Într-un ochi
Cu ai mei doi,
Ochi văd, unul și atât.
Cristalin luciu oricând și oricât,
Întins în tot, cuprins și acoperit de ploi
Și de rază, că-i soare ori că-i lună,
Se uită acum în mine și caută-n suflet
Cântecul trezit din somn, complet.
Fără de cuvinte dar plin de-nsemnătate,
Melodios în armonie îmbină idei nenumărate.
În primă notă, din nimic pornind chiar viața...
Pământ și pietre și munți și de mireasmă, plină ceața,
Din flori și din sufletele ce mișcă atât de lent.
Crește din ele o pasiune a traiului violent
Cu foc, căldură și cu nestăpânită ardoare,
În tot ce trăiește și ce nu moare.
Totul se transformă din nimic în mai mult
Și rămâne cafeniul ce a început să fie demult.
Dansează mici și mari pe adierea vântului ce aduce
Frunze verzi ca de smarald și iarba ce se duce,
Fie ca să prindă căldura ce o calcă,
Fie să admire cum în lumea înaltă,
Neclintiți și străvezii copaci umbresc
Tot ce-n verde se ascunde de îndepărtatul foc ceresc.
Acum, printre verdele marilor gardieni ai primăverii
Se-ntrevede o nouă notă de speranță, din senin și supus tăcerii,
Cerul ce are să aducă nori și umbră deasă
Și pentru prima dată să cadă ploaie peste a vieții casă.
Să se prelingă pe pământ și pietre și munți;
Peste iarbă și copacii ce ascund și puțini și mulți.
Totul să crească și să asculte acum,
Cum trei note se contopesc și conectează sonorul comun.
O ciclicitate a muzicalității celor treci culori răsună
În adâncul ființei ce simte-n sine tot ce vrea să-i spună...
Adevăr din esență, acum universal, începe
Să nască în aceasta iubirea față de tot ce percepe,
Fie că-i maroniul pământ ori verdele pădurii,
Fie că o fi albastrul limpede al cerului sau simțirea căldurii.
Se-mbină într-unul și formează un întreg,
Al căror părți se atrag și se împletesc în al lumii dezleg.
Între timp, vântul ce a trecut peste toate străbate în continuare
Timpul și fuge dar fără de scăpare,
Căci acesta există în albul absolut ce vine cu lumina
Și mișcă în adiere chiar viața ce nu are a se termina.
Iar eu mă simt de parcă aș fi chiar briza
Ce trece prin spectrul trăirii fără a favoriza
Vreo notă ori culoare, vreo simțire ori visare
Și în albul nemărginit, viață dau focului neprihănit.
Category: Love poems
All author's poems: florin-birlea ![]()
Date of posting: 17 August 2025
Timp de citire: ~4 min.
Views: 745
Other poems by the author
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Reformare
Gabriel Nicoara
18 November
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 November
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 November
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 November
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