OC
N-ai fost primul sărut
N-am fost prima ta dragoste
N-ai fost prima mea locuință
N-am fost prima ta dragoste
Și uite cum;După luni nefericite
Un mesaj a schimbat
Destinul a două inimi rupte
Care acum bat pe același ritm
Și a celor două mâini care se roagă
Zi după zi...
Ca anii sa învăluie iubire celor doi.
Category: Love poems
All author's poems: Mari
Date of posting: 9 мая 2023
Added in favorites: 1
Views: 838
Poems in the same category
O NOAPTE ROMANTICĂ
Continuare
--Robert ,nu toți oamenii sunt sortiți să fie sfinți.Dar nu înțeleg de unde vine arăta răutate și lipsă de respect?
Doar trăiesc printre oamemi .și văd ce-i în jurul meu..Cred că sunt o persoană de modă veche.Nu înțeleg
tineretul din ziua de azi. Eatât de nestatornic,avid de bani și distracții deochiate. Am fost doar de câteva ori
în cluburi,mereu ăn altele, în speranța să găsesc ceva ce mi se potrivește.Am renunțat fără păreri de rău.
Nu pot înțelege acea deslănțuire de energii,dansuri africane , împrumutate de la sălbatici, dorința de extaz, de dro
guri .Oare unde merge omenirea?.Spre ce se îndreaptă?Dar nu numai la noi se întâmplă așa toată Terra e
bolnavă,grav bolnavă!...E adevărat că se mai găsesc și oamen cu scaun la cap. Unde lucrez eu mă simt ca într-o
familie.Avem alte idealuri și prim plan este munca, aă fii sprijin aproapelui tău la nevoie.Eu nu mai aștept să se
întâmple nimic bun în lume, doar cum spui tu,aștept să întânlesc îubirea adevărată, să am o familie ,să am
copii și puterea să-i țin departe de această lume deslănțuită.
--Privirea lui Robert devine mai caldă.El conchide: Fata aceasta merită toată admirația.Furat de gânduri, o apucă
de mână ca un semn de îmbărbătare.
--Mergi pe drumul tău , e drumul cel bun!
Cer instelat
Cer instelat
Tu ai un Creator minunat
Ai fost creat cu blandete
Si cu linii binealese
Cer instelat
Pe bolta cereasca ai fost creat
De un Mare Creator
Care domneste acum pe tron
Tronul gloriei marete
Si al dreptatii neintelese
Cum sa spui tu omule ca Isus te-a abandonat?
Cand El pentru tine a creat un cer instelat
Pentru ochii tai frumosi
Ca sa-i ai zilnic bucurosi
Lauda-L pe Dumnezeu
Roaga-te la El mereu
El nu te-a abandonat
Chiar daca tu de El ai uitat
Bucura-te!suflete frumos!
Caci Domnul nu ti-a dat un cer neguros!
Ti-a dat un cer instelat
Ca tu sa te bucuri de el neincetat
Cer instelat...
Ce frumos,Dumnezeu te-a creat
Cu contururi armonioase...
Si stele gratioase..
Domnul fie Laudat!
Fiindca,El te-a creat!...
Idila Roz a Inimilor Îmbrățișate
Lumina apusului era o explozie de culori roz pal, metamorfozând cerul într-o picătură etereală ce se scurge în tabloul edenic al vieții noastre, care ne învăluiește în grația divină a amorului. Adierea serii, dulce ca un susur al zânelor, ne mângâia pielea, aducând cu ea arome paradisiace și promisiuni de veșnicie
Fiecare sărut pe buzele tale era o constelație de stele, o simfonie de dorințe ce dansa pe firmamentul cerului nostru interior
Sub cerul roz, noi doi eram imortalizați într-o capodoperă a iubirii, unde fiecare atingere era o pensulă delicată, trasând arabescuri de pasiune și tandrețe. Inimile noastre, două flăcări gemene, băteau la unison într-o armonie perfectă, creând o melodie sublimă a sufletelor îndrăgostite
Fiecare clipă petrecută împreună devenea o odă scrisă de mâna destinului, un vers ce intona despre fericire și împlinire În brațele tale, timpul se transforma într-o iluzie, iar noi pluteam într-un ocean de euforie, mângâiați de adierea blândă a serii și de sărutul veșnic al iubirii noastre
O ştire…
Mi-e seacă inima de bine,
Mi-e sec şi sufletul de dor,
S-a estompat iubirea-n mine,
Şi măruntaiele mă dor.
Simt răutate în locuri luminate,
Şi val de bunătate-n întuneric,
Trăiri haotic adunate,
Mă sfâşie himeric.
Mă doare gândul către frate,
Mi-s faptele mai neumane,
Mereu mă paşte-un dor de moarte,
Iar carnea-mi putrezeşte pe ciolane.
Ascult armatele de îngeri,
Cum cântă într-un cer îndepărtat,
Mi-e judecata numai plângeri,
Iar lacrima din ochi a îngheţat.
Mă doare a mamei amintire,
Mă poartă-n braţe ai mei copii,
Sfârşitul meu e doar o ştire,
Rostită într-o adunare de stihii.
Dulce amar
Of dulce amar
De ce mi ai fost un cosmar
Cand trebuia sa fii un dar
Of dragul meu strain
Te iubesc cate putin
Ziua ce tocmai trecu
Si iubirea mea crescu
Noptile nu imi dau pace
Te visez mereu nu mi place
Povestile ce imi apar
Ma vor face sa sufar iar
In vise noi inflorim
Ne promitem mari iubiri
Dar cand afara dau zorii
Visele dispar ca norii
Eu iti dau si inima
Ca toti stiu ca e a ta
Iti dau sufletul din mine
Sa te vad din nou pe tine
Ma intreb nestiutoare
De ce te iubesc eu oare
Nici macar nu am vorbit
Poate doar noi ne am dorit
Tu ma privesti iubitor
Eu de tine simt ca mor
Incerc zii dupa zii
Sa lupt pentru tine pii
Te alint si ti spun mereu
Te iubesc sufletul meu
Si uite asa ramanâ cu greu
Cu gandul la dorul meu
Dorul ce nu ma mai lasa
Sa traiesc ca o mireasa
Caci cel pe care il iubesc
Doar in vise il gasesc
Caci aici in lumea reala
E o iubire banala
El se uita eu ma uit
Nimeni nu zice un cuvant
Dar eu stiu sufletul meu
Am sa te gasesc mereu
Si te caut in oricine
Am nevoie doar de tine
Sper ca intr o zii sa pot
Sa te surat cu mare foc
Te iubesc de ma sufoc
Deocamdata doi straini
Se iubesc dar stiu putini
Deci raul ce mi face bine
E baiatul meu din filme
Poate maine sau in alta zii
Cand soarele va rasarii
Eu in vise nu voi fii
Ci cu tine in bucurii .
Dintre ruini de biserici
Dintre ruini de biserici,
Acatiste adun,
Calc peste feţe de clerici,
Preparând aghiazmă-n ceaun.
Ascult gălăgia din cimitir,
Morţii se revoltă în groapă,
Căci li s-a pus pe sălaşuri bir,
Şi peste ei o alta se sapă.
E o absenţă de simţuri în lume,
Demonii iubire îţi oferă,
Popii în tradiţionale costume,
Blesteme peste tine proferă.
Cad cete de îngeri din cer,
Scântei erup din morminte,
Am devenit al lumii gropnicer,
Şi cânt liturghii fără cuvinte.
Nemângâiaţi se sting atei,
Pe braţele mele întinse,
Boltesc credinţă pentru ei,
Sub lumânări în post aprinse.
Plâng sfinţii arhangheli în taină,
Pustnici în grote se închină,
Să porţi creştine acea haină,
Care te-mbracă în lumina divină.
O NOAPTE ROMANTICĂ
Continuare
--Robert ,nu toți oamenii sunt sortiți să fie sfinți.Dar nu înțeleg de unde vine arăta răutate și lipsă de respect?
Doar trăiesc printre oamemi .și văd ce-i în jurul meu..Cred că sunt o persoană de modă veche.Nu înțeleg
tineretul din ziua de azi. Eatât de nestatornic,avid de bani și distracții deochiate. Am fost doar de câteva ori
în cluburi,mereu ăn altele, în speranța să găsesc ceva ce mi se potrivește.Am renunțat fără păreri de rău.
Nu pot înțelege acea deslănțuire de energii,dansuri africane , împrumutate de la sălbatici, dorința de extaz, de dro
guri .Oare unde merge omenirea?.Spre ce se îndreaptă?Dar nu numai la noi se întâmplă așa toată Terra e
bolnavă,grav bolnavă!...E adevărat că se mai găsesc și oamen cu scaun la cap. Unde lucrez eu mă simt ca într-o
familie.Avem alte idealuri și prim plan este munca, aă fii sprijin aproapelui tău la nevoie.Eu nu mai aștept să se
întâmple nimic bun în lume, doar cum spui tu,aștept să întânlesc îubirea adevărată, să am o familie ,să am
copii și puterea să-i țin departe de această lume deslănțuită.
--Privirea lui Robert devine mai caldă.El conchide: Fata aceasta merită toată admirația.Furat de gânduri, o apucă
de mână ca un semn de îmbărbătare.
--Mergi pe drumul tău , e drumul cel bun!
Cer instelat
Cer instelat
Tu ai un Creator minunat
Ai fost creat cu blandete
Si cu linii binealese
Cer instelat
Pe bolta cereasca ai fost creat
De un Mare Creator
Care domneste acum pe tron
Tronul gloriei marete
Si al dreptatii neintelese
Cum sa spui tu omule ca Isus te-a abandonat?
Cand El pentru tine a creat un cer instelat
Pentru ochii tai frumosi
Ca sa-i ai zilnic bucurosi
Lauda-L pe Dumnezeu
Roaga-te la El mereu
El nu te-a abandonat
Chiar daca tu de El ai uitat
Bucura-te!suflete frumos!
Caci Domnul nu ti-a dat un cer neguros!
Ti-a dat un cer instelat
Ca tu sa te bucuri de el neincetat
Cer instelat...
Ce frumos,Dumnezeu te-a creat
Cu contururi armonioase...
Si stele gratioase..
Domnul fie Laudat!
Fiindca,El te-a creat!...
Idila Roz a Inimilor Îmbrățișate
Lumina apusului era o explozie de culori roz pal, metamorfozând cerul într-o picătură etereală ce se scurge în tabloul edenic al vieții noastre, care ne învăluiește în grația divină a amorului. Adierea serii, dulce ca un susur al zânelor, ne mângâia pielea, aducând cu ea arome paradisiace și promisiuni de veșnicie
Fiecare sărut pe buzele tale era o constelație de stele, o simfonie de dorințe ce dansa pe firmamentul cerului nostru interior
Sub cerul roz, noi doi eram imortalizați într-o capodoperă a iubirii, unde fiecare atingere era o pensulă delicată, trasând arabescuri de pasiune și tandrețe. Inimile noastre, două flăcări gemene, băteau la unison într-o armonie perfectă, creând o melodie sublimă a sufletelor îndrăgostite
Fiecare clipă petrecută împreună devenea o odă scrisă de mâna destinului, un vers ce intona despre fericire și împlinire În brațele tale, timpul se transforma într-o iluzie, iar noi pluteam într-un ocean de euforie, mângâiați de adierea blândă a serii și de sărutul veșnic al iubirii noastre
O ştire…
Mi-e seacă inima de bine,
Mi-e sec şi sufletul de dor,
S-a estompat iubirea-n mine,
Şi măruntaiele mă dor.
Simt răutate în locuri luminate,
Şi val de bunătate-n întuneric,
Trăiri haotic adunate,
Mă sfâşie himeric.
Mă doare gândul către frate,
Mi-s faptele mai neumane,
Mereu mă paşte-un dor de moarte,
Iar carnea-mi putrezeşte pe ciolane.
Ascult armatele de îngeri,
Cum cântă într-un cer îndepărtat,
Mi-e judecata numai plângeri,
Iar lacrima din ochi a îngheţat.
Mă doare a mamei amintire,
Mă poartă-n braţe ai mei copii,
Sfârşitul meu e doar o ştire,
Rostită într-o adunare de stihii.
Dulce amar
Of dulce amar
De ce mi ai fost un cosmar
Cand trebuia sa fii un dar
Of dragul meu strain
Te iubesc cate putin
Ziua ce tocmai trecu
Si iubirea mea crescu
Noptile nu imi dau pace
Te visez mereu nu mi place
Povestile ce imi apar
Ma vor face sa sufar iar
In vise noi inflorim
Ne promitem mari iubiri
Dar cand afara dau zorii
Visele dispar ca norii
Eu iti dau si inima
Ca toti stiu ca e a ta
Iti dau sufletul din mine
Sa te vad din nou pe tine
Ma intreb nestiutoare
De ce te iubesc eu oare
Nici macar nu am vorbit
Poate doar noi ne am dorit
Tu ma privesti iubitor
Eu de tine simt ca mor
Incerc zii dupa zii
Sa lupt pentru tine pii
Te alint si ti spun mereu
Te iubesc sufletul meu
Si uite asa ramanâ cu greu
Cu gandul la dorul meu
Dorul ce nu ma mai lasa
Sa traiesc ca o mireasa
Caci cel pe care il iubesc
Doar in vise il gasesc
Caci aici in lumea reala
E o iubire banala
El se uita eu ma uit
Nimeni nu zice un cuvant
Dar eu stiu sufletul meu
Am sa te gasesc mereu
Si te caut in oricine
Am nevoie doar de tine
Sper ca intr o zii sa pot
Sa te surat cu mare foc
Te iubesc de ma sufoc
Deocamdata doi straini
Se iubesc dar stiu putini
Deci raul ce mi face bine
E baiatul meu din filme
Poate maine sau in alta zii
Cand soarele va rasarii
Eu in vise nu voi fii
Ci cu tine in bucurii .
Dintre ruini de biserici
Dintre ruini de biserici,
Acatiste adun,
Calc peste feţe de clerici,
Preparând aghiazmă-n ceaun.
Ascult gălăgia din cimitir,
Morţii se revoltă în groapă,
Căci li s-a pus pe sălaşuri bir,
Şi peste ei o alta se sapă.
E o absenţă de simţuri în lume,
Demonii iubire îţi oferă,
Popii în tradiţionale costume,
Blesteme peste tine proferă.
Cad cete de îngeri din cer,
Scântei erup din morminte,
Am devenit al lumii gropnicer,
Şi cânt liturghii fără cuvinte.
Nemângâiaţi se sting atei,
Pe braţele mele întinse,
Boltesc credinţă pentru ei,
Sub lumânări în post aprinse.
Plâng sfinţii arhangheli în taină,
Pustnici în grote se închină,
Să porţi creştine acea haină,
Care te-mbracă în lumina divină.