6  

„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani

poezii.online „Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani

Eugen Cioclea, cel mai proeminent poet din R. Moldova, supranumit şi „cel mai trist poet din Europa”, ar fi împlinit mâine, 4 august, 70 de ani. Cu această ocazie, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova va organiza un eveniment pe 8 august. În acea zi, începând cu ora 18.00, pe terasa Uniunii se vor aduna tinerii scriitori din Chișinău care vor citi un poem propriu și un poem semnat de Eugen Cioclea, pentru a omagia atât poezia, cât şi pe regretatul poet. Acesta a rămas ca o figură emblematică a poeziei contemporane, care a șocat prin grotescul creației sale și tragismul care îi caracteriza scriitura.

Un poet al confesiunii sincere

Cioclea a devenit cunoscut ca poet încă din anii ’70, pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității „Mihail Lomonosov” din Moscova, cu o bună parte dintre poemele ce vor alcătui mai târziu, abia la 40 de ani, volumul de debut „Numitorul comun”. Prefața cărții, publicată în 1988 într-un tiraj de 3000 de exemplare, a fost semnată de criticul literar Eugen Lungu și s-a bucurat de o largă apreciere în lumea literară. În 1991, a apărut volumul de poeme „Alte dimensiuni”, care de asemenea a fost primit cu multă admirație de către public. Tipărită într-o ediție de 10 000 de exemplare, chiar și fără campanii publicitare, „Alte dimensiuni” s-a vândut într-un mod uluitor, în doar câteva luni, epuizându-se întreaga ediție.

La finele anilor ’90, câțiva scriitori din generația tânără, Pavel Păduraru și Alexandru Buruiană, au pus baza unui cenaclu care purta numele lui Eugen Cioclea. Un caz extrem de rar întâlnit, întrucât, de regulă, botezarea unui cenaclu cu numele unui scriitor cunoscut se face după trecerea la cele sfinte a acestora. În situația respectivă, însă, tinerii și-au dorit să-și manifeste admirația față de poetul Cioclea.

Autorul celei mai scumpe cărţi

Ultimul proiect semnat de Eugen Cioclea se numește „Dați totul la o parte ca să văd”, o carte cu un tiraj de sub 350 de exemplare care rămâne, practic, cea mai scumpă carte de poezie din R. Moldova. Un exemplar costa 111 dolari SUA, poetul intenționând în acest fel să-i răzbune pe toți scriitorii care au ajuns să câștige bani mizeri din munca literară și să-și exprime frustrarea față de dezinteresul pentru poezie și literatură al cititorilor din țară.
În mai 2007, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, actorul Andrei Sochircă, împreună cu regizorul Mihai Fusu, au organizat un spectacol bazat pe o selecție din poemele lui Cioclea. Show-ul, care purta titlul ultimei sale cărţi, „Dați totul la o parte ca să văd”, a fost construit cu multe elemente de performance poetic, happening, acțiune și muzică rock în interpretarea unor artiști cunoscuți din domeniu.
Eugen Cioclea s-a stins din viață pe 10 octombrie 2013 și a fost găsit fără suflare, în apartamentul său din Chișinău, de către o echipă de reporteri ai ziarului TIMPUL.


Cămaşa de forţă

Eugen Cioclea

Mi se spune că m-am născut în cămaşă.
Maică-mea, chiar mă convinge!
Simt, le răspund,
dar ce vreţi de la mine,
nu vi-i de-ajuns
că mă strânge?

Nu vi-i de-ajuns că din faşă o port, -
fiu-meu s-o moştenească!
Nici să mi-o spăl nu am voie s-o scot.
Acele n-au s-o cârpească.

Ruptă-i din umere. Ruptă-i pe piept.
Ca libertatea în sine.
Tac. Sunt cuminte. Sunt înţelept.
Forţa decide.


Preluat de la: Timpul.md
Postat 3 august 2018

Creaţii aleatorii :)

La bunicii mei

La bunici sunt

Mai mult...

Izvorul vieti mele

La multi ani ,iubita mama ,

Izvorul vieti mele ,

Tu cu dragoste si chin ,

Imi oferi zile senine .

 

La greu tu ma sprijini ,

Ori cat de greu ti ar fi ,

Imi oferi tot ce ai ,

Cu a ta inima buna .

 

Toate noptile nedorimite

Cu a ta grija nesfarsita

Iti multumesc , mama ,

Pentru a ta jerfa .

 

Prin munca ta ,

Mi ai fost ispita ,

Cu ale noastre neintelegeri ,

Fara lipsa de apreciere .

 

Tu tot a mea mama ,

De dor si chip neinteles ,

Te voi iubi mereu ,

Ca pe o nefiinta !

Mai mult...

Sa iubesc cum te iubesc ?

Sa iubesc cum te iubesc ?

N-am crezut că pot 

Dar tu mie-sti

Soarele în gânduri 

Și în inimă tot 

 

Un mic omuleț 

Jucăuș și intrazneț

Tu ești soarele 

In zilele senine 

 

Și stele in privirea ta

Căci luminezi ca una

Sa iubesc cum te iubesc?

Normal 

Doar ești luna mea

 

Fără tine nu mă văd 

Căci ești universul tot

Tu ești raza mea 

Ce îmi încălzește inima 

 

Ochii tai

Maro ca pomii toamna

Și strălucitori ca zăpada iarna 

Tu îmi ești vara și primăvara 

 

 

Sa iubesc cum te iubesc?

Se pare că pot

Căci

tu îmi ești în viața 

Tot....

Mai mult...

ȘOAPTE

Șoaptele nu cer glas,

ele se nasc din apropiere,

din priviri care știu

mai mult decât spun.

 

În ele încape o liniște caldă,

un adevăr mic

care nu vrea să rănească,

doar să rămână.

 

Șoaptele sunt pași

pe un drum de seară,

când lumea încetinește

și inima are timp să asculte.

 

Unele vindecă,

altele dor,

dar toate trec prin noi

ca o lumină blândă prin frunze.

 

Și poate că viața

nu e făcută din strigăte,

ci din șoapte adunate cu grijă,

care ne spun, încet, cine suntem. 

Mai mult...

Săracul băiat...

Văd un copil de tristețe înecat,

Ascuns într-un colț întunecat

Cu mâinile pe urechi și fără vlagă,

Îngenunchiat de frică, se roagă:

”Doamne, ascultă-mi rugăciunea,

Fă-l să-și oprească tortura;

Las-o pe mama să fie fericită

Nu vreau s-o mai văd rănită.”

 

Tatăl lui i-a mângâiat mama prea tare,

Lovită din toate părțile, fără iertare

Cade la rândul ei pe podeaua rece,

Nu mai poate striga, a rămas fără voce;

Nimeni nu îi va salva oricât s-au rugat,

Monștrii există oriunde, nu doar sub pat.

Și așa povestea celor două suflete s-a încheiat,

Văzându-și mama moartă, săracul băiat...

Mai mult...

Un copil pierdut

Fugea desculț pe stradă 

Un copil pierdut de mamă,.

Disperării cade pradă, 

Privind in gol cu teamă. 

 

Chipul ei la sân strângea, 

Pe asfalt îl creiona,

Obrajii plânsi ștergea,

Cerșea din ochi si suspina. 

 

Zdrentaros, flamand se așează 

Pe o bancă roasa de rugină;

Ore -n șir stătea de pază, 

Făcând din asta o rutină..

 

Nici ploaia nu -l urnea  din loc,

Nici vântul ce îi dă târcoale. 

De frig se strânse ghemotoc, 

Atent la umbrele vocale.

 

Poate n mulțime se perinda ,

Rătăcit de el ,e mamă

În brate să-l cuprindă ,

Ce suferința-i va curma...

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live