Și galopând aievea...
îmi adâncesc obscurul
pe albul stins de ziuă
privind o galaxie
în ochii tăi de noapte
ca ultim vizitiu
alunecând cometă
pe-a mării însetare
ce bântuie-n pustiu
și galopând aievea
am pieptănat cu gândul
rătăcitorul nimb
de lună abisală
înaintând la vale
spre negrul pământesc
am îndrăznit să ard
complet în flama
iubirii cardinale
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Simplu
Poem: Floarea vieții
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Un cuvânt sau o scrisoare
Poem: Risipă de iubire
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: Medicament…
Poem: Poti
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului