Același dor diVIN
In nopțile senine, cu luna cât un glob,
Mai depan amintiri si mi-amintesc de tot..
As vrea sa vin spre tine,
Sa vin sa te gãsesc
Sa te imbratisez străine,
Şi..vin sa-mi daruiesti.
Știu..n-ai fi bucuros,
Decât atunci o clipa,
Și m-ai abandona,
De mine ar fi risipă.
Sunt tot aceeași blondă tristă
Cu-aceiași ochi, același glas...
Sunt tot sensibilă...naivă
Si imi e dor la fiecare pas.
Imi curg subtil stările triste,
Cum curge vinul in pahar,
După o folie de sedative,
După un dor stupefiant.
Si-mi vine- o stare de-amorțeală,
Și somnolenţă..în sfârșit...
Atâția nervi si oboseală,
Atâta stres înghesuit.
Încă mai am stări sufocante,
Si scriu ades cu ochii grei..
O fi ok ca-n miez de noapte
In loc să dormi..să vrei ...să bei???
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 4 января
Views: 192
Poems in the same category
RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
Cum să te-ajung
În palme-adun ce-atinge talpa ta
Pământ, în el sădindu-mă pe mine
Udându-mă cu ploi lacrima grea
Să-mi crească rădacinile spre tine
Înalt s-ajung cătându-ți urma ta
Atent, scrutând de sus tot orizontul
Încerc să te găsesc frumoasă stea
Sperând să-mi dai cu tine antidotul
Din vise-adun flămând lumina ta
Arzând în noapte umbrele din mine
Te chiamă strălucind iubirea mea
Strigând cu raze calde către tine
De nu te-ajung să caut umbra ta
Cu ea înlocuindu-mă pe mine
Să umble umbra ta cu umbra mea
Iar eu, urmându-ți pașii, lângă tine
Din mâna mea lipsește mâna ta
Privirea nu-ți ajunge în privire
Te-aud dar nu știu unde-i gura ta
Mă-ntreb de am s-ajung până la tine
Incert pun adevărul în mister
Rămân toate-ntrebările uimite
Răspunsurile fug plutind în cerc
Priveliștea tăcerii mă surprinde
Gonindu-mă-n absență n-am reper
Iau timpul și-l arunc în amintire
Golindu-mă de azi rămân cu ieri
Un mâine nu m-ajunge fără tine
Amintiri
Sus, acolo unde ești,
Dincolo de nori cerești,
Te simt aproape, veghetor,
Un dor al meu nemuritor.
Lumina ta mă însoțește,
Un far ce-n suflet îmi vorbește,
Iar pașii mei, oricât de grei,
Îți caută urmele-alei.
Tată drag, când vântu-i rece,
Și noaptea-n gânduri mă petrece,
Eu știu că steaua ce-o privesc
E glasul tău cel părintesc.
Sus, acolo, printre astre,
Îți duci destinul peste noastre,
Dar eu, aici, pe-acest pământ,
Îți port iubirea în cuvânt.
Cu fiecare zi ce trece,
Te simt mai viu, nimic nu plece.
Ești rădăcina ce mă ține,
Ești cerul meu, ești totu-n mine.
Așa că, tată, sus privește,
Din zări albastre-mi zâmbește.
Eu știu că timpul nu-i hotar –
Tu ești cu mine-n gândul clar.
Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
O iubire pură și sfântă,
În sufletul meu mocnește ardentă.
Tu ești soarele ce mă luminează,
Inima mea pentru tine bate și cântă.
În ochii tăi găsesc fericirea,
Îmbrățișarea ta e dulce ca mierea.
Iubirea noastră este eternă,
Rămânem împreună, în orice vreme.
Cu tine simt că zbor pe aripi de vis,
În brațele tale mă simt ca un paradis.
Tu ești jumătatea mea, sufletul meu pereche,
Iubirea noastră să strălucească mereu, ca o stele.
Prin rimele acestea ți-am spus,
Cât de mult te iubesc și cât de mult m-ai adus
La fericire și la bucurie făr' de sfârșit,
Tu ești dragostea mea, cea mai buna de iubit.
În inima mea ești mereu prezent,
Un dar divin, un sentiment intens.
Iubirea noastră să fie veșnică și pură,
Să ne însoțească pe drumul vieții, sigură.
Cu aceste versuri îți spun din nou,
Cât de mult te iubesc, cât de mult te doresc mereu.
Ești raza mea de soare, lumina mea cea mare,
Împreună vom străluci în eternitatea iubirii rare.
Dragoste imperfectă
Să uiți de-orice secrete,
Liber să te simți mereu,
S-o iubești fără regrete
Așteptând-o la antreu.
Imperfect alături de imperfect
Într-o simplă inimă din două
Formează scutul cel perfect,
Sub umbrela unde nu mai plouă.
Să-i fii mereu alături
Zâmbind din ai tăi ochi,
Să-i fii prietenul din lături
Protector din orice unghi.
Nu-i spune totul prin cuvinte
Ce se pot pierde pân' la receptor,
Arată-i demonstrând prin fapte
Cum o faci să simtă acel amor...
22.10.24
Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..
RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
Cum să te-ajung
În palme-adun ce-atinge talpa ta
Pământ, în el sădindu-mă pe mine
Udându-mă cu ploi lacrima grea
Să-mi crească rădacinile spre tine
Înalt s-ajung cătându-ți urma ta
Atent, scrutând de sus tot orizontul
Încerc să te găsesc frumoasă stea
Sperând să-mi dai cu tine antidotul
Din vise-adun flămând lumina ta
Arzând în noapte umbrele din mine
Te chiamă strălucind iubirea mea
Strigând cu raze calde către tine
De nu te-ajung să caut umbra ta
Cu ea înlocuindu-mă pe mine
Să umble umbra ta cu umbra mea
Iar eu, urmându-ți pașii, lângă tine
Din mâna mea lipsește mâna ta
Privirea nu-ți ajunge în privire
Te-aud dar nu știu unde-i gura ta
Mă-ntreb de am s-ajung până la tine
Incert pun adevărul în mister
Rămân toate-ntrebările uimite
Răspunsurile fug plutind în cerc
Priveliștea tăcerii mă surprinde
Gonindu-mă-n absență n-am reper
Iau timpul și-l arunc în amintire
Golindu-mă de azi rămân cu ieri
Un mâine nu m-ajunge fără tine
Amintiri
Sus, acolo unde ești,
Dincolo de nori cerești,
Te simt aproape, veghetor,
Un dor al meu nemuritor.
Lumina ta mă însoțește,
Un far ce-n suflet îmi vorbește,
Iar pașii mei, oricât de grei,
Îți caută urmele-alei.
Tată drag, când vântu-i rece,
Și noaptea-n gânduri mă petrece,
Eu știu că steaua ce-o privesc
E glasul tău cel părintesc.
Sus, acolo, printre astre,
Îți duci destinul peste noastre,
Dar eu, aici, pe-acest pământ,
Îți port iubirea în cuvânt.
Cu fiecare zi ce trece,
Te simt mai viu, nimic nu plece.
Ești rădăcina ce mă ține,
Ești cerul meu, ești totu-n mine.
Așa că, tată, sus privește,
Din zări albastre-mi zâmbește.
Eu știu că timpul nu-i hotar –
Tu ești cu mine-n gândul clar.
Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
O iubire pură și sfântă,
În sufletul meu mocnește ardentă.
Tu ești soarele ce mă luminează,
Inima mea pentru tine bate și cântă.
În ochii tăi găsesc fericirea,
Îmbrățișarea ta e dulce ca mierea.
Iubirea noastră este eternă,
Rămânem împreună, în orice vreme.
Cu tine simt că zbor pe aripi de vis,
În brațele tale mă simt ca un paradis.
Tu ești jumătatea mea, sufletul meu pereche,
Iubirea noastră să strălucească mereu, ca o stele.
Prin rimele acestea ți-am spus,
Cât de mult te iubesc și cât de mult m-ai adus
La fericire și la bucurie făr' de sfârșit,
Tu ești dragostea mea, cea mai buna de iubit.
În inima mea ești mereu prezent,
Un dar divin, un sentiment intens.
Iubirea noastră să fie veșnică și pură,
Să ne însoțească pe drumul vieții, sigură.
Cu aceste versuri îți spun din nou,
Cât de mult te iubesc, cât de mult te doresc mereu.
Ești raza mea de soare, lumina mea cea mare,
Împreună vom străluci în eternitatea iubirii rare.
Dragoste imperfectă
Să uiți de-orice secrete,
Liber să te simți mereu,
S-o iubești fără regrete
Așteptând-o la antreu.
Imperfect alături de imperfect
Într-o simplă inimă din două
Formează scutul cel perfect,
Sub umbrela unde nu mai plouă.
Să-i fii mereu alături
Zâmbind din ai tăi ochi,
Să-i fii prietenul din lături
Protector din orice unghi.
Nu-i spune totul prin cuvinte
Ce se pot pierde pân' la receptor,
Arată-i demonstrând prin fapte
Cum o faci să simtă acel amor...
22.10.24
Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..
Other poems by the author
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Poesièe forcèe 2
Și m-ai forțat să plec iubind
Și mă privesc acum murind,
Cu fiecare clipă care trece
Mă simt pustie, tristă, rece.
Și m-ai forțat să plec iubind
Azi mă prefac că pot zâmbi,
Încerc la toate să fac față
Dar sufletul mi-e fără viața.
Și m-ai forțat să plec iubind
Cu simțurile pâlpâind,
Ce mereu mor, apoi învie
Să moară iarăși pe hârtie.
Da! M-ai forțat să plec iubind
Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.
Că nici cea mai neagră poezie
Nu descrie durerea ce-mi adie.
Forțată am plecat, fiind
Un ultim vin în doi dorind.
Și nu trăiesc și nici nu mor
Și port în suflet răni ce dor.
Tu m-ai forțat să plec iubind
Eu..încă te aștept venind,
În toamna ce-i deja târzie
Să-i dai parfum de fericire.
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Poesièe forcèe 2
Și m-ai forțat să plec iubind
Și mă privesc acum murind,
Cu fiecare clipă care trece
Mă simt pustie, tristă, rece.
Și m-ai forțat să plec iubind
Azi mă prefac că pot zâmbi,
Încerc la toate să fac față
Dar sufletul mi-e fără viața.
Și m-ai forțat să plec iubind
Cu simțurile pâlpâind,
Ce mereu mor, apoi învie
Să moară iarăși pe hârtie.
Da! M-ai forțat să plec iubind
Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.
Că nici cea mai neagră poezie
Nu descrie durerea ce-mi adie.
Forțată am plecat, fiind
Un ultim vin în doi dorind.
Și nu trăiesc și nici nu mor
Și port în suflet răni ce dor.
Tu m-ai forțat să plec iubind
Eu..încă te aștept venind,
În toamna ce-i deja târzie
Să-i dai parfum de fericire.
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...