Speranța și raza de soare
S-a oprit si timpul,s-a oprit si viața.
Uitandu-ma spre cer,
am văzut speranța !
Era ascunsa in norii albi si
razele de soare,
In același peisaj si doua
păsări călătoare.
Lumea era transparentă,
pentru o clipa am plecat.
Sufletul mi-a surâs si
la tine am visat!
Imi spuneai ca ma aștepți sa
dovedim din nou iubirea,
Intr-o lume care se hrănește
pe deplin cu durerea.
Imi amintesc de tine,
din viețile apuse!
Dorinta ce încalcă legile
fizicii impuse.
Ciudat loc de întâlnire,un loc
fără de început.
La sfârșitul lumii unde si iubirea
e in trecut!
Te-am auzit cum îmi cântai si
ma chemai sa vin,
La răsăritul soarelui de
mâna sa te țin.
Am venit întreaga in suflet dar
nu pot sa te mint,
Doar uitându-ma la tine pot
eu sa ma alint.
Trecutul irosit si bagaje fără rost,
Am sa las in urma tot răul ce a fost!
Din iad voi face rai si din
sfârșit un început!
Nu pot sa te las sa îmi fi
păcatelor pierdut.
Am sa îți șoptesc ceva ce sa
nu uiți tu vreodată,
Ma așteaptă viitorul si nu ma
voi lasă prădată.
Ne vom regăsi in astralul nopții,
unde îngerii veghează.
Si conștiința mea curată e cea
care rămâne treaza.
Si intr-o clipa am revenit
la speranța ce am zărit!
Pasarile își continuau lin zborul si
cu drag eu le-am privit.
M-am intors la drumul meu dar
cu un sentiment mult mai aparte.
Cel mai de preț dar e sa poți
sa inspiri lumea mai departe.
Poems in the same category
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Față de precedenta secvență, câteva luni au trecut
Lebe a căpătat înfățișarea și caracterul personajului mut
Majoritatea timpului pe Ze tratându-l ca pe un necunoscut
Nici măcar o vorbă, nici măcar un salut.
Din fericire, Ze a început să realizeze
Sursa durerii, ba chiar a inceput să o studieze
Si să o trateze.
Si încet-încet răsad de fericire să-și planteze
În adâncul sufletului.
Ze înțelege astfel legile trecutului:
Tot ce a trecut, tot ce ai avut și tot ce ai crezut
Acum se află într-un al tărâm, unul pierdut
Si dispărut
Într-un tărâm poate displăcut, insă absolut.
Regretele au fost, sunt și vor fii permanente
Însă niciodata nu vor fii omnipotente
Așa că Ze își adună milioanele de fragmente
Din fostele sentimente
Aducându-și aminte de câteva momente
Si de câteva stări de spirit ce acum sunt absente.
Prin minte îi trec gânduri violente
Necăjirile îi sunt abundente
Însă cu ajutorul ale orchestrei 20 de instrumente,
Ale pachetului 20 de medicamente
Ze face față acestor raționamente.
În trecut, Ze pentru Lebe murea
Cu moartea cunoștință să facă putea
Si de un fir de ață de asupra abisului se ținea
Însă adevărul este ca Lebe pe Ze îl deținea.
Lui Ze foarte tare nu îi păsa
Pentru că în totalitate nu înțelegea
Însă la urma urmei, toată greutatea
A devenit evidentă odata cu distrugerea
Si realizarea.
În trecut, Ze era ignorant,
Insă acum asupra viitorul său este total gerant.
-steinkampf
Amor
M-ai încolțit și sângele în vine
mi-a înghețat.
Erai așa frumos pictat
și n-am uitat
cărarea către tine.
În ochii tăi și iernile-s povești
de mai
și poate că de când mă ai,
lipsit de grai,
și doru este.
Oprește- mă, ori nu mă depărta
de visul meu,
în care te găsesc mereu -
un Dumnezeu.
și nu te pot uita.
Efect Antihalo
Îți sunt efect antihalo,
Te readuc înapoi în abis,
Dictând portative pierdute-n ecou
Mă seduci cu vorbe irbis.
Lasă-mă să te duc acolo circumscris,
Unde nu duce nicăieri.
Să poți simți totul într-un fel precis:
“Pietre seci în serile reci”
Privind luminile murind pe rând,
Îți prezentam ca un copil,
Clipele tale triste zburând
În ale mele întunerici.
Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai întreb altă dată…
Invocându-mă, mă chemi
Din adâncul pierdutelor judecăți.
