5  

„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani

poezii.online „Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani

Eugen Cioclea, cel mai proeminent poet din R. Moldova, supranumit şi „cel mai trist poet din Europa”, ar fi împlinit mâine, 4 august, 70 de ani. Cu această ocazie, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova va organiza un eveniment pe 8 august. În acea zi, începând cu ora 18.00, pe terasa Uniunii se vor aduna tinerii scriitori din Chișinău care vor citi un poem propriu și un poem semnat de Eugen Cioclea, pentru a omagia atât poezia, cât şi pe regretatul poet. Acesta a rămas ca o figură emblematică a poeziei contemporane, care a șocat prin grotescul creației sale și tragismul care îi caracteriza scriitura.

Un poet al confesiunii sincere

Cioclea a devenit cunoscut ca poet încă din anii ’70, pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității „Mihail Lomonosov” din Moscova, cu o bună parte dintre poemele ce vor alcătui mai târziu, abia la 40 de ani, volumul de debut „Numitorul comun”. Prefața cărții, publicată în 1988 într-un tiraj de 3000 de exemplare, a fost semnată de criticul literar Eugen Lungu și s-a bucurat de o largă apreciere în lumea literară. În 1991, a apărut volumul de poeme „Alte dimensiuni”, care de asemenea a fost primit cu multă admirație de către public. Tipărită într-o ediție de 10 000 de exemplare, chiar și fără campanii publicitare, „Alte dimensiuni” s-a vândut într-un mod uluitor, în doar câteva luni, epuizându-se întreaga ediție.

La finele anilor ’90, câțiva scriitori din generația tânără, Pavel Păduraru și Alexandru Buruiană, au pus baza unui cenaclu care purta numele lui Eugen Cioclea. Un caz extrem de rar întâlnit, întrucât, de regulă, botezarea unui cenaclu cu numele unui scriitor cunoscut se face după trecerea la cele sfinte a acestora. În situația respectivă, însă, tinerii și-au dorit să-și manifeste admirația față de poetul Cioclea.

Autorul celei mai scumpe cărţi

Ultimul proiect semnat de Eugen Cioclea se numește „Dați totul la o parte ca să văd”, o carte cu un tiraj de sub 350 de exemplare care rămâne, practic, cea mai scumpă carte de poezie din R. Moldova. Un exemplar costa 111 dolari SUA, poetul intenționând în acest fel să-i răzbune pe toți scriitorii care au ajuns să câștige bani mizeri din munca literară și să-și exprime frustrarea față de dezinteresul pentru poezie și literatură al cititorilor din țară.
În mai 2007, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, actorul Andrei Sochircă, împreună cu regizorul Mihai Fusu, au organizat un spectacol bazat pe o selecție din poemele lui Cioclea. Show-ul, care purta titlul ultimei sale cărţi, „Dați totul la o parte ca să văd”, a fost construit cu multe elemente de performance poetic, happening, acțiune și muzică rock în interpretarea unor artiști cunoscuți din domeniu.
Eugen Cioclea s-a stins din viață pe 10 octombrie 2013 și a fost găsit fără suflare, în apartamentul său din Chișinău, de către o echipă de reporteri ai ziarului TIMPUL.


Cămaşa de forţă

Eugen Cioclea

Mi se spune că m-am născut în cămaşă.
Maică-mea, chiar mă convinge!
Simt, le răspund,
dar ce vreţi de la mine,
nu vi-i de-ajuns
că mă strânge?

Nu vi-i de-ajuns că din faşă o port, -
fiu-meu s-o moştenească!
Nici să mi-o spăl nu am voie s-o scot.
Acele n-au s-o cârpească.

Ruptă-i din umere. Ruptă-i pe piept.
Ca libertatea în sine.
Tac. Sunt cuminte. Sunt înţelept.
Forţa decide.


Preluat de la: Timpul.md
Postat 3 august 2018

Creaţii aleatorii :)

Rolul părintelui

Doamne ce ai recomanda,

Copiilor noi a da...

Indrumandumare-i... sfatul care,

Părintele-n veci îl are .

 

Pe acesta îl învață...

Ce înseamnă dragostea,

Să-i știm să-i ferim mereu,

Vrea mult bunul Dumnezeu.

 

Nu uita ai un rol mare,

Să îndrăgești precum o floare,

Ce-i bine mirositoare,

Și are sfintia-n ea .

 

Nu lăsa să părăsească,

Gradina cea părintească,

Căci un păstor are ea,

E IiSUS și el ne vrea.

Mai mult...

Eternitate

Ce înseamnă cu adevărat să "trăiești pentru totdeauna"?

 

Pe chipuri zâmbete, pe suflete frici
Un joc de noroc în care pici
Tu, ființă, tatuată pe exterior cu piele
Cât de des încerci să îți speli păcatele?
Răul te înspăimântă dar binele de ce-l alungi?
Nu te teme când în pământ o să te ascunzi
Moartea nu-i pustie, doar plină de necunoscut
O paletă de culori, un tablou neînceput.

Mai mult...

DOI OCHI CE ARD

Am tresărit când am privit

În ochi -ți mari ,întrebători

Și ca un flux m-a străbătut

Al dragostei fior.

 

Am înțeles de la început

Că tu esti alesul,

Dar ai plecat nepăsător

Neîncetindu-ți mersul.

 

Te -am urmărit cum te pierde -ai

Nepăsător și rece

Nu știi că lași în urma ta

Doi ochi arzând ...

Cu dorul te petrece!

Mai mult...

Ireversibilitate

 

Ireversibil este te iubescul!

Cum poți să-ți ceri iubirea înapoi

Odată ce-ai pierdut-o dusă este..

Cine-ti va pune lacrimile înapoi?

Ireversibil este timpul

Și visele sau vremea irosită,

Astăzi puteai să mă iubești cu mii de dulci săruturi

Dar ai ales să pleci pe ușa ce-ai deschiso...

Sper să revi cu alte noi speranțe

Să faci să viețuiască iar sărutul

Ce mort îl ții pe buzele-ți frumoase,

Dar reci și nemișcate,pedepsite.

(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

Mai mult...

Un metru juma

 

Atâta frumos,atâta iubire

Să stea neatinse iubito la tine!

Atâta lumină și bucurie

Să locuiască pe a ta față...

Îngerii toți să te vestească

Să știu și eu ce mă așteaptă,

În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,

Doar eu fiind cel ce vrea

Dar nu îți spune

Să te iubească ,să te răpească!

Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine

Cu-atâta dor dar și iubire,

O nebunie ce te apasă,

Tu care ești așa micuță

Un metru juma,

Vorbesc de-a ta statură!

(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

Mai mult...

Oh, frumusețe trecătoare!...

Frumuseţe, frumuseţe,

Unde te grãbeşti,

De nu vrei, sub nici o formã,

Sã mai zãboveşti?

 

Ţi-ai luat hainele, podoabe,

Şi-ai ieşit din sat,

Ca şi când, pe toţi, deodatã,

Te-ai fi supãrat.

 

De cei vârstnici, fugi. Nu-ţi place

Pasul lor încet;

Şi-ţi îndrepţi privirea numai

Cãtre tineret.

 

Frumuseţe, frumuseţe,

Spune-mi: de ce pleci?

De ce-mi spui cã-n calea noastrã

Nu mai ieşi în veci?

 

Cumva... noi... pãrinţii noştri,

Ţi-am greşit ceva?

Ţi-am zis ceva ce nu-ţi place,

Sau vreo vorbã rea?

 

Cum de laşi plugul sã tragã

Brazde, pe ogor,

Când ştii bine cã te-adorã

Orice muritor!?

 

Frumuseţe, frumuseţe,

Mai rãmâi la noi,

Pânã nu vin norii sumbri

Vânt şi frig şi ploi!

 

Sã mai stai, sã mai întârzii,

Tare te-aş ruga!

Dar, mã tem cã n-o sã-ţi pese

Nici de ruga mea...

Mai mult...