Toamna-şi lasă zdrenţe
timpu-mi ticăie vecin singurătatea
în lumea după sticlă
vânt se înăspri
toamna-şi lasă zdrenţe
în călimar cu frunze
ceru-şi pune mască
de nuanţă gri
apa-şi strânge pieptul
să-ntâmpine durerea
clipe putrezite
îmbătrânesc culori
pete stau de veghe
în veşminte negre
le aud cum strigă
uneori
urma mea sleită
împiedică o umbră
iarba zace verde
sub gloanţe moi celești
simt miros de moarte
frigul muşcă buze
frunzele-mpietrite
dorm scrisori cu vești
Category: Poems about nature
All author's poems: Mick Lorem
toamna
Date of posting: 11 сентября 2023
Views: 268
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Rog zorii să te cheme
Poem: Alegeri imposibile
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc
Poem: Cineva m-a întrebat?
Poem: În timp ce acuma îţi scriu …
Efectul Greta Thunberg a dus la dublarea numărului de cărţi vândute despre mediu pentru copii
Poem: Prispă
Poem: Anii tineretii
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase