Ochii tăi..negri!
De ochii negri îmi este dor
Și de a ta privire caldă,
Te-aș duce dincolo de nor
Ca nimeni să nu ne vadă
Pământul l-aș lăsa cu lumea
Și înapoi deloc nu m-aș uita,
Acolo sus să ne trăim iubirea
Plutind pe nor, fără a gravita
Ziua ne-om încălzi la soare
Iar noaptea cu luna voi vorbi,
Ne vom ruga la steaua căzătoare
Sus să ramână, fără a coborî
Voi scrie și trimite o scrisoare
Pe pământeni să-i prevenim,
Că peste tot sunt forțe militare
Ce nu ne lasă-n pace să trăim
Și mail-uri voi trimite lumii
Cu tot ce văd în țara noastră,
Pădurea, râul cu delta dunării
Și marea neagră cu apa ei albastră
Și mai de sus aș cere aprobare
O scară să înalț până la nori,
Pe ea să urce, să coboare fiecare
Și să uităm că suntem muritori
.....................................
Dar cum și noru-i trecător
Și-i greu să urci la el pe scară,
Eu voi rămâne jos și-n viitor
Îndrăgostit de ochii negri..
într-o seară!
Poems in the same category
E noapte
Iti scriu aceste rinduri
Sa le citesti in noapte
Eu stiu.. esti plin de ginduri
Ca nu ma ai aproape...
Ochii plini de lacrimi
Tigara-n mina dreapta
Citesti ce ma framinta
Inima mea nu mai poate...
E miezul noptii iara
Mii greu fara de tine
Eu vreau sami fii alaturi
Te vreau eu linga mine..
E ora unu noaptea
Din somn eu mam trezit
Caci team visat pe tine..
Miai spus ca ma-i iubit..
Cu ochii plini de lacrimi
Ridic eu capul sus
Privesc atent spre stele
Liniste..e doar un vis..
Et si tu n'existais pas în suedeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Och om du inte fanns
Och om du inte fanns,
berätta varför jag skulle existera.
Att hänga runt i en värld utan dig,
utan hopp och utan ånger.
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Och om du inte fanns,
berätta för mig för vem jag skulle finnas.
Bandbredder sover i mina armar
som jag aldrig skulle älska.
Och om du inte fanns,
Jag skulle bara vara en punkt till
i denna värld som kommer och går,
Jag skulle känna mig vilsen.
Jag skulle behöva dig.
Och om du inte fanns,
berätta för mig hur jag skulle existera.
Jag kunde låtsas vara jag,
men jag skulle inte vara sant.
Och om du inte fanns,
Jag tror att jag skulle ha hittat det,
livets hemlighet, varför
helt enkelt för att skapa dig,
och att titta på dig.
Och om du inte fanns
berätta varför jag skulle existera
Att hänga i en värld utan dig
utan hopp och utan ånger
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Ei bine
Ei bine preafrumoaso
Credeai că las eu timpul să se scurgă
Fără să-ți cânt sonet de-amor?
Sau să-ți compun o melodie
Dar nu sosită-n din melodioasă armonie
Ci din nebune versuri ce-mi vin în minte?!
Cum că pe lume nu există frumusețe revarsată
Așa cum izvorăște doar din tine,
Izvor de bunatate îngerească...
Flăcări ce pleacă din blânzi-ți ochi ce prevestesc iubirea Cerească ce nu moare niciodată!
Căci tu ești doar o pace ce suspină bucurie,
Ohhhh preafrumoaso...!
Primește-mă te rog la tine,
În visele ce-mi sunt șoptite,
Și-mi spun că tu ești amorul și iubirea sau mai degrabă Nemurirea!
(20 iunie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
La poale de munte!
Noaptea ne-n-velea cu umbra ei
Venind de după muntele Ceahlău,
Gasindu-ne îmbrățișați pe stâncă
În timp ce eu furam sărutul tău.
De sus de după nor măreața lună
Ne trimitea pe-o rază de lumină,
Îndemnul de-a ne iubi cu pasiune
Până ce dragostea nu se termină.
Cu noi era și vântul cel de toamnă
Dar nu prieten și inamicul nostru,
Care-aducea cu el răceala nopții
Pe care o simțeam destul de aspru.
Dar cui să-i pese de vânt și noapte
Sau de vreun nor mărunt de ploaie,
Când inima bătea cu puls de-o sută
Cuprinsă de cea mai mare vâlvătaie
Și mai era cu noi dragostea noastră
Pe care o trăiam la poale de munte,
Și care și, acum ne însoțește-n viață
Chiar dacă tâmplele ne sunt...cărunte!
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Suflet
І. Cadranul întâi
1.Suflet pur și bland,
În inimă purtând ,
O dragoste adevarată,
Care nu va fi spusă niciodată.
2.Tu iubește, indiferent de drum,
Orice suflet bun;
Pentru că iubirea este grea,
Iar inima mea rea..
3.În doi ochi pot vedea,
Toată fericirea mea;
Un suflet ce îmi vrea doar binele,
Pentru o simplă sclipire.
4.Focul dragostei se aprinde ,
În această lume fără cuvinte;
Pentru o inimă rătăcită,
Într-o lume atât de prihănită..
5.Și toate aceste sentimente,
Pierdute și uitate,
Vor fi ascunse sub o piatră magică,
Pentru o clipă de speranță..
6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,
Te voi îngropa sub o altă piatră,
Protecția ta fiindu-mi prioritară,
Lipsindu-te de această povară.
7.Așteptând în zadar,
Un suflet cu dar,
Ce te va elibera de această închisoare,
Dar va trebui să ai rabdare.
8.Un nou suflet vei devenii,
Pentru a nu te mai rănii,
De suflete cu păcate,
Care speram să fie uitate.
9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,
Fără nici-o ezitare,
Pentru un sacrificiu ce nu se merită,
Și devii din nou folosită.
10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,
Pentru câteva suflete îngerești;
Ce te vor prețuii la nesfarșit,
Pentru un sacrificiu nelipsit.
11.Pentru o dragoste ce va exista,
Vreodată în lumea ta,
Pentru o iubire ce nu va conta,
Pentru persoana din imaginația ta.
12.Și visele,realitate vor devenii,
Pentru cei cu suflete pustii,
Într-o lume fără rușine,
Hai,să ne iubim pe sine…
13.Și totul va începe cu un sentiment,
Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;
Propriul suflet, merită iertare ,
Pentru un suflet, fără scăpare.
14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,
Care are nevoie de o evadare;
Spre lumea viselor,
Pentru un cântec în cor..
ІІ. Cadranul al doilea
15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,
Și nu te vei mai gândi la pierderea ,
Unor suflete pierdute din realitate,
Din cauza unor clipe de bunatate..
16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,
Într-o viață fără pedeapsă,
Într-o lume fără rușine și mândrie,
Pentru acele suflete rănite..
17.Iubind aceste suflete rănite,
Inimile fiind bântuite ,
De amintiri de dragoste și dor,
Pentru acest cântec în cor…
18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,
Rătăcite și pierdute,
Pentru care noi plângem zi de zi..
Nefiind clipă în care nu te poți gândi…
19.Și tot ce ne-a rămas,
Sunt amintiri care au ars,
Pe cenușa inimii mele,
De la atâta durere..
20.Gândindu-mă mereu,
La ce este mai bine ,dar și la rău;
Pentru o vizită în lumea ta,
Pentru scara pe care n-o voi avea..
21.Această dragoste parentală,
Care este una mortală,
Îmi va lipsi mereu,
Din cauza unor orori..
22.Și singura dorință la care visez,
Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,
Dar pentru mine mereu va conta,
Părerea și prezența ta..
23.În vise să îmi apari neîncetat,
Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,
Să îmi dai puterea necesară,
Pe care o aveai Tu odinioară..
24.Și veghea ta de sus,
O sa o am mereu,așa cum ai spus,
O clipă de răbdare să am,
Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!
E noapte
Iti scriu aceste rinduri
Sa le citesti in noapte
Eu stiu.. esti plin de ginduri
Ca nu ma ai aproape...
Ochii plini de lacrimi
Tigara-n mina dreapta
Citesti ce ma framinta
Inima mea nu mai poate...
E miezul noptii iara
Mii greu fara de tine
Eu vreau sami fii alaturi
Te vreau eu linga mine..
E ora unu noaptea
Din somn eu mam trezit
Caci team visat pe tine..
Miai spus ca ma-i iubit..
Cu ochii plini de lacrimi
Ridic eu capul sus
Privesc atent spre stele
Liniste..e doar un vis..
Et si tu n'existais pas în suedeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Och om du inte fanns
Och om du inte fanns,
berätta varför jag skulle existera.
Att hänga runt i en värld utan dig,
utan hopp och utan ånger.
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Och om du inte fanns,
berätta för mig för vem jag skulle finnas.
Bandbredder sover i mina armar
som jag aldrig skulle älska.
Och om du inte fanns,
Jag skulle bara vara en punkt till
i denna värld som kommer och går,
Jag skulle känna mig vilsen.
Jag skulle behöva dig.
Och om du inte fanns,
berätta för mig hur jag skulle existera.
Jag kunde låtsas vara jag,
men jag skulle inte vara sant.
Och om du inte fanns,
Jag tror att jag skulle ha hittat det,
livets hemlighet, varför
helt enkelt för att skapa dig,
och att titta på dig.
Och om du inte fanns
berätta varför jag skulle existera
Att hänga i en värld utan dig
utan hopp och utan ånger
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Ei bine
Ei bine preafrumoaso
Credeai că las eu timpul să se scurgă
Fără să-ți cânt sonet de-amor?
Sau să-ți compun o melodie
Dar nu sosită-n din melodioasă armonie
Ci din nebune versuri ce-mi vin în minte?!
Cum că pe lume nu există frumusețe revarsată
Așa cum izvorăște doar din tine,
Izvor de bunatate îngerească...
Flăcări ce pleacă din blânzi-ți ochi ce prevestesc iubirea Cerească ce nu moare niciodată!
Căci tu ești doar o pace ce suspină bucurie,
Ohhhh preafrumoaso...!
Primește-mă te rog la tine,
În visele ce-mi sunt șoptite,
Și-mi spun că tu ești amorul și iubirea sau mai degrabă Nemurirea!
(20 iunie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
La poale de munte!
Noaptea ne-n-velea cu umbra ei
Venind de după muntele Ceahlău,
Gasindu-ne îmbrățișați pe stâncă
În timp ce eu furam sărutul tău.
De sus de după nor măreața lună
Ne trimitea pe-o rază de lumină,
Îndemnul de-a ne iubi cu pasiune
Până ce dragostea nu se termină.
Cu noi era și vântul cel de toamnă
Dar nu prieten și inamicul nostru,
Care-aducea cu el răceala nopții
Pe care o simțeam destul de aspru.
Dar cui să-i pese de vânt și noapte
Sau de vreun nor mărunt de ploaie,
Când inima bătea cu puls de-o sută
Cuprinsă de cea mai mare vâlvătaie
Și mai era cu noi dragostea noastră
Pe care o trăiam la poale de munte,
Și care și, acum ne însoțește-n viață
Chiar dacă tâmplele ne sunt...cărunte!
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Suflet
І. Cadranul întâi
1.Suflet pur și bland,
În inimă purtând ,
O dragoste adevarată,
Care nu va fi spusă niciodată.
2.Tu iubește, indiferent de drum,
Orice suflet bun;
Pentru că iubirea este grea,
Iar inima mea rea..
3.În doi ochi pot vedea,
Toată fericirea mea;
Un suflet ce îmi vrea doar binele,
Pentru o simplă sclipire.
4.Focul dragostei se aprinde ,
În această lume fără cuvinte;
Pentru o inimă rătăcită,
Într-o lume atât de prihănită..
5.Și toate aceste sentimente,
Pierdute și uitate,
Vor fi ascunse sub o piatră magică,
Pentru o clipă de speranță..
6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,
Te voi îngropa sub o altă piatră,
Protecția ta fiindu-mi prioritară,
Lipsindu-te de această povară.
7.Așteptând în zadar,
Un suflet cu dar,
Ce te va elibera de această închisoare,
Dar va trebui să ai rabdare.
8.Un nou suflet vei devenii,
Pentru a nu te mai rănii,
De suflete cu păcate,
Care speram să fie uitate.
9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,
Fără nici-o ezitare,
Pentru un sacrificiu ce nu se merită,
Și devii din nou folosită.
10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,
Pentru câteva suflete îngerești;
Ce te vor prețuii la nesfarșit,
Pentru un sacrificiu nelipsit.
11.Pentru o dragoste ce va exista,
Vreodată în lumea ta,
Pentru o iubire ce nu va conta,
Pentru persoana din imaginația ta.
12.Și visele,realitate vor devenii,
Pentru cei cu suflete pustii,
Într-o lume fără rușine,
Hai,să ne iubim pe sine…
13.Și totul va începe cu un sentiment,
Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;
Propriul suflet, merită iertare ,
Pentru un suflet, fără scăpare.
14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,
Care are nevoie de o evadare;
Spre lumea viselor,
Pentru un cântec în cor..
ІІ. Cadranul al doilea
15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,
Și nu te vei mai gândi la pierderea ,
Unor suflete pierdute din realitate,
Din cauza unor clipe de bunatate..
16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,
Într-o viață fără pedeapsă,
Într-o lume fără rușine și mândrie,
Pentru acele suflete rănite..
17.Iubind aceste suflete rănite,
Inimile fiind bântuite ,
De amintiri de dragoste și dor,
Pentru acest cântec în cor…
18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,
Rătăcite și pierdute,
Pentru care noi plângem zi de zi..
Nefiind clipă în care nu te poți gândi…
19.Și tot ce ne-a rămas,
Sunt amintiri care au ars,
Pe cenușa inimii mele,
De la atâta durere..
20.Gândindu-mă mereu,
La ce este mai bine ,dar și la rău;
Pentru o vizită în lumea ta,
Pentru scara pe care n-o voi avea..
21.Această dragoste parentală,
Care este una mortală,
Îmi va lipsi mereu,
Din cauza unor orori..
22.Și singura dorință la care visez,
Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,
Dar pentru mine mereu va conta,
Părerea și prezența ta..
23.În vise să îmi apari neîncetat,
Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,
Să îmi dai puterea necesară,
Pe care o aveai Tu odinioară..
24.Și veghea ta de sus,
O sa o am mereu,așa cum ai spus,
O clipă de răbdare să am,
Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!
Other poems by the author
Un mic popas...vă rog!
Și eu mai scriu din când în când vreun vers
Dar făr' a ști că cineva face popas să îl citească,
Când azi mai toți doar știm s-aducem critici
Și chiar cu vorbe grele în cel ce scrie să lovească.
Nu e ușor să mulțumești pe toți din astă breaslă
Cu versul tău și-a ta filozofie despre viață,
Când suntem diferiți, precum frunza pe cracă
Așa că mă bazez pe cel deștept ce din nimic învață.
Citesc și mulțumesc la toți ce scriu cu pasiune
Și afișează vers cu rimă pe rândul lor de poezie,
Atunci și eu mă-ndemn și chiar visez să fiu ca ei
Să scriu ce simt, când simt să scriu ceva pe o hârtie.
Vouă mă-nclin și către buna voastră muză
Și mult aștept cu drag pe toți să vă citesc,
Iar de găsiți puțin răgaz și pentru al meu vers
Vă rog frumos, un mic popas...și zic...vă prețuiesc!
Dragă Mărie!
Simt cum mă-ndrăgostesc din nou
De tine scumpa mea soție,
Credeam că nu mai pot să spun
Ce mult eu te iubesc...Mărie
Sunt ani de când ești lângă mine
Și totul pare o rutină,
Dar de lipsești mai mult de-o zi
Ceva în mine începe să suspină
Abia atunci încep să simt
Că tu îmi ești jumatea,
Și tot ce fac iese pe dos
Iar ziua o confund cu noaptea
Timpul parcă se alungește
Până ce pragul case-l treci,
Inima cu greu se potolește
Și îmi doresc să nu mai pleci
Da cred că asta e iubirea
Și dragostea adevărată,
E ceea ce nu poți descrie
Iar el și ea mereu..se-așteaptă!
De ce?
De ce e frig și inima mă doare,
Iar tu nu simți răceala dintre noi,
Stăm amândoi tăcuți în așteptare,
Și știm că pe-năuntru suntem goi
Ne punem tot mai des o întrebare,
De ce noi nu mai suntem ca-nainte,
Când știm că-n viața totu-i încercare,
Și uneori călcăm pe jar fierbinte
Și știm cu siguranța amândoi,
Că drumul nostru n-a fost un vis,
Am stat în vânt, bătuți de ploi,
Și nimeni și nimic nu ne-învins
A fost și greu, dar am trecut,
Peste necazuri, ce au durut,
A fost ușor și ne-a plăcut,
De mână tot timpul ne-am ținut
Pe calea vieții am evitat,
Să-ne-acuzăm unul pe altul,
Și am știut să ne purtăm,
Și-n spate să ne ducem sacul
Și anii ni s-au adunat cu plus,
Riduri adânci lăsând pe chipuri,
Și tinerețea ni s-a dus pe-ascuns,
La fel cum fură apa din nisipuri
..................................
În tinerețe totul ți se cuvine,
Nu știi să scazi și doar sa-aduni,
Iar când timpul bătrâneții vine,
Spui rugăciuni, speri în minuni ..............................
Un sfat aș da acum eu tuturor,
Trăieste, dar nu cu viața la pariu,
Și toate să le faci la timpul lor,
Ca nu cumva să fie...prea târziu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Am plâns, am râs..!
Dansăm în doi așa frumos
Și azi când noi sărbătorim,
Priviri simțim de peste tot
Iar bârfa lor e greu s-o știm
Zâmbim și pașii ne conduc
Pe ritm de vals și de iubire,
În ochi avem multă lumină
Pentru că ei emană fericire
Ne știm din vremea studenției
De când noi ne-am îndrăgostit,
Și de atunci formăm perechea
Iar vorba lumii nu ne-a clintit
Ani mulți am pus în barca noastră
Și-am navigat pe vânt și pe furtună,
Și niciodată nu am căzut sub val
C-am tras la vâslă doar împreună
Și an de an când vârsta împlinim
Cu drag ne amintim de tinerețe,
De clipele frumoase ce le trăim
Chiar și acum ajunși la bătrânețe
......................................
Am plâns, am râs și ne-am luptat
Cu cei ce răutatea-n viață o cultivă,
Cu cârma strâns în mână am vâslit
Pe drumul drept, fără a fi..în derivă!
Tăcerea e de aur!
Vorbe!
De când mă știu mult n-am vorbit
și mai ales făr' niciun rost,
Am stat în banca mea și-am învățat
...de la deștept și de la prost.
Mama mi-a spus...ascultă ce zice
fiecare și ia ce ți se pare a fi bun,
Și niciodată nu pune etichetă...că
unu-i înțelept și celălalt nebun.
Când gura o deschizi...ai grijă vorba
nu se mai întoarce,
Și mult are de câștigat...cel ce limba
și-o strunește și tace.
O vorbă din popor ne zice...tăcerea
e de aur când nimic nu ai a spune,
Așa că tu învață, de la viață,..ce-i rău
și ce e bine și stop ispitei pune.
Dar, nici mut nu fi când știi că ai
dreptate și pe nedrept ești acuzat,
Le spune verde-n față...unde-au
greșit, mințit și te-au lezat.
Gându-mi închei...spunându-vă
ce mult îmi place,
De Omul drept, ce mult nu vorbește,
tace și bine face.
Un mic popas...vă rog!
Și eu mai scriu din când în când vreun vers
Dar făr' a ști că cineva face popas să îl citească,
Când azi mai toți doar știm s-aducem critici
Și chiar cu vorbe grele în cel ce scrie să lovească.
Nu e ușor să mulțumești pe toți din astă breaslă
Cu versul tău și-a ta filozofie despre viață,
Când suntem diferiți, precum frunza pe cracă
Așa că mă bazez pe cel deștept ce din nimic învață.
Citesc și mulțumesc la toți ce scriu cu pasiune
Și afișează vers cu rimă pe rândul lor de poezie,
Atunci și eu mă-ndemn și chiar visez să fiu ca ei
Să scriu ce simt, când simt să scriu ceva pe o hârtie.
Vouă mă-nclin și către buna voastră muză
Și mult aștept cu drag pe toți să vă citesc,
Iar de găsiți puțin răgaz și pentru al meu vers
Vă rog frumos, un mic popas...și zic...vă prețuiesc!
Dragă Mărie!
Simt cum mă-ndrăgostesc din nou
De tine scumpa mea soție,
Credeam că nu mai pot să spun
Ce mult eu te iubesc...Mărie
Sunt ani de când ești lângă mine
Și totul pare o rutină,
Dar de lipsești mai mult de-o zi
Ceva în mine începe să suspină
Abia atunci încep să simt
Că tu îmi ești jumatea,
Și tot ce fac iese pe dos
Iar ziua o confund cu noaptea
Timpul parcă se alungește
Până ce pragul case-l treci,
Inima cu greu se potolește
Și îmi doresc să nu mai pleci
Da cred că asta e iubirea
Și dragostea adevărată,
E ceea ce nu poți descrie
Iar el și ea mereu..se-așteaptă!
De ce?
De ce e frig și inima mă doare,
Iar tu nu simți răceala dintre noi,
Stăm amândoi tăcuți în așteptare,
Și știm că pe-năuntru suntem goi
Ne punem tot mai des o întrebare,
De ce noi nu mai suntem ca-nainte,
Când știm că-n viața totu-i încercare,
Și uneori călcăm pe jar fierbinte
Și știm cu siguranța amândoi,
Că drumul nostru n-a fost un vis,
Am stat în vânt, bătuți de ploi,
Și nimeni și nimic nu ne-învins
A fost și greu, dar am trecut,
Peste necazuri, ce au durut,
A fost ușor și ne-a plăcut,
De mână tot timpul ne-am ținut
Pe calea vieții am evitat,
Să-ne-acuzăm unul pe altul,
Și am știut să ne purtăm,
Și-n spate să ne ducem sacul
Și anii ni s-au adunat cu plus,
Riduri adânci lăsând pe chipuri,
Și tinerețea ni s-a dus pe-ascuns,
La fel cum fură apa din nisipuri
..................................
În tinerețe totul ți se cuvine,
Nu știi să scazi și doar sa-aduni,
Iar când timpul bătrâneții vine,
Spui rugăciuni, speri în minuni ..............................
Un sfat aș da acum eu tuturor,
Trăieste, dar nu cu viața la pariu,
Și toate să le faci la timpul lor,
Ca nu cumva să fie...prea târziu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Am plâns, am râs..!
Dansăm în doi așa frumos
Și azi când noi sărbătorim,
Priviri simțim de peste tot
Iar bârfa lor e greu s-o știm
Zâmbim și pașii ne conduc
Pe ritm de vals și de iubire,
În ochi avem multă lumină
Pentru că ei emană fericire
Ne știm din vremea studenției
De când noi ne-am îndrăgostit,
Și de atunci formăm perechea
Iar vorba lumii nu ne-a clintit
Ani mulți am pus în barca noastră
Și-am navigat pe vânt și pe furtună,
Și niciodată nu am căzut sub val
C-am tras la vâslă doar împreună
Și an de an când vârsta împlinim
Cu drag ne amintim de tinerețe,
De clipele frumoase ce le trăim
Chiar și acum ajunși la bătrânețe
......................................
Am plâns, am râs și ne-am luptat
Cu cei ce răutatea-n viață o cultivă,
Cu cârma strâns în mână am vâslit
Pe drumul drept, fără a fi..în derivă!
Tăcerea e de aur!
Vorbe!
De când mă știu mult n-am vorbit
și mai ales făr' niciun rost,
Am stat în banca mea și-am învățat
...de la deștept și de la prost.
Mama mi-a spus...ascultă ce zice
fiecare și ia ce ți se pare a fi bun,
Și niciodată nu pune etichetă...că
unu-i înțelept și celălalt nebun.
Când gura o deschizi...ai grijă vorba
nu se mai întoarce,
Și mult are de câștigat...cel ce limba
și-o strunește și tace.
O vorbă din popor ne zice...tăcerea
e de aur când nimic nu ai a spune,
Așa că tu învață, de la viață,..ce-i rău
și ce e bine și stop ispitei pune.
Dar, nici mut nu fi când știi că ai
dreptate și pe nedrept ești acuzat,
Le spune verde-n față...unde-au
greșit, mințit și te-au lezat.
Gându-mi închei...spunându-vă
ce mult îmi place,
De Omul drept, ce mult nu vorbește,
tace și bine face.