Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Молитва
Poem: Dulcea tinereţii
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului
Poem: 𝓛𝓾𝓷𝓪 𝓼𝓲 𝓣𝓾
Poem: Rugăciune
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova
Poem: Tu iartă-mă mamă
Poem: Mă iubesc
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură