Chemare
În serile ce se scurg pe-ndelete,
Cu raze de lună ce vin să ne plece,
Eu scriu pe foi de doruri de departe,
Poezie ce-n suflet se naște din noapte.
Te chem în versuri ca pe-un cântec,
Cu dorul meu ce zboară, al duṣilor descântec,
Prin umbre de pădure și râuri adânci,
Până la sfarşit, spre taina de atunci.
Iubirea ta, un vârf de lumină,
În grădina cu flori ce suspină,
În fiecare suflare, în fiecare rimă,
Ești versul ce mă-nalță, ești steaua ce în suflet lumină-mi imprimă.
Cu fiecare cuvânt îți strig chemarea,
Pe şuierul vântului, îmi chem mirarea,
Până când dragostea se adună-n poveste,
Peste mări si peste creste.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Oglinda care s-a crăpat!
Poem: Eminescu
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Ce frumoasă ești...
Poem: Doar un gând
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în portugheză
Poem: Mă simt pamflet
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume