Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alex Radulescu
Data postării: 20 aprilie
Vizualizări: 87
Poezii din aceiaşi categorie
Draga mea copilă
Aprob existența ta la ce se află în mine
Îmi mut privirea minții dintr-un sertar în altul
Ajung la treapta în care arta scoate la suprafață cele mai frumoase clipe
Amintirile sapă cu unghiile în pământul dintre flori
Era doar o zi de iarnă, friguroasă, cu gust de scorțișoară
Era ca oricare alta, din trecut
Căci o alta nu știu dacă va să fie, mâine.
ce ești?
iubirea noastră?
distrusă.
zâmbetul tău?
o minciună.
ochii tăi?
otravă pură.
atingerea ta?
ca sarea pe rană.
sentimentele tale?
doar de fațadă.
iar eu?
un nimic care te-a iubit..
O iubire arzatoare
Pe banca retrasa eu te vad,
Si treapad vin spre tine,
Intrebandu-te ce te retine
De-a ma lua-n brate calde.
Ma asez pe banca,
Si vad un om cu chip angelic.
Dar tu rapid te apropii romantic,
Sarutandu-ma usor.
Cu sfiala-mi te pui-n poale,
Iar eu cu mainile goale mangai usor,
Un moment nepretuit.
Doamne, asteptam cu nerabdare,
Aceasta iubire de valoare.
Tu privindu-ma arzator,
Iti soptesc increzator:
Iubirea noastra va fi,
“Pana cand moartea ne va despartii”
Nu mă certa,,,
Nu mă certa, că te visez ades
Vreu măcar în vis cu tine să vorbesc
săți povestesc de amea durere
Sa ma vindec în placere
Nu mă certa,că te privesc
Cum treci pe altaturi
Și cam des,,,,,
Încerc să te caut prin mulțime
Dar nu tot timpul te regasesc,
Nu mă certa, că te iubesc!
Dar nu țio spun în fața
Spre tine zbor să îți vorbesc
Dar totuși mă opresc la distanță,
Fii puternica, femeie
Vinul stă rece pe masă din bucătărie,
Și tu,femeie,te rogi ca el din nou să vie.
Nu ești doar o păpușă ce face din lumea lui un paradis,
Pe care astăzi,cu un ultim gând și fără grijă,rapid el te-a ucis.
Părul tău negru ca întunericul noptii visătoare,
Îți mângâie ai tăi umeri mici și albi ca valurile mării,
Și stai atât de rece și umilă,parcă neînvingătoare..
Haide,ia-ți rochia ta roșie și astăzi dă-l uitării.
Nu plange,suspina și omorî speranța,
Tu dai bucăți din tine și el doar discordanța.
Pe care-adesea ți-o făcea cadou ce pe-un buchet de flori,
Iar astăzi,tu,femeie,simți tăcere și fiori.
Ștergeți,te rog,ale tale lacrimi grele și amare,
Ce pe al tău chipul îți zugrăvesc doar vătămare,
Un suflet așa cald și plin de viață,
Nu merită să fie atât de greu și izolat în gheață.
Acum,din fericire,ai scăpat la timp,
Dar viața și iubirea sunt mereu în contratimp.
Așa ca tu învață să ți drămuiești inima si mintea,
Înnoiește-ți astăzi,nu doar îmbrăcămintea.
Atât de mult
Iubito te voi saruta atât de mult,
Te voi topi cu siguranță,
Din gheață te vei preface într-o mare,
Dar nu de apă ci de dragoste!Mă vei iubi și tu la rându-ți
Și amandoi vom fi un soare
Vom străluci etern într-o iubire așa de mare
Ce va părea fără sfârșit!
Te voi iubi ca nimeni altul pe pământ,
Așteaptă,vei vedea cu ochii tăi
Adevărat e tot ce-am scris sau ți-am rostit,
Vom părăsi această lume trecatoare,
Iubindu-ne în infinit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Draga mea copilă
Aprob existența ta la ce se află în mine
Îmi mut privirea minții dintr-un sertar în altul
Ajung la treapta în care arta scoate la suprafață cele mai frumoase clipe
Amintirile sapă cu unghiile în pământul dintre flori
Era doar o zi de iarnă, friguroasă, cu gust de scorțișoară
Era ca oricare alta, din trecut
Căci o alta nu știu dacă va să fie, mâine.
ce ești?
iubirea noastră?
distrusă.
zâmbetul tău?
o minciună.
ochii tăi?
otravă pură.
atingerea ta?
ca sarea pe rană.
sentimentele tale?
doar de fațadă.
iar eu?
un nimic care te-a iubit..
O iubire arzatoare
Pe banca retrasa eu te vad,
Si treapad vin spre tine,
Intrebandu-te ce te retine
De-a ma lua-n brate calde.
Ma asez pe banca,
Si vad un om cu chip angelic.
Dar tu rapid te apropii romantic,
Sarutandu-ma usor.
Cu sfiala-mi te pui-n poale,
Iar eu cu mainile goale mangai usor,
Un moment nepretuit.
Doamne, asteptam cu nerabdare,
Aceasta iubire de valoare.
Tu privindu-ma arzator,
Iti soptesc increzator:
Iubirea noastra va fi,
“Pana cand moartea ne va despartii”
Nu mă certa,,,
Nu mă certa, că te visez ades
Vreu măcar în vis cu tine să vorbesc
săți povestesc de amea durere
Sa ma vindec în placere
Nu mă certa,că te privesc
Cum treci pe altaturi
Și cam des,,,,,
Încerc să te caut prin mulțime
Dar nu tot timpul te regasesc,
Nu mă certa, că te iubesc!
Dar nu țio spun în fața
Spre tine zbor să îți vorbesc
Dar totuși mă opresc la distanță,
Fii puternica, femeie
Vinul stă rece pe masă din bucătărie,
Și tu,femeie,te rogi ca el din nou să vie.
Nu ești doar o păpușă ce face din lumea lui un paradis,
Pe care astăzi,cu un ultim gând și fără grijă,rapid el te-a ucis.
Părul tău negru ca întunericul noptii visătoare,
Îți mângâie ai tăi umeri mici și albi ca valurile mării,
Și stai atât de rece și umilă,parcă neînvingătoare..
Haide,ia-ți rochia ta roșie și astăzi dă-l uitării.
Nu plange,suspina și omorî speranța,
Tu dai bucăți din tine și el doar discordanța.
Pe care-adesea ți-o făcea cadou ce pe-un buchet de flori,
Iar astăzi,tu,femeie,simți tăcere și fiori.
Ștergeți,te rog,ale tale lacrimi grele și amare,
Ce pe al tău chipul îți zugrăvesc doar vătămare,
Un suflet așa cald și plin de viață,
Nu merită să fie atât de greu și izolat în gheață.
Acum,din fericire,ai scăpat la timp,
Dar viața și iubirea sunt mereu în contratimp.
Așa ca tu învață să ți drămuiești inima si mintea,
Înnoiește-ți astăzi,nu doar îmbrăcămintea.
Atât de mult
Iubito te voi saruta atât de mult,
Te voi topi cu siguranță,
Din gheață te vei preface într-o mare,
Dar nu de apă ci de dragoste!Mă vei iubi și tu la rându-ți
Și amandoi vom fi un soare
Vom străluci etern într-o iubire așa de mare
Ce va părea fără sfârșit!
Te voi iubi ca nimeni altul pe pământ,
Așteaptă,vei vedea cu ochii tăi
Adevărat e tot ce-am scris sau ți-am rostit,
Vom părăsi această lume trecatoare,
Iubindu-ne în infinit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Gânduri aievea
Când tremură sufletul de dorul tău
Cu lame adânci ce înjunghie mereu,
Lăsat parcă de lungi nopți de agonie
Ce sfâșie de dragul tău.
Eu îmi aduc aminte că ești doar a mea
Și lipsa ta se simte aievea
Căci sufletul meu îți aparține
Peste mii și mii de zile.
Zile care par pustii
De dragul și agonia inimii
Să te simtă din nou aproape ar vrea
Și simt clipa și chemarea.
Clipa ce v-a venii atât de repede,
Mai repede decât îmi pot imagina
Căci sufletul meu îl simte pe al tau
Iar golul se umple de speranțe mereu.
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Suflete oarbe
Cum sufletele au ajuns
Doar niste piese la apus,
Fără vreun motiv anume
Doar epave și ruine.
De mult uitate
Rupte parca de realitate
Luate ca atare,
Niște ființe fara scrupule ca la început.
Ne-am lăsat ca oameni
Călcați în picioare
De trăiri, de sentimente
Poate oarbe, ascunse peste mii și mii de fețe.
Am lăsat sufletul călcat în picioare
Ne-am înrăit fără să doară,
Ne-am rupt bucăți din el
Din nou și din nou ca să doară.
Destine am rupt,
Vise am spulberat
Am vrut să lăsăm egoul de ne egalat.
Orgoliul ce rupe speranțe
A prins mai mult ca niciodată o așa amploare,
Peste promisiuni și poate...
Peste tot ce a mai rămas viu, in oameni.
Știi cum?
Știi cum soarele rămâne pe cer
Până ce luna ii i-a locul?
Cam așa aș fi și eu
La răscruce de drumuri.
Știi cum floarea-i dependentă
De lumina soarelui?
Cam așa sunt eu dependent
De prezența ta acum.
Știi cum primăvara copacii înfloresc
Parcă respiră din nou aer ceresc
Cam așa îmi doresc eu
Să fi primăvara mea din nou.
Știi cum un copil se joacă atât de frumos
Cu o jucărie primită cadou?
Cam așa m-am îndrăgostit eu de glasul tău
Și te vreau aici din nou.
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Gânduri aievea
Când tremură sufletul de dorul tău
Cu lame adânci ce înjunghie mereu,
Lăsat parcă de lungi nopți de agonie
Ce sfâșie de dragul tău.
Eu îmi aduc aminte că ești doar a mea
Și lipsa ta se simte aievea
Căci sufletul meu îți aparține
Peste mii și mii de zile.
Zile care par pustii
De dragul și agonia inimii
Să te simtă din nou aproape ar vrea
Și simt clipa și chemarea.
Clipa ce v-a venii atât de repede,
Mai repede decât îmi pot imagina
Căci sufletul meu îl simte pe al tau
Iar golul se umple de speranțe mereu.
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Suflete oarbe
Cum sufletele au ajuns
Doar niste piese la apus,
Fără vreun motiv anume
Doar epave și ruine.
De mult uitate
Rupte parca de realitate
Luate ca atare,
Niște ființe fara scrupule ca la început.
Ne-am lăsat ca oameni
Călcați în picioare
De trăiri, de sentimente
Poate oarbe, ascunse peste mii și mii de fețe.
Am lăsat sufletul călcat în picioare
Ne-am înrăit fără să doară,
Ne-am rupt bucăți din el
Din nou și din nou ca să doară.
Destine am rupt,
Vise am spulberat
Am vrut să lăsăm egoul de ne egalat.
Orgoliul ce rupe speranțe
A prins mai mult ca niciodată o așa amploare,
Peste promisiuni și poate...
Peste tot ce a mai rămas viu, in oameni.
Știi cum?
Știi cum soarele rămâne pe cer
Până ce luna ii i-a locul?
Cam așa aș fi și eu
La răscruce de drumuri.
Știi cum floarea-i dependentă
De lumina soarelui?
Cam așa sunt eu dependent
De prezența ta acum.
Știi cum primăvara copacii înfloresc
Parcă respiră din nou aer ceresc
Cam așa îmi doresc eu
Să fi primăvara mea din nou.
Știi cum un copil se joacă atât de frumos
Cu o jucărie primită cadou?
Cam așa m-am îndrăgostit eu de glasul tău
Și te vreau aici din nou.