Potecuța iubirii!
Îmi împletesc pașii cu visul
S-ajung aproape de inima ta,
Iar pe buchetul de trandafiri
Voi scrie cu iubire ,,nu mă uita".
Aștept să te-ntâlnesc pe seară
Pe potecuța plină de amintiri,
Unde am încercat o sărutare
Simțind cum dragostea e în priviri.
Scriu vers și-l pun în rand de poezie
Prin care-ncerc iubire să-ți trimit,
Să înțelegi că tu-mi ești fericirea
Și-s mulțumit că sunt al tău iubit.
Ce greu mai trece timpul săptămânii
Până ce vine sâmbăta cea așteptată,
În brațe să te strâng și vreau să știi
Că inima-mi, iubito, de tine e furată.
Mi-e dor de-a tale calde-îmbrățișări
Pe care le doresc duse spre infinit,
Și spun că la-ntâlnirea ce urmează
Mână să-i cer, așa cum am promis
Iar dragoste să fie...pân' la sfârșit.
...................................
Povestea a început tare demult
Iar noi promisiunea ne-am ținut,
Și azi când anii mulți îi numărăm
Ne alintăm, neîncetat...cu un sărut!
Poems in the same category
Într-o inimă zdrobită…
Într-o inimă zdrobită,
Tihna-ți este o icoană,
Tot ce-atingi îți e ispită,
Iar iubirea-i o prigoană.
Plânge ochiu-nlăcrimat,
Viața-i pare prea deșartă,
Bucuriile-au plecat,
Să deschid-o altă poartă,
Că-n iubirea pătimașă,
Nu poți fi doar o scânteie,
Ci văpaia uriașă,
Care mistuie-o femeie.
Și din rana ce suspină,
Se prelinge amurgul stins,
Iar din inima străină,
Curge dorul necuprins,
Ca un tremur de poveste,
Cu dorințe răstignite,
Și iubirea se topește,
În mici gânduri rătăcite.
Rămân pașii pe cărare,
Umbre reci pe-un drum tăcut,
Dragostea, mistuitoare,
S-a aprins... și a trecut.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în italiană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Era il momento del “ti amo”
Noi due vivevamo felici nei nostri sogni
Era il momento del “ti amo”
E poi volevo volare con le mie ali
Volevo vivere altri amori
Altri “ti amo”, altri “sempre”
Ma sei tu che ho sognato la notte, amore mio
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Era volere e sapere
Tutto nella vita, forse troppo in fretta
Era scoprire la vita
Con i suoi dolori, le sue gioie, la sua follia
Volevo vivere come il tempo
Tieni traccia delle mie ore, vivi nel presente
Più vivevo, più ti amavo teneramente
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te.
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Îndrăgostit trăiesc!
E minunat când mă trezești
Și-mi spui cuvinte de iubire,
Simt că trăiesc ca în povești
Pe ăst pământ...în nemurire.
Ochiul nu vreau să îl deschid
Și somnul doar să îl mimez,
S-aud din nou ce îmi repeți
Din pat să sar...că nu visez.
Iar când sărutul tău primesc
În timp ce ne sorbim cafeaua,
Plec liniștit să-mi fac serviciul
Simțind căt de ușor se duce ziua.
Seara revin, după o zi de muncă
Înspre căminul nostru cel visat,
Și povestim până apare somnul
Ce peste zi, cu noi, s-a întâmplat.
Îndrăgostit trăiesc și-s mulțumit
De când te-am cunoscut pe tine,
Formând pereche, prin legământ
Și-s fericit, că-n doi...ne este bine!
Credința
Sub cerul greu, cu nori de plumb,
Un prunc pășea pe-al vieții drum.
Ținea icoana strâns la piept,
Cu suflet blând și doru-i drept.
Credința lui, de mic sădită,
Era lumină neclintită.
Privirea-n sus, spre ceruri largi,
Spre îngeri blânzi și sfinții dragi.
În inimă purta comoară,
Un dor de cer, o sfântă scară.
Copil curat, cu chip senin,
Se ruga-n taină, zi de zi, divin.
Prin vânt și ger, cu pasul mic,
El știe calea spre rai, ce-i unic.
Credința lui, din pruncie arsă,
E stea ce-l ține, neclintită, aleasă.
A.A.✨
Într-o inimă zdrobită…
Într-o inimă zdrobită,
Tihna-ți este o icoană,
Tot ce-atingi îți e ispită,
Iar iubirea-i o prigoană.
Plânge ochiu-nlăcrimat,
Viața-i pare prea deșartă,
Bucuriile-au plecat,
Să deschid-o altă poartă,
Că-n iubirea pătimașă,
Nu poți fi doar o scânteie,
Ci văpaia uriașă,
Care mistuie-o femeie.
Și din rana ce suspină,
Se prelinge amurgul stins,
Iar din inima străină,
Curge dorul necuprins,
Ca un tremur de poveste,
Cu dorințe răstignite,
Și iubirea se topește,
În mici gânduri rătăcite.
Rămân pașii pe cărare,
Umbre reci pe-un drum tăcut,
Dragostea, mistuitoare,
S-a aprins... și a trecut.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în italiană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Era il momento del “ti amo”
Noi due vivevamo felici nei nostri sogni
Era il momento del “ti amo”
E poi volevo volare con le mie ali
Volevo vivere altri amori
Altri “ti amo”, altri “sempre”
Ma sei tu che ho sognato la notte, amore mio
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te
Era volere e sapere
Tutto nella vita, forse troppo in fretta
Era scoprire la vita
Con i suoi dolori, le sue gioie, la sua follia
Volevo vivere come il tempo
Tieni traccia delle mie ore, vivi nel presente
Più vivevo, più ti amavo teneramente
Perdonami per questo capriccio infantile
Perdonami, torna da me come prima
Ti amo troppo e non posso vivere senza di te.
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Îndrăgostit trăiesc!
E minunat când mă trezești
Și-mi spui cuvinte de iubire,
Simt că trăiesc ca în povești
Pe ăst pământ...în nemurire.
Ochiul nu vreau să îl deschid
Și somnul doar să îl mimez,
S-aud din nou ce îmi repeți
Din pat să sar...că nu visez.
Iar când sărutul tău primesc
În timp ce ne sorbim cafeaua,
Plec liniștit să-mi fac serviciul
Simțind căt de ușor se duce ziua.
Seara revin, după o zi de muncă
Înspre căminul nostru cel visat,
Și povestim până apare somnul
Ce peste zi, cu noi, s-a întâmplat.
Îndrăgostit trăiesc și-s mulțumit
De când te-am cunoscut pe tine,
Formând pereche, prin legământ
Și-s fericit, că-n doi...ne este bine!
Credința
Sub cerul greu, cu nori de plumb,
Un prunc pășea pe-al vieții drum.
Ținea icoana strâns la piept,
Cu suflet blând și doru-i drept.
Credința lui, de mic sădită,
Era lumină neclintită.
Privirea-n sus, spre ceruri largi,
Spre îngeri blânzi și sfinții dragi.
În inimă purta comoară,
Un dor de cer, o sfântă scară.
Copil curat, cu chip senin,
Se ruga-n taină, zi de zi, divin.
Prin vânt și ger, cu pasul mic,
El știe calea spre rai, ce-i unic.
Credința lui, din pruncie arsă,
E stea ce-l ține, neclintită, aleasă.
A.A.✨
Other poems by the author
Să trecem..pragul!
Mai am un pas și las în urmă
Un an pe care-l vreau trecut,
Îl simt cum mă apasă-n spate
Și vreau să uit ce m-a durut
Voi încerca să-mi fac bilanțul
S-adun, să scad, să pun egal,
Iar unde dă cu semnul minus
Să corectez mai des, nu anual
Este sfârșit și început de an
Și gândul zboară spre viitor,
E timp la împăcare și iertare
Și la speranță în anul următor
Acum vom trece cu toții pragul
În anul "24, ce-l vrem cu bani,
Să ne urăm unii la alții sănătate
Și să rostim un sincer ,,La mulți ani"!
De vrei...!
De vrei tu lumea s-o cunoști
Întreabă vântul,
El este cel ce poartă vești
Culese de pe-ntreg pământul
De vrei să urci și să cobori
Atent să fii la treaptă,
Iar când poteca rătăcești
Nu dispera și luptă
De vrei să te cunoască omul
Nu te ascunde,
Aruncă masca, arată-ți chipul
Ca nu cumva să te confunde
De vrei s-atingi luna cu mâna
Te suie sus pe nor,
Și spune-i ei ce te frământă
Și cere-i sfat și ajutor
De vrei cuiva să-i ceri iertare
Nu amâna că timpul trece,
Și vei purta mereu povara
Celor ce-au trebuit să plece
De vrei în adevăr tu să trăiești
Uită minciuna,
Fii înțelept în tot ce zici
Evită bezna și caută lumina
De vrei să fii iubit de semeni
Iubire dăruiește,
Și sigur vei fi răsplătit
De Cel de Sus ce ne iubește
De vrei, nu vrei, îmbătrânești
Ca-așa-i lumea lăsată,
Și anii trec nu se opresc
Și tot mai des repeți..a fost odată!
Prințesa visului!
Colind pe-o rază de iubire
Ce duce sigur la inima ta,
Te rog oferă-mi șansa vieții
Să pot iubi, nu doar visa
Mereu tu îmi apari în vis
Dar fugi când mă trezesc,
Și deodată trist mă simt
Că nu convig să te opresc
Te văd pe stradă singurică
De cum se face dimineața,
Curaj nu am să îți vorbesc
Și doar salut și-mi întorc fața
Tu ești prințesa mea din vis
Și nu doar o nălucă imaginară,
De care cred că mă îndrăgostesc
Și iată te visez, seară de seară
Nu știu cum să intr-un vorbă
Să-i zic ce simt eu pentru ea,
Iar de-mi va accepta dorința
Voi spune c-am atins o stea
......................
Așa a început idila noastră
Și este una fericită, nemuritoare,
Demult prințesa visului îmi este
Soție și iubita mea...sub soare!
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Era o zi de toamnă!
Cred că visez sau poate nu
La anii ce repede-au trecut,
La amintirile din facultate
Unde pe tine te-am cunoscut
Era o zi de toamnă
Pe care n-o s-o uit,
Că mi-ai ieșit în cale
Și m-am îndrăgostit
Și greul a-nceput
Cum pot să-i spun,
Că inima îmi zice
Cu ea să mă cunun
Dar pân' la cununie
Era o cale lungă,
Întâi s-ajung la ea
Și nu cumva să fugă
Curaj eu mi-am făcut
Să o invit la o plimbare,
Și fără a primi răspuns
Șiret i-am oferit o floare
O văd cât s-a mirat
De îndrăzneala mea,
Și cum m-a refuzat
Și mi-a întins floarea
Pe loc m-am rușinat
Și scuze mi-am cerut,
Capul mi-am înclinat
În semn de bun salut
Atunci vă spun că am trăit
O foarte mare dezamăgire,
Și trist pe loc eu am simțit
Că totu-a fost doar amăgire
Dar cum pe lume este-o soartă
În care eu tot timpul am crezut,
Când s-a făcut anul de studiu
Noi împreună, în grupă, am căzut
De-aici n-au fost prea multe piedici
Până ce noi prieteni buni am devenit,
Și nici să facem vreun efort prea mare
Să ne trezim unul de altul..îndrăgostit
Anii s-au perindat cu multe încercări
Cu bune, rele, bucurii și chiar regrete,
Până ce anul cinci a dat verdictul
E timpul pentru voi...la verighete!
Să trecem..pragul!
Mai am un pas și las în urmă
Un an pe care-l vreau trecut,
Îl simt cum mă apasă-n spate
Și vreau să uit ce m-a durut
Voi încerca să-mi fac bilanțul
S-adun, să scad, să pun egal,
Iar unde dă cu semnul minus
Să corectez mai des, nu anual
Este sfârșit și început de an
Și gândul zboară spre viitor,
E timp la împăcare și iertare
Și la speranță în anul următor
Acum vom trece cu toții pragul
În anul "24, ce-l vrem cu bani,
Să ne urăm unii la alții sănătate
Și să rostim un sincer ,,La mulți ani"!
De vrei...!
De vrei tu lumea s-o cunoști
Întreabă vântul,
El este cel ce poartă vești
Culese de pe-ntreg pământul
De vrei să urci și să cobori
Atent să fii la treaptă,
Iar când poteca rătăcești
Nu dispera și luptă
De vrei să te cunoască omul
Nu te ascunde,
Aruncă masca, arată-ți chipul
Ca nu cumva să te confunde
De vrei s-atingi luna cu mâna
Te suie sus pe nor,
Și spune-i ei ce te frământă
Și cere-i sfat și ajutor
De vrei cuiva să-i ceri iertare
Nu amâna că timpul trece,
Și vei purta mereu povara
Celor ce-au trebuit să plece
De vrei în adevăr tu să trăiești
Uită minciuna,
Fii înțelept în tot ce zici
Evită bezna și caută lumina
De vrei să fii iubit de semeni
Iubire dăruiește,
Și sigur vei fi răsplătit
De Cel de Sus ce ne iubește
De vrei, nu vrei, îmbătrânești
Ca-așa-i lumea lăsată,
Și anii trec nu se opresc
Și tot mai des repeți..a fost odată!
Prințesa visului!
Colind pe-o rază de iubire
Ce duce sigur la inima ta,
Te rog oferă-mi șansa vieții
Să pot iubi, nu doar visa
Mereu tu îmi apari în vis
Dar fugi când mă trezesc,
Și deodată trist mă simt
Că nu convig să te opresc
Te văd pe stradă singurică
De cum se face dimineața,
Curaj nu am să îți vorbesc
Și doar salut și-mi întorc fața
Tu ești prințesa mea din vis
Și nu doar o nălucă imaginară,
De care cred că mă îndrăgostesc
Și iată te visez, seară de seară
Nu știu cum să intr-un vorbă
Să-i zic ce simt eu pentru ea,
Iar de-mi va accepta dorința
Voi spune c-am atins o stea
......................
Așa a început idila noastră
Și este una fericită, nemuritoare,
Demult prințesa visului îmi este
Soție și iubita mea...sub soare!
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Era o zi de toamnă!
Cred că visez sau poate nu
La anii ce repede-au trecut,
La amintirile din facultate
Unde pe tine te-am cunoscut
Era o zi de toamnă
Pe care n-o s-o uit,
Că mi-ai ieșit în cale
Și m-am îndrăgostit
Și greul a-nceput
Cum pot să-i spun,
Că inima îmi zice
Cu ea să mă cunun
Dar pân' la cununie
Era o cale lungă,
Întâi s-ajung la ea
Și nu cumva să fugă
Curaj eu mi-am făcut
Să o invit la o plimbare,
Și fără a primi răspuns
Șiret i-am oferit o floare
O văd cât s-a mirat
De îndrăzneala mea,
Și cum m-a refuzat
Și mi-a întins floarea
Pe loc m-am rușinat
Și scuze mi-am cerut,
Capul mi-am înclinat
În semn de bun salut
Atunci vă spun că am trăit
O foarte mare dezamăgire,
Și trist pe loc eu am simțit
Că totu-a fost doar amăgire
Dar cum pe lume este-o soartă
În care eu tot timpul am crezut,
Când s-a făcut anul de studiu
Noi împreună, în grupă, am căzut
De-aici n-au fost prea multe piedici
Până ce noi prieteni buni am devenit,
Și nici să facem vreun efort prea mare
Să ne trezim unul de altul..îndrăgostit
Anii s-au perindat cu multe încercări
Cu bune, rele, bucurii și chiar regrete,
Până ce anul cinci a dat verdictul
E timpul pentru voi...la verighete!