Tăceri la sat
La sat, sub cerul greu de stele reci,
Se-aștern tăceri ce nu le poți culege,
Și-o vorbă mută-n ceasul fără lege
Încearcă plânsul, să răzbată-n veci.
Din curți tăcute, strigătele-s frânte,
Ascunse-n umbra serii, în ogrăzi,
Copiii prind în ochi să își înfrunte
Durerea grea ce-n inimă o vezi.
Săteni grăbiți, cu vorba îngropată,
Dezleagă boii, pleacă peste deal,
Dar nu văd urme, palme vinovate,
Ce-au frânt iubirea, au topit moral.
O mamă-și strânge pruncii-ntr-o cămară,
Șoptindu-le povești de-adevărat,
Când tata strigă-n casa lor amară
Iar visul pașnic le e iar stricat.
E greu la sat să spui, să ceri dreptate,
Căci gura lumii-nchide adevărul,
Iar glasul prinde doar pe jumătate
Ce rana-ascunde-n trup și-n piept amarul.
Și viața merge, tristă, în tăcere,
Sub cerul plin de stele vechi și reci,
Căci rănile ce dor se-ntorc, severe,
La sat rămân ascunse, peste veci.
Iubire pe Hârtie
Al meu drag bujor,
Șiruri de gânduri îmbinate-n dulce dor,
Dirijate forme și simboluri pe hârtie,
Ale tale de drept ofer, numai ție.
Pe obrajii mei se aștern petale de regret, Etern în inimă ascund bătăliile sub dansul blând de balet.
Numesc acum fiecare stea pe cer, gând căzător ție,
Tot văl al nopții, ocean de cerneală, plină fâșie,
Rece partitură nocturnă, spre al meu dor, avarie,
Unde fără stele, noaptea trece pe vecie.
Tandrețea razelor nocturne, pe hârtie cunoscute
Iubirii ce aproape țin, numai printre ceruri apărute,
N-aș abandona, nici după dispariție de stele,
Etern aș sta, prin întunecate tablouri, grele.
Tot te-aș ruga pentru o scurtă privire,
O clipă, sufletului să-ți prezinte înscrisă făurire
Trudă cunoscută numai îngerilor pentru a știi
Unică, dar necomparată față de ochii tăi cenușii,
Laudă veșnică, demnă de sacrificiul celor vii.
Ție, scumpă muză,
Unice gânduri în cerneală îți dedic,
Cuvinte și lini din lună rază,
Ălei tale inimi, numai dor și apreciere ridic.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Is this love
Stăteam pe acoperișul casei, îl ascultam pe Marley
și priveam, cum una câte una se stingeu, luminile spitalului Fundeni,
Cum una câte una umbrele zburau, ca leii lui Khayam, în taigaua persană.
Aceasta-i iubirea -mi spuneam. Când ea, înfiorată, mă apuca de mână,
Simțind în acel „ Is this love” norul radioactiv al maturizării.
Dar mie nu-mi păsa, știam deja că suntem prinși ca-ntr-o capcană,
Și că acele clipe nu vor mai veni nicicând,
Și că nu peste mult timp, ne vom uita jurămintele, și numele,
Și că nu peste mulți ani vom zbura și noi de pe spitalul Fundeni,
În taigaua persană, ca leii lui Khayam.
Autor : O.T.
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Față de precedenta secvență, câteva luni au trecut
Lebe a căpătat înfățișarea și caracterul personajului mut
Majoritatea timpului pe Ze tratându-l ca pe un necunoscut
Nici măcar o vorbă, nici măcar un salut.
Din fericire, Ze a început să realizeze
Sursa durerii, ba chiar a inceput să o studieze
Si să o trateze.
Si încet-încet răsad de fericire să-și planteze
În adâncul sufletului.
Ze înțelege astfel legile trecutului:
Tot ce a trecut, tot ce ai avut și tot ce ai crezut
Acum se află într-un al tărâm, unul pierdut
Si dispărut
Într-un tărâm poate displăcut, insă absolut.
Regretele au fost, sunt și vor fii permanente
Însă niciodata nu vor fii omnipotente
Așa că Ze își adună milioanele de fragmente
Din fostele sentimente
Aducându-și aminte de câteva momente
Si de câteva stări de spirit ce acum sunt absente.
Prin minte îi trec gânduri violente
Necăjirile îi sunt abundente
Însă cu ajutorul ale orchestrei 20 de instrumente,
Ale pachetului 20 de medicamente
Ze face față acestor raționamente.
În trecut, Ze pentru Lebe murea
Cu moartea cunoștință să facă putea
Si de un fir de ață de asupra abisului se ținea
Însă adevărul este ca Lebe pe Ze îl deținea.
