Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Poems in the same category
Basarabie, dă-mi mâna!
Basarabie, dã-mi mâna,
Vino, dar, cu-ai tãi copii,
Cãci a noastrã ţarã vede
Cât de mult doreşti sã vii!
Basarabie, duşmanii
Recunoascã-şi datoria:
Sã te lase-odatã-n pace
Şi-ţi înapoieze glia!
Numai inima ta ştie
Cât avu a îndura;
Dar întreaga Românie
E acum de partea ta!
Basarabie, vecinã,
Plai, de dincolo de Prut,
Plângã cine e de vinã
Şi te vinde c-un sãrut!
Ştiu, de fapt, cã eşti sãtulã
De tãtari şi de cazaci
Şi-nţeleg atât de bine
Semnele ce mi le faci!...
Acvilã, ţinând un sceptru
Şi-un mãslin în gheara sa,
Privind, când spre România,
Când înspre Transnistria.
Pajurã multicolorã
Şoim, cu pavãzã şi scut!
Cei ce te-au avut drept "sorã",
Ce onoare au avut!
Monument, spre care-ntruna,
Urlã lupi şi lei mugesc
Dar, pe-al cãrui vârf se-nalţã,
Falnic, steagul românesc!
Basarabie-mbrãcatã-n
In subţire şi porfir,
Scump condei, pe care-l poartã
Dimitrie Cantemir!
Dor cu dor, din nou se-adunã
Şi fac punte peste Prut,
Sã fim iarãşi împreunã,
Cum eram la început!...
Din răsputeri spre casă
În drum spre casă, un suflet blând se îndreaptă,
trecând prin ocoluri, pe valuri, în singurătate.
El poartă cu sine, o amintire ce-l doare,
despre frumoasa lui țară, care astăzi e pe cale să moară.
El pleacă grăbit, grăbit în drum spre casă,
să-și vadă măicuță care stă la fereastră.
Dar casa e pustie, în care doar liniștea e stăpână,
și nimeni nu mai vine, după atâția ani de zile.
Inima îi bate, îi bate atât de tare,
iar țara e tot mai departe, dincolo de maluri.
Nici un semn nu i se arată, pentru o cale mai ușoară,
dar el din răsputeri va merge, către iubita lui țară.
I-a rămas doar credința, ce-o poartă pentru a lui vlagă,
dându-i speranță că vremurile de odinioară vor răsări iară.
În realitate însă, trecutul e istorie ce nu iartă,
iar datoria noastră e să fim acasă, acolo unde liniștea e o mireasmă.
Un singur gând îl preocupă, că în curând se va întoarce,
lăsând pustietatea într-un vis..., într-un vis fără valoare.
Nimic nu poate să-l oprească, nici gloanțele care zboară,
din întunericul ce-l înconjoară, în drumul său către iubita lui țară.
Cu prețuire, Andrei Guțu.
1 Decembrie
Vântul călător prin lume
Cântă astăzi pentru noi
Despre tot ce-i românesc
Flutură necontenit pe culme
Tricolorul strămoșesc
Mai la sud, eternul fluviu
Curge-n laude firești
Curge-n salve de omagii
Pentru toți eroii noștri
Ostași ai țării românești
Eroi pribegi ai neamului dibace
S-au osândit la veșnicie
Ce au zidit un singur crez:
E roșu, galben și albastru
E steagul nostru românesc
Marius Ene, Polonia, 30.11.2024
Ziua poetului
Eminescu să nu scrie,
Că voi faceți alergie!
Azi veniți cu flori la bustul rece
Si rânjiți c-așa l-ați apucat,
Dar vă spun și am precis, dreptate,
Că strămoșii voștri l-au trădat !
Recitați din foaie poezia,
S- arătați, precum ca, la- ți citit,
Dar vă bâlbâiți ca cimpanzeii,
Ca și-ai voștri tați ce l-au hulit !
Vreți să arătați la lumea toată,
Că -nțelegeți tot din ce a scris;
Nu mi-ar fi s-aud, nici o mirare,
Că strămoșii voștri l-au ucis !
ORAȘ NATAL- acrostih
Dovezi de urbe strămoșescul pământ frământat
Războaie, pași grei pragul casei au petrificat
Ancestralul nume dat prin botez,, botoșănean ,,
Gazdă a chemării: ,,vino acasă!,, an de an
Bat în corpul tău inimile amintirilor
Oraș natal cu sălașul în corul astrelor
Te înalță citadini în loja cu laurii
0glindindu-te adesea, în arta lor ctitorii
Soarele în raze te îmbracă de dimineață
Aura lui trezește strada din nou la viață
Natura urbei mereu verde să îți fie
Istoria în pagini aurii să te înscrie.
Rugă
Pleacă-Ți Doamne fruntea peste-a noastră țară,
Și trimite-Ți mila,n-o lăsa să piară.
Ne-ai dat munți de aur și păduri bogate,
Câmpii roditoare si ape-nspumate.
Dealuri ce coboară spre delta măiatră,
Și marea ce înghite Dunărea albastră.
Au venit barbarii si ne-au luat averea,
Aurul si mierea, pruncii si muierea.
Ne-am ținut la ei cu furca si parul,
Cu râuri de sânge, ne-am păzit hotarul.
Toți ne-au jefuit și ne-au sfârtecat,
Mulți ne-au doborât, dar ne-am ridicat.
Am răzbit prin veacuri două mii de ani,
Cu regi, împărați cu domni și sultani,
Cu aurul nostru s-au clădit imperii,
Și murim de foame la lăsarea seii.
Cu bune și rele am trecut prin toate,
Și de trei decenii avem libertate.
Câștigată scump, cu jarfe de sânge,
După zeci de ani, țara tot mai plânge.
Ne-au plecat copiii in străinătate,
Pentr-un trai mai bun,iar la noi prin sate.
Școlile se-nchid, casele-s pustii,
Și toți guvernanții ne spun doar prostii.
Proști si imbecili, șarlatani și hoți,
În partide multe, dar cumetriți toți.
N-au făcut nimic pentru cei de afară,
Și sunt milioane duși în altă țară.
Muncesc pentru altii și trăiesc decent,
Câștigând cu trudă fiecare cent.
O parte din bani îi trimit acasă,
Să avem și noi ce pune pe masă.
Prețurile cresc și tot cresc mereu,
Să ne descurcăm parcă tot mai greu.
Mâncăm prost și ieftin de prin galantare,
Că bani-s puțini și fără valoare.
Trăim ca pe vremuri, tot cu frig în casă,
Cu dureri de spate si dureri de oase.
Leafa ne ajunge doar pentru pastile,
Sănătoși sau nu, toți murim cu zile.
Mor copii și tineri, Dumnezeeu fereească,
Nici nu mai apucă să îmbătrânească.
Nu mai avem tineri si sportivi grozavi,
Fiincă-n țara asta toți suntem bolnavi.
Mamele fac prunci-nainte devreme,
Și aproape toți se nasc cu probleme.
Abia respiră în incubatoare,
Iar părinții-n lacrimi plâng pe coridoare.
Acum în spitale nici nu te mai lasă,
Suferim în taină si murim acasa.
Astazi știm prea bine că nu se mai moare,
De boli cardiace sau boli vasculare.
Toți mor de COVID și asociații,
De zici că e firmă, cum au avocații.
Sigilați în scânduri și trimiși la groapă,
Nici nu știe popa pe cine îngroapă.
Începand cu "alfa" din graiul grecesc,
Până la "omega" nu se mai opresc.
Vin fără oprire, valuri peste valuri,
Și se zbate lumea ca peștii pe maluri.
Nunțile din toamnă ni le-au amânat,
Ne-au închis in casă și ne-au izolat.
La televizor numai pițipoance,
Mai mult dezbrăcate și mai toate "Toance".
La căpșor golașe, dar siliconate,
Umflate în buze, la sâni și în spate.
Fete si flăcăi, peste toți pictați,
De zici că-s tablouri și pot fi-nrămați.
Nu poți să mai vezi un film...serial,
O emisiune sau ceva banal.
Că-ți bagă reclame fără încetare,
Șapte la pastile,trei la vaccinare.
Cum apeși butonul să mai vezi o știre,
De la prima ora nu-ți mai vii în fire.
Peste toți doar morți, pe străzi și în hale,
Unii arși în case, alții în spitale.
Accidente, crime, violuri și jafuri,
Tineri și copii drogați de la prafuri.
Toate sunt pe dos, lumea s-a schimbat,
Bărbatu-i femeia și ea e bărbat.
Nu se mai numesc homo sau schimbiști,
Sunt L.G.B.T, gay sau anloști.
Apar peste tot cu nerușinare,
Și nu zici nimic, că-i discriminare.
Morala,rușinea sunt doar utopii,
Iar bietul bun simț s-a dus pe câmpii.
Cât sa ne mai rabde Sfântul pe pământ,
Că se răscolesc și morți-n mormânt.
De mulți ani de zile suntem blestemați,
Ne conduc lichele,hoți si agramați.
Am ajuns pe mâna unor derbedei,
Care n-au habar ce-i ăla condei.
Sunt în funcții mari, persoane inculte,
Doar analfabeți cu diplome multe.
Au studii înalte,chiar si doctorate,
Dar toate sunt luate numai pe furate.
Ce să-i mai întrebi de-o limbă străină,
Că au cerebel doar cât o găină.
Nu vorbesc prea bine nici limba română,
Gramatica-i grea, nu e la-ndemână
Asta nu-i oprește ca să ne jupoaie,
Cu taxe cu biruri și să ne îndoaie.
Cu facturi umflate la curent și gaze,
Că astăzi lumina are patru faze.
Vom rămâne goi și săraci lipiți,
Și de frig și foame vom umbla lihniți.
Iar apoi pășind lin spre cimitir,
În caleașca neagră si cu coviltir.
Pe morții din groapă o să îi rugăm,
Să iasă afară, noi ca să intrăm.
Pleacă-Ți Doamne fruntea peste-a noastră tară,
Și trimite-ți mila,n-o lăsa să piară !
Other poems by the author
Joc macabru
Static si cu o privire îngrijitoare,
Energia e de horror prevestitoare!
Ma privești prin materiale de fabrica,
parca viu..
Animalut de plus,
nu esti pregătit pentru ce o sa scriu!
Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,
Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.
Jocul de copii se schimba in
ceva de groaza,
In noaptea asta nici eu nu
sunt mai breaza!
Lumanarile sunt negre si licaresc
spre elemente,
Florile sunt moarte ca sa nu
fie stridente!
Apa e stătută si a stat la
întuneric clocotind,
Pamantul pare acru si de
veacuri e postind!
Le pun laolaltă sub forma
lor cea moarta,
Intunericul are puterea de a sfida
a vieții soarta.
Pericolul e aproape așa ca stam
in cerc de sare,
Voi desena sigilii care sa ne
dea putere mare!
Muzica nordica ne ajuta sa
intram in atmosfera,
Facem ceva plăcut in noaptea
asta efemera!
Iti voi pune un os care sa
îți dea suflare,
O sa fiu gentilă sa nu
rămână remușcare.
Te dau prin apa si te botez cu nume,
Iti cos si haine de te scot in lume.
Ritualul e simplu si îl facem
pe luna plină,
Energia e puternica,
întuneric din lumina!
Ti se arcuiește o sprânceană
semn ca ești prezent,
Prin drag de tine când văd
ca ești atent!
Pui de orc pari pregătit
pentru război,
Fa ceea ce îți spun si te
expun printre eroi!
Te trimit pe timp de noapte
când somnul e in floare
Mergi peste vale si treci de o cărare,
Tine-le companie dusmanosilor
in șoapte,
Pune-i la respect in fata
zeilor de moarte!
Odata ce te întorci te răsplătesc
din abundentă,
Stiu ca nimic nu poate sa-ți
opună rezistența!
Am vin roșu sangeriu si fructe
drept răsplată,
Am încredere in tine sa ma
simt deja împăcată.
Intr-un final fericit ma
făceam înțeleasă,
Nu ma lupt cu fizicul de asta
sunt aleasa.
Da-mi de vina ca ma aștept
la ceva mai mult,
In a mea fantezie as face
din asta cult!
DISCLAIMER
[ No toys were harmed
while writing this poetry ]
Peștișorul auriu
Habitat de apa pura,
Energie din terestru.
Incolor,fără glazura!
Interzis pentru pedestru.
Interior de mic acvariu,
Cu cristale și oglinzi!
Pentru peștișorul auriu,
Ce din magic îl desprinzi.
Singuratic și țâfnos,
Albastrui spre mov electric!
In oglinda-i majestuos,
Ambient mereu prielnic.
Inoata delicat și încrezător,
Ma observa zi și noapte.
Ca și conștiința impunător!
El își va schimba culorile toate!
Am o singura dorința,
Sa te fac sa nu fi trist!
O așa magica ființa,
La fericirea ta as vrea sa asist!
Iti aduc și lumânări,
Pietricele,nestemate!
Sa îți treacă supărări,
Si a tale-ți jumătate.
Va rămâne un mister,
De ce preferi tu singurel.
Esti tu oare din eter?
Sau ma înțelegi tu suflețel?
Trandafirii pacatului
Un înger feminin cânta cu vocea-i
de privighetoare,
Povesti de iubire și amintiri
de pe pământ.
Ascunse de timp prin viața
amăgitoare,
Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.
Imbracata-n albul zăpezii
printre ghețari,
Cu flama iubirii între palme,
arzând!
Pe limba dragostei ii alina pe solitari,
Speranta se zarea in ochii ei sclipind!
In timp îndepărtat la un
monument acvatic,
Fericirea s-a imortalizat intr-o
poza de suflet.
Doi tineri îndrăgostiți se
priveau romantic,
Un tablou tomnatic,
al dragostei portret.
Cu rodul iubirii lor in pântec
se croia un nou destin,
Albastrul marii se unea cu
nisipurile fierbinți.
Sange dulce latin și un suflet
de cristal marin,
La prima vedere unul pentru
altul fauriti.
In dreapta se vedea pădurea iar
la stânga un lac verde,
Un loc sfintit de îngeri și inimi
care se unesc.
Amintirile din acest loc niciodată
nu se vor pierde,
Petreceri prin timp intr-un loc
și sufletului pitoresc.
Trandafirii sângerii erau simboldul
iubirii lor eterne,
Sentimente ce trec peste
hotarul rațiunii,
Scrisorile de dragoste și intalnirile
nocturne,
Romantici din fire își pictau
viața in culori.
Vorbind de trandafiri ne amintim
ca au și spini,
Indiferent de cât de ascuțiți ea
primea cu zecile.
Ele se deosebeau de lalele
garoafe sau crini,
Conturul petalelor catifelate erau
pasiunii lor docile.
Lentilele fotografului au capturat
un moment magic,
O poza ce avea sa fie întipărita in
sufletul fetiței lor.
Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte
de un final tragic,
Viata urma sa pună la încercare
a lor poveste de amor.
S-a născut cu ochii căprui și sub
soare strălucind,
A lor fetița blonda părea a fi un
dar divin.
Cu sprâncene desenate părea
a fi gândind,
Le făcea lumea mai frumoasa,
paradisul fiind vivid.
Cum lecțiile de viața nu se dau
pe cer senin,
Toamna a ales-o pentru o cale
puțin nedreapta.
Frunzele cădeau pentru a schimba
al ei destin,
La al trei-lea an din viața a plătit
pentru a sortii fapta.
Strălucirea rodului iubirii părea
a se fi stins,
Parintii nu mai erau al ei și se
regăseau in alte chipuri.
Sangele ii s-a schimbat și orice
speranța era desearta,
Prin jertfele de suflete pustii se credea
ca răul a învins.
..............................................................
Îngerul privighetoare se bucura ca
iubirea s-a întâmplat!
