mă căci am lăsat iubirea noastră să se piardă,
Că nu mai văd nimic cunoscut în numele tău
Căci de mult nu mai suntem suflete pereche,
Iartă-mă că n-am putut să te mai țin , că trebuia să fie un “pe curând” dar din păcate-i un ,,adio “
Iartă-mă că orice lucru bun dintre noi nu a fost făcut să dureze,
Că sunt la capătul prăpastiei dar să nu-mi apari în față căci doar prezența ta mă dă pe spate
Iartă-mă că am lăsat tăcerea să își facă loc
Între noi, acolo unde cândva răsună doar iubirea.
Iartă-mă pentru cuvintele nespuse, că nu-mi convenea vreo secundă să te văd supărat
Că iubirea noastră s-a preschimbat în fum, lăsând doar amintirea ta
Iartă-mă că te-aș fi vrut pentru totdeauna și că mi-e greu să accept ca drumurile noastre s-au separat de mult
Că te-am pierdut , că te-am avut și că încă te văd în ochii mei
Iartă-mă că nu mai sunt , că nici n am fost vreodată
A ta si tu al meu, n-am fost a nici unuia nouă doar ni s-a părut.
Dacă ar fi într-o zi
Dacă ți-aș fi spus cât te iubesc
Ai mai fi ales să pleci ?
Dacă florile nu mai înfloresc
Ar fi câmpurile seci ?
Dacă soarele nu ar mai răsării
Ne-am ascunde în întuneric ?
Dacă nimeni nu ar mai suferii
Ar mai fi amor himeric ?
Dacă gheața nu s-ar fi topit
Mi-ai mai fi încălzit inima ?
Dacă dragostea n-ar fi pierit
Ochii reci ar mai lăcrima ?
Dacă întreg pământul s-ar usca
Și ți-ar arde focul din privire ?
Dacă cel de pe comoară s-ar isca
Ai aștepta a lui venire ?
Dacă de patimă ar seca întreg oceanul
Te-ai mai lăsa purtat de valuri?
Dacă ai putea suprima tot chinul
Te-ai mai pierde prin tuneluri ?
Dacă din cer ar cădea toate stelele
Ți-ai pune o ultimă dorință?
Dacă ți-as spune că-s spre sfârșit zilele
Te-ai speria de suferință?
Dacă nu te-ai fi născut în matca focului
Te-ai mai fi luptat să ajungi în paradis ?
Dacă ai fi rămas un vis în largul locului
Ți-ai fi rostit sentința printre abis
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
Ce este iubirea pentru tine ?
Ce este iubirea ?
E atunci când te ții de mână cu cel iubit
Sau poate atunci când îi spui câ de mult îl iubești
Ce este iubirea ?
Atunci când stai singur doar tu cu tine
Sau când îți dăruiești ultima țigară din pachet
Ce este iubirea pentru tine ?
Să îți aducă flori sau ciocolată
Să îți spună cât te iubește
Sau poate să ți scrie o poezie cu titlul “ prima mea iubire”
Ce înseamnă iubirea ?
Un soare ce ne luminează și încălzește inimile
Sau poate luna care întunecă cerul ca să putem vedea stelele
Poate mirosul trandafirilor pe care iubitul tău tii aducea
Ce înseamnă iubirea pentru tine ?
Să o iubești chiar și-atunci când ea greșește
Sau înseamnă să ierți fără să aștepți o schimbare
Ce este iubirea ?
Un copac cu frunze verzi ce dă să înflorească
Apoi noi ca doi copii să le culegem și să facem o coroană
Sau poate ploile de vară ce ne răcoresc de atâta soare
Ce este iubirea ?
Să-i întinzi mâna omului ce te-a rănit
Să-l ridici de jos când el pe tine doar te-a coborât
Sau poate să te împaci cu ideea că unii nu te pot iubii
Și atunci ce e iubirea ?
Un infinit care nu durează la nesfârșit
Și chiar dacă ar dura la infinit, noi nu trăim la nesfârșit
Tot nu am înțeles ce este iubirea
Dar poate asta e ideea , iubirea nu trebuie să însemne ceva
Iubirea nu trebuie să fie despre sau pentru ceva
Iubirea doar trebuie
Și cred că e destul ca să încerc
Mort
Nopțile-mi sunt amare
Sufletu’- i pătat și înghețat
Lăsându-mi chipul să zboare
Rămânând doar trupul schițat
Un tablou în negru pictat
Umbre cenușii răscolind în fundal
Un junghi în piept am gustat
Întregul trup devenind pal
Cerul prăbușit mă nimici
Zdrobindu-mi oasele , un răgnet
Strigoi în jurul meu căzând anemici
Acum durerea-i doar un sunet
Sufocându-mă în nevoia după viață
Închisă, trasă în bezna din mormânt
Corpul legat îmi e doar cu o ață
Dezgropănd găsesc doar un veșmânt
Minte-mă frumos încă odată
De câte ori te-am tot visat la mine în cap
Parfumul tău scump încă mă îmbată 🍷
Trebuie dar nu-mi doresc să scap
Vreau să-mi spui că sunt a ta fată 🧎🏼♀️➡️
Din nou minte-mă frumos că încă mă iubești
Un ultim sărut dulce să mă duci spre răsărit 🌤️
Chiar de mă privești acum și știu că nu mă iubești
Tu spune-mi minciuni pentru sufletul meu suferit ❤️🩹
Mă rupe dorul până în oase
Mă gândesc la trecut chiar dacă știu că mă doare 🚬
Trandafiri uscați și o oglindă e tot ce rămase
Încă te iubesc dar sunt în proces de vindecare 🩹
M-ai încălțat în iubire și mi-ai dat aripi să zbor
De dragul tău aș uita cine sunt și de tot 🕒
Dar tu ești surd și nu auzi cum strig după ajutor
Din inima mea nu pot oricât încerc să te scot 🗝️
Te-aș lua de mână să mergem spre asfințit
Dar m-am înecat încă de la mal 🌊
Știu că par nebună însă știu pentru tine am simțit
Noi doi n-am putut iubi la egal 💔
Tu iartă-mă
Iartă-mă că te-am iubit
Că ți-am greșit și am rămas,
Căci sunt vinovată de fiecare clipă fără tine
Poate nu a fost niciodată despre noi,
De fapt noi nici n-am existat , doar mi s-a părut
Tu adormi , nu te gândești la mine dar eu adorm, doar dacă mă gândesc la tine
Iartă-mă că nu-ți mai pasă, că-mi imaginez că vei mai fi al meu măcar odată
Iartă-mă că atunci când am căzut am așteptat să mă ridici, crezând că nu pot fără tine
Iartă-mă că te-aș fi iubit prea mult , dar timpul ne-a despărțit, e clar
Iartă-mă că mai mult decât toate aș fi vrut să-mi fi tu acasă, că pentru totdeauna dorul o sa fie acolo.
Iartă-mă că nu mă mai iubești , că nu-ți mai pasă,
Că tot ce-a fost a fost și nu va mai fi vreodată
Noi, n-am fost predestinați să fim da’ n-am văzut
Iartă-mă că nu mai pot să te privesc că am ochii plini de dor și inima mă doare…
Iartă-mă că te-am durut că nu știu cum să-ți spun că n-am să te mai uit,
Iartă-mă că am vrut să te iubesc mai mult decât aș fi crezut că pot, dar n-am știut
Iartă-mă că nu m-am aruncat cu totu și n-am crezut mai mult în iubirea ta, că m-ai învățat să simt dar m-ai și rănit.
Iartă-mă că n-am fost tot ce tu ți-ai fi dorit, că n-am putut să mai rămân măcar un timp…
Iartă-mă căci am lăsat iubirea noastră să se piardă,
Că nu mai văd nimic cunoscut în numele tău
Căci de mult nu mai suntem suflete pereche,
Iartă-mă că n-am putut să te mai țin , că trebuia să fie un “pe curând” dar din păcate-i un ,,adio “
Iartă-mă că orice lucru bun dintre noi nu a fost făcut să dureze,
Că sunt la capătul prăpastiei dar să nu-mi apari în față căci doar prezența ta mă dă pe spate
Iartă-mă că am lăsat tăcerea să își facă loc
Între noi, acolo unde cândva răsună doar iubirea.
Iartă-mă pentru cuvintele nespuse, că nu-mi convenea vreo secundă să te văd supărat
Că iubirea noastră s-a preschimbat în fum, lăsând doar amintirea ta
Iartă-mă că te-aș fi vrut pentru totdeauna și că mi-e greu să accept ca drumurile noastre s-au separat de mult
Că te-am pierdut , că te-am avut și că încă te văd în ochii mei
Iartă-mă că nu mai sunt , că nici n am fost vreodată
A ta si tu al meu, n-am fost a nici unuia nouă doar ni s-a părut.
Dacă ar fi într-o zi
Dacă ți-aș fi spus cât te iubesc
Ai mai fi ales să pleci ?
Dacă florile nu mai înfloresc
Ar fi câmpurile seci ?
Dacă soarele nu ar mai răsării
Ne-am ascunde în întuneric ?
Dacă nimeni nu ar mai suferii
Ar mai fi amor himeric ?
Dacă gheața nu s-ar fi topit
Mi-ai mai fi încălzit inima ?
Dacă dragostea n-ar fi pierit
Ochii reci ar mai lăcrima ?
Dacă întreg pământul s-ar usca
Și ți-ar arde focul din privire ?
Dacă cel de pe comoară s-ar isca
Ai aștepta a lui venire ?
Dacă de patimă ar seca întreg oceanul
Te-ai mai lăsa purtat de valuri?
Dacă ai putea suprima tot chinul
Te-ai mai pierde prin tuneluri ?
Dacă din cer ar cădea toate stelele
Ți-ai pune o ultimă dorință?
Dacă ți-as spune că-s spre sfârșit zilele
Te-ai speria de suferință?
Dacă nu te-ai fi născut în matca focului
Te-ai mai fi luptat să ajungi în paradis ?
Dacă ai fi rămas un vis în largul locului
Ți-ai fi rostit sentința printre abis
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….