Lui Ze foarte tare nu îi păsa
Pentru că în totalitate nu înțelegea
Însă la urma urmei, toată greutatea
A devenit evidentă odata cu distrugerea
Si realizarea.
În trecut, Ze era ignorant,
Insă acum asupra viitorul său este total gerant.
-steinkampf
Amor
M-ai încolțit și sângele în vine
mi-a înghețat.
Erai așa frumos pictat
și n-am uitat
cărarea către tine.
În ochii tăi și iernile-s povești
de mai
și poate că de când mă ai,
lipsit de grai,
și doru este.
Oprește- mă, ori nu mă depărta
de visul meu,
în care te găsesc mereu -
un Dumnezeu.
și nu te pot uita.
Efect Antihalo
Îți sunt efect antihalo,
Te readuc înapoi în abis,
Dictând portative pierdute-n ecou
Mă seduci cu vorbe irbis.
Lasă-mă să te duc acolo circumscris,
Unde nu duce nicăieri.
Să poți simți totul într-un fel precis:
“Pietre seci în serile reci”
Privind luminile murind pe rând,
Îți prezentam ca un copil,
Clipele tale triste zburând
În ale mele întunerici.
Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai întreb altă dată…
Invocându-mă, mă chemi
Din adâncul pierdutelor judecăți.
Tăceri la sat
La sat, sub cerul greu de stele reci,
Se-aștern tăceri ce nu le poți culege,
Și-o vorbă mută-n ceasul fără lege
Încearcă plânsul, să răzbată-n veci.
Din curți tăcute, strigătele-s frânte,
Ascunse-n umbra serii, în ogrăzi,
Copiii prind în ochi să își înfrunte
Durerea grea ce-n inimă o vezi.
Săteni grăbiți, cu vorba îngropată,
Dezleagă boii, pleacă peste deal,
Dar nu văd urme, palme vinovate,
Ce-au frânt iubirea, au topit moral.
O mamă-și strânge pruncii-ntr-o cămară,
Șoptindu-le povești de-adevărat,
Când tata strigă-n casa lor amară
Iar visul pașnic le e iar stricat.
E greu la sat să spui, să ceri dreptate,
Căci gura lumii-nchide adevărul,
Iar glasul prinde doar pe jumătate
Ce rana-ascunde-n trup și-n piept amarul.
Și viața merge, tristă, în tăcere,
Sub cerul plin de stele vechi și reci,
Căci rănile ce dor se-ntorc, severe,
La sat rămân ascunse, peste veci.
Iubire pe Hârtie
Al meu drag bujor,
Șiruri de gânduri îmbinate-n dulce dor,
Dirijate forme și simboluri pe hârtie,
Ale tale de drept ofer, numai ție.
Pe obrajii mei se aștern petale de regret, Etern în inimă ascund bătăliile sub dansul blând de balet.
Numesc acum fiecare stea pe cer, gând căzător ție,
Tot văl al nopții, ocean de cerneală, plină fâșie,
Rece partitură nocturnă, spre al meu dor, avarie,
Unde fără stele, noaptea trece pe vecie.
Tandrețea razelor nocturne, pe hârtie cunoscute
Iubirii ce aproape țin, numai printre ceruri apărute,
N-aș abandona, nici după dispariție de stele,
Etern aș sta, prin întunecate tablouri, grele.
Tot te-aș ruga pentru o scurtă privire,
O clipă, sufletului să-ți prezinte înscrisă făurire
Trudă cunoscută numai îngerilor pentru a știi
Unică, dar necomparată față de ochii tăi cenușii,
Laudă veșnică, demnă de sacrificiul celor vii.
Ție, scumpă muză,
Unice gânduri în cerneală îți dedic,
Cuvinte și lini din lună rază,
Ălei tale inimi, numai dor și apreciere ridic.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Is this love
Stăteam pe acoperișul casei, îl ascultam pe Marley
și priveam, cum una câte una se stingeu, luminile spitalului Fundeni,
Cum una câte una umbrele zburau, ca leii lui Khayam, în taigaua persană.
Aceasta-i iubirea -mi spuneam. Când ea, înfiorată, mă apuca de mână,
Simțind în acel „ Is this love” norul radioactiv al maturizării.
Dar mie nu-mi păsa, știam deja că suntem prinși ca-ntr-o capcană,
Și că acele clipe nu vor mai veni nicicând,
Și că nu peste mult timp, ne vom uita jurămintele, și numele,
Și că nu peste mulți ani vom zbura și noi de pe spitalul Fundeni,
În taigaua persană, ca leii lui Khayam.
Autor : O.T.
Other poems by the author
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
Într-un colțișor ascuns ,vara e la
adăpost in întuneric.
Peisaj din umbra gri,aer cald
veșnic eteric.
Fragmente dintr-un rai unde îngerii
încă veghează
Timpul nu se opune pentru
cei care creeaza.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Copacul cunoștinței
Cu rădăcini adânci se înfrunta
din pământ,
Candva o sămânță,cu timpul
s-a înălțat.
Udata cu ape și ca nutrienți
îngrășământ,
Oferea oxigenul ce viața
a semănat.
S-a expus la anotimp și
luminatori cerești,
La caldura și răceala o sa
facă ofranda.
Se oglindea vremii definind
peisajele lumești,
Purtandu-le culorile,
mereu făcând parada.
Frigul iernii a acoperit copacul
in alb imaculat,
Cristale de apa înghețate-n
stele geometric.
Crengile-i goale de frunze acum
arată elaborat,
Poti sa vezi ceea ce nu vezi
și e simetric.
Cand razele de soare au strălucit
de primăvara,
Copacul a întâmpinat caldura
oferindu-i flori.
Mireasma divina se simțea
in fiecare seara,
Renasterea naturii și fericirea in culori.
In zilele-i toride vara amintea
de tropical,
Soarele strălucea printre frunzele-i
de verde crude,
Umbra copacului însă era pentru
toți ceva vital,
Oferind adăpost după ale zile-i
grele trude.
Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie
și furtuna,
Frunzele rumenite colorând
peisajul rece.
Ceata deasa anunța a
spiritelor cununa,
Focul din șemineu și
un pahar din vinul dulce.
Odata ajuns la vremea recoltei
ne va bucura de zor!
Esenta copacului e sub forma
unui fruct lemnos.
Promisiunea cunoștinței întrece și
al soarelui dor,
Nuca fiind al sufletului remediu,
un deliciu savuros.
Viata ne va da lecții,și nu pe vreme
cu cer senin!
Momentele grele vin cu
învățături ascunse.
Ele ne vor ghida și îndruma
drumul prin destin.
Uneori binele și răul cu greu
pot fi distinse.
Numărul bestiei
Draga Satan,
Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu,Andrea! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.
Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.
Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!
Cu drag,Andrea.
Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Dans astral
Cea mai strălucitoare dintre stele,
centrul sistemului solar!
Lumina si razele tale calde nu
cunosc nici un hotar.
Te-am privit prin gând si intr-un
colțișor al razei vizuale,
Sentimentele pe care mi le dai sunt
de-a dreptul ireale.
M-ai ales sa te privesc din
infinitul necunoscut,
Te doream cel mai mult si te
schițam din neștiut.
De nedescris puterea ta,
planeta strălucind de plasma!
Numai luna putea concura cu a ta carisma.
Printr-un dans astral ți s-au
alătura planete,
Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!
Tinerete fără batranete si viața
fără de moarte,
Se micsora si se întărea,
de mare putere avea ea parte!
Venus mândra,strălucind a feminin
s-a alătura la ce-i divin.
La erupții vulcanice va trebui
ca sa ma închin.
Caldura e mare si norii sunt portocalii,
Aici nu este un loc pentru cei
care vor sa fie vii!
Aliniandu-se perfect la soare,
planeta Pământ este in floare!
Habitatul ideal pentru viața
ce vrea sa prospere.
Albastra de ape,se scaldă in
abundenta vieții!
Locul de întâlnire al elementelor,
descrierea frumuseții.
Planeta roșie s-a alăturat in
pași de dans,
Marte furios aproape ca a făcut balans!
Rece si uscat,condus de gelozie!
Isi dorește da fie colonizat,
câta ipocrizie!
Jupiter nu a întârziat sa apăra,
ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.
Planeta s-a acoperit cu un ocean
metalic de tip smoala.
Impunatoare prin mărime si furtuni,
te va învața cu ea sa nu te pui!
Ea are si ajutoare,planete mici
de bine făcătoare.
Uranus departe de soare a înghețat
in albastruie culoare,
Gigant de gheata cu temperaturi polare!
Planeta s-a alăturat la dans
strategic si rece,
Nu prea știe el a se petrece...
Nori de vortex si furtuna,
trebuie sa fie ea!
Neptun la fel de rece,
de gheata ii e calea!
Intunecata si puternica,ea va fi regina!
Intr-un final fericit ea va fi eroina.
Orbitand soarele in sens
contrar al ceasului,
Trecere timpului va fi
favoarea dansului.
Prin savurarea clipei ei
făceau întrecere,
Aseara ei au dat o adevarata petrecere!