O poveste de dragoste întipărita in
timpuri de mult apuse,
A fost o data când cele doua suflete
împreuna au dansat.
Flama iubirii s-a aprins pentru
povesti ce merita a fi spuse.
Rece melancolie
Împărăția cerului a coborât
pe pământ!
Norii albi au fulguit
tărâmului veșmânt,
Puff alb de gheata acoperise
tot in zare,
Peisajul rece al sufletului alinare.
Craiasa zăpezii se contura din fantasme,
Magia cristalina părea a fi
rupta din basme.
Ceata era deasa, printre copaci se aduna!
Un element sublim ce prin
mister ma minuna.
Romanta a înghețat sidef
pe podul iubirii,
Timpul s-a oprit pentru imortalizarea
amintirii.
Imi auzeam doar pașii prin zăpada
și poeziile in gând,
Melancolia era rece,sunt prin
viața doar trecând.
Ma răscoleau amintiri din vieți anterioare,
Sau erau amintiri pierdute,
șanse trecătoare?
M-am trezit la viața prea devreme,
prea târziu?
Sa fi pierdut pe drum al vieții
greu pariu?
Singuratatea era dulce și
durerea parca ma alina,
Fiind eu cu mine însămi nimic
nu ma poate ruina!
Am adunat dezamăgiri și le decoram
adânc in suflet,
Unde am fost când se auzea al
sarutului sângeriu urlet ?
Dau vina pe soare, sa nu
sclipească el in mine!
Naivitatea e slăbiciune,
ma duce departe de sine.
Natura e cruda și din instinct
ne ascundem după flori,
Realitatea fiind gata sa dea
șinei spinării fiori.
La sfârșit de drum a început
adevarata aventura,
Moartea era romantica lăsându-mi
pe inima gravura.
Eu și umbra mea ne oglindeam
prin sentimente,
Vom sta departe de culorile
lumii prea stridente.
Cu eclipsa de soare și marea
neagră in gând,
Alungand tristetea m-am decis
sa ies din rând!
Intre rai și iad exista doar
propria perceptie,
Totul își are loc in aceasta
perfecta creație!
Sunt gânduri rupte din melancolia
unei dimineți reci,
Poti întipării povesti si sentimente
pe orice cale treci.
Zapada se topea după mine
și eu făceam la fel ca ea!
Destinul era hotărât sa ma
învețe sa fiu rea.
Vocea îmi era calda si auzeam
doar pur amor,
Sentimente puse-n versuri
ce alunga orice dor.
Singuratatea o priveam ca dar,
depresia,nectar.
Calea mea sobra spre al
oglinzii rece altar.
Trecand prin zi se făcea
încet doar noapte,
Si noaptea era mai adânca decât
a fanteziei suave șoapte.
M-am reîntors la tine dulcele-mi,
... mister ?
Nu aveam cuvinte cu care
sa te descriu altfel .
Cerul era negru întunecat și
in abis ne regăseam,
Straluceam cu tine a stele și in
romanță tresăream.
Vei fi tu veșnic al cerului
neagră privire?
Undeva in adâncul inimii
doream de a ta știre.
O zi din viața mea ce s-a
rezumat in poezie,
Gandurile-mi scrise sunt
durerii anestezie.
Sfarsitul ma făcea curioasa de ce
urma sa vina.
Aveam in interior un univers
ce sufletu-mi alina.
Cuvintele erau o arma rafinata ce ma
însoțeam la orice pas,
Insusi lumea a fost creata prin
holograma unui glas!
Iti voi atinge sufletul prin
paginile acestei cărți.
Vino cu mine sa descoperim ale
fanteziei întunecate hărți!
Dulce Septembrie
Ceea ce sunt in suflet sângele-mi,
niciodată nu va putea lega.
Ceea ce vreau sa fiu trupul niciodată
nu-mi va putea nega!
Totusi umbrele aruncate asupra sinelui
meu nu le pot alunga,
Sunt umbre ce vin din sânge încercând
a ma constrânge.
Nu îmi amintesc cum a început totul,
știu doar clipa prezenta.
A fost un vin lung si l-am uitat deja,
nu am fost atenta!
M-am trezit intr-un labirint
încercând sa fiu orienta.
Pare a fi o capcana a sufletului
unde nu ma simt iubita.
Sangele îmi este străin si sufletul incolor.
Oooo dulce Septembrie,cât îmi e de dor!
Sa îmi fi alături la tristete
sa ma înveți pe viitor,
Ca nimic pe lumea asta
nu este întâmplator.
Învață-ma ce trebuie sa știu si
da-mi lecțiile vieții,
Sunt curajoasa,ma voi lasa prada tristetii!
Alaturi de tine am cunoscut
valoarea frumuseții.
De fiecare data când am căzut,
m-ai ridicat mai sus ca toții.
O camera cu patru pereți goi si
o usa fără de viitor.
Un geam bine zidit care nu-mi
arătată promițător.
Sa fie oare coșmarul vieții mele sau
ceva ce-mi e de ajutor?
Sufletul îmi plânge si nimeni
nu îmi e martor.
Patru femei cu semne distincte
si un lacăt ce ma minte.
Ceea ce ne leagă pe noi sigur
nu ne face sfinte.
Diferenta dintre noi va răscolii
si morminte!
Arbore genealogic ce nu poate
fi descris in cuvinte.
Sunt o visătoare,ceva rafinat,
tăcerea.
Caut sa fiu singura sa îmi
cunosc plăcerea.
Gandul îmi zboară,vreau sa
înțeleg mareea!
Intr-un astfel de loc sufletul
îmi va cunoaște pieirea
Ce-mi oferi tu mie viata de ma
lași așa in ceata?
Cat de adânc vrei sa ma porți in
al meu suflet condamnata?
Unde vrei tu sa ma duci,
sa ridic o fortăreața?
Sa ma apar de cei dragi si sa
nu-i mai văd la fata?
Cat de dulce e durerea când îmi
areti tu si puterea!
Da-mi valoare la suspin si voi
rupe si tăcerea.
Cuvintele-mi pot fi mai dulci poate
chiar ca si mierea,
Dar nu vor fi aici ca sa le simtă adierea.
Eu iubesc pana ma doare si voi
fi aceeași oare?
Alta zi alta poveste,dimineața,pe răcoare.
Asteptam cu toții noul răsărit de soare,
Dar știm ca intr-un final
orice floare moare.
Vino din nou Septembrie si
lasă-ma sa plâng!
Dintr-un vis parca uitat lacrimile
sa le strâng.
Lectii de viata si moarte,cine sunt
ca sa le alung?
Am nevoie de cunoștința ca sa pot sa înving.
Nimic nu-i mai bătut in cuie decât
propriul meu destin,
Gândind spre viitor numai cu
dragoste si suspin.
Caut rodul timpului si cu el
vreau sa ma alin.
Va trece orice dilema despre
grupul meu sangvin.
Având in vedere ca poezia"Dulce Septembrie" am scris-o după o pauza lunga si ca m-am folosit de ajutor in găsirea rimelor,o voi lasă in categoria proza. Am făcut mai mult un exercitiu cu aceasta poezie,a fost doar de încălzire pana mi-am dat seama ca nu am nevoie de ajutor in găsirea rimelor. Restul poeziiilor mele sunt autentice ,scrise de mâna si au fost scrise aproximativ acum un an.M am decis sa le public si sa continui sa scriu. Cu toată sinceritatea. Vanessa
Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul
fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da
hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise
câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se
completează in ansamblu,
In mediul lor natural se
prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența
culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut
doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce
numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează
și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar
vârful nasului.
Din magma pământului sau
fulgerul cerului,
Focul este un spectacol
mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre
descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al
pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat
in viața verde
Natura in sine este un element viu,
misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei
nu se va pierde.
Din pământ fertil creste
meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este
inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și reimprospateaza
tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta
latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge
sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant
nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul
nu e in plus!
Se definesc una pe alta și cumva
binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem
al inimii ei puls!