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
Într-un colțișor ascuns ,vara e la
adăpost in întuneric.
Peisaj din umbra gri,aer cald
veșnic eteric.
Fragmente dintr-un rai unde îngerii
încă veghează
Timpul nu se opune pentru
cei care creeaza.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Copacul cunoștinței
Cu rădăcini adânci se înfrunta
din pământ,
Candva o sămânță,cu timpul
s-a înălțat.
Udata cu ape și ca nutrienți
îngrășământ,
Oferea oxigenul ce viața
a semănat.
S-a expus la anotimp și
luminatori cerești,
La caldura și răceala o sa
facă ofranda.
Se oglindea vremii definind
peisajele lumești,
Purtandu-le culorile,
mereu făcând parada.
Frigul iernii a acoperit copacul
in alb imaculat,
Cristale de apa înghețate-n
stele geometric.
Crengile-i goale de frunze acum
arată elaborat,
Poti sa vezi ceea ce nu vezi
și e simetric.
Cand razele de soare au strălucit
de primăvara,
Copacul a întâmpinat caldura
oferindu-i flori.
Mireasma divina se simțea
in fiecare seara,
Renasterea naturii și fericirea in culori.
In zilele-i toride vara amintea
de tropical,
Soarele strălucea printre frunzele-i
de verde crude,
Umbra copacului însă era pentru
toți ceva vital,
Oferind adăpost după ale zile-i
grele trude.
Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie
și furtuna,
Frunzele rumenite colorând
peisajul rece.
Ceata deasa anunța a
spiritelor cununa,
Focul din șemineu și
un pahar din vinul dulce.
Odata ajuns la vremea recoltei
ne va bucura de zor!
Esenta copacului e sub forma
unui fruct lemnos.
Promisiunea cunoștinței întrece și
al soarelui dor,
Nuca fiind al sufletului remediu,
un deliciu savuros.
Viata ne va da lecții,și nu pe vreme
cu cer senin!
Momentele grele vin cu
învățături ascunse.
Ele ne vor ghida și îndruma
drumul prin destin.
Uneori binele și răul cu greu
pot fi distinse.
Numărul bestiei
Draga Satan,
Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu,Andrea! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.
Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.
Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!
Cu drag,Andrea.
Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Dans astral
Cea mai strălucitoare dintre stele,
centrul sistemului solar!
Lumina si razele tale calde nu
cunosc nici un hotar.
Te-am privit prin gând si intr-un
colțișor al razei vizuale,
Sentimentele pe care mi le dai sunt
de-a dreptul ireale.
M-ai ales sa te privesc din
infinitul necunoscut,
Te doream cel mai mult si te
schițam din neștiut.
De nedescris puterea ta,
planeta strălucind de plasma!
Numai luna putea concura cu a ta carisma.
Printr-un dans astral ți s-au
alătura planete,
Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!
Tinerete fără batranete si viața
fără de moarte,
Se micsora si se întărea,
de mare putere avea ea parte!
Venus mândra,strălucind a feminin
s-a alătura la ce-i divin.
La erupții vulcanice va trebui
ca sa ma închin.
Caldura e mare si norii sunt portocalii,
Aici nu este un loc pentru cei
care vor sa fie vii!
Aliniandu-se perfect la soare,
planeta Pământ este in floare!
Habitatul ideal pentru viața
ce vrea sa prospere.
Albastra de ape,se scaldă in
abundenta vieții!
Locul de întâlnire al elementelor,
descrierea frumuseții.
Planeta roșie s-a alăturat in
pași de dans,
Marte furios aproape ca a făcut balans!
Rece si uscat,condus de gelozie!
Isi dorește da fie colonizat,
câta ipocrizie!
Jupiter nu a întârziat sa apăra,
ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.
Planeta s-a acoperit cu un ocean
metalic de tip smoala.
Impunatoare prin mărime si furtuni,
te va învața cu ea sa nu te pui!
Ea are si ajutoare,planete mici
de bine făcătoare.
Uranus departe de soare a înghețat
in albastruie culoare,
Gigant de gheata cu temperaturi polare!
Planeta s-a alăturat la dans
strategic si rece,
Nu prea știe el a se petrece...
Nori de vortex si furtuna,
trebuie sa fie ea!
Neptun la fel de rece,
de gheata ii e calea!
Intunecata si puternica,ea va fi regina!
Intr-un final fericit ea va fi eroina.
Orbitand soarele in sens
contrar al ceasului,
Trecere timpului va fi
favoarea dansului.
Prin savurarea clipei ei
făceau întrecere,
Aseara ei au dat o adevarata petrecere!
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?