1  

„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani

poezii.online „Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani

Eugen Cioclea, cel mai proeminent poet din R. Moldova, supranumit şi „cel mai trist poet din Europa”, ar fi împlinit mâine, 4 august, 70 de ani. Cu această ocazie, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova va organiza un eveniment pe 8 august. În acea zi, începând cu ora 18.00, pe terasa Uniunii se vor aduna tinerii scriitori din Chișinău care vor citi un poem propriu și un poem semnat de Eugen Cioclea, pentru a omagia atât poezia, cât şi pe regretatul poet. Acesta a rămas ca o figură emblematică a poeziei contemporane, care a șocat prin grotescul creației sale și tragismul care îi caracteriza scriitura.

Un poet al confesiunii sincere

Cioclea a devenit cunoscut ca poet încă din anii ’70, pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității „Mihail Lomonosov” din Moscova, cu o bună parte dintre poemele ce vor alcătui mai târziu, abia la 40 de ani, volumul de debut „Numitorul comun”. Prefața cărții, publicată în 1988 într-un tiraj de 3000 de exemplare, a fost semnată de criticul literar Eugen Lungu și s-a bucurat de o largă apreciere în lumea literară. În 1991, a apărut volumul de poeme „Alte dimensiuni”, care de asemenea a fost primit cu multă admirație de către public. Tipărită într-o ediție de 10 000 de exemplare, chiar și fără campanii publicitare, „Alte dimensiuni” s-a vândut într-un mod uluitor, în doar câteva luni, epuizându-se întreaga ediție.

La finele anilor ’90, câțiva scriitori din generația tânără, Pavel Păduraru și Alexandru Buruiană, au pus baza unui cenaclu care purta numele lui Eugen Cioclea. Un caz extrem de rar întâlnit, întrucât, de regulă, botezarea unui cenaclu cu numele unui scriitor cunoscut se face după trecerea la cele sfinte a acestora. În situația respectivă, însă, tinerii și-au dorit să-și manifeste admirația față de poetul Cioclea.

Autorul celei mai scumpe cărţi

Ultimul proiect semnat de Eugen Cioclea se numește „Dați totul la o parte ca să văd”, o carte cu un tiraj de sub 350 de exemplare care rămâne, practic, cea mai scumpă carte de poezie din R. Moldova. Un exemplar costa 111 dolari SUA, poetul intenționând în acest fel să-i răzbune pe toți scriitorii care au ajuns să câștige bani mizeri din munca literară și să-și exprime frustrarea față de dezinteresul pentru poezie și literatură al cititorilor din țară.
În mai 2007, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, actorul Andrei Sochircă, împreună cu regizorul Mihai Fusu, au organizat un spectacol bazat pe o selecție din poemele lui Cioclea. Show-ul, care purta titlul ultimei sale cărţi, „Dați totul la o parte ca să văd”, a fost construit cu multe elemente de performance poetic, happening, acțiune și muzică rock în interpretarea unor artiști cunoscuți din domeniu.
Eugen Cioclea s-a stins din viață pe 10 octombrie 2013 și a fost găsit fără suflare, în apartamentul său din Chișinău, de către o echipă de reporteri ai ziarului TIMPUL.


Cămaşa de forţă

Eugen Cioclea

Mi se spune că m-am născut în cămaşă.
Maică-mea, chiar mă convinge!
Simt, le răspund,
dar ce vreţi de la mine,
nu vi-i de-ajuns
că mă strânge?

Nu vi-i de-ajuns că din faşă o port, -
fiu-meu s-o moştenească!
Nici să mi-o spăl nu am voie s-o scot.
Acele n-au s-o cârpească.

Ruptă-i din umere. Ruptă-i pe piept.
Ca libertatea în sine.
Tac. Sunt cuminte. Sunt înţelept.
Forţa decide.


Preluat de la: Timpul.md
Postat 3 august 2018
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Poem de toamnă

Poem de toamnă vie,

Stele căzătoare,

Liniște în haos,

Un fum de mireasmă și-o pată de culoare.

Un cântec lin, venind din depărtare,

Și-o adiere dulce, trecând departe, tare.

 

Poem de toamnă vie,

Inimi arzătoare,

Cântec de poveste,

Scântei se pierd în zare, cu nuanțe aburite,

Răcoare apăsătoare, c un ton ușor de gri,

Petale ofilite, aripi împotmolite,

Patetic stol de vrăbii, ce nu se pot opri.

 

Poem de toamnă vie,

Cu miez de noapte auriu,

O fată de-un bun crai, cu suflet argintiu,

Ce voia dragoste pătrunzătoare în căldura

Nu și-a găsit alesul, dar și-a manifestat-o… în literatură.

 

Poem de toamnă vie,

Natura se răzbună,

Aer de dimineață, ce vrea să ne compună

Strofe ce țin de cald — o muză iese-n zare,

Soarele se înalță, pe semn că-i ora de plecare.

Mai mult...

o adiere de simfonii albastre/4

pe marginea drumului,

netam-nesam,

a inflorit un mac,

cam pricăjit săracu'.

iute,

o buburuză

a venit, să constate

ce  s-a întâmplat.

Mai mult...

The Demon and the Priest

Dear gentle reader,

Beneath the pale moonlight,

I have entered your dreams

and whispered softly

the legend of soul ties.

 

Slowly, you step beside me.

Hungry eyes gather in the distance.

The reality swallowing us whole

is nothing but a forgotten battlefield.

 

Your razor-sharp gaze is captured.

 

There, among dozens of rotting corpses,

stand two figures suspended in silence,

like the final pillars of a fallen temple.

 

The first— a broken priest.

 

Wounded, endlessly praying,

his trembling hands, his crooked fingers,

still searching for a fragment of mercy.

 

The second— a gentle demon.

 

Waves of warmth orbit around her.

Her sapphire eyes remain fixed upon the horizon,

calmly gazing into the endless dark.

 

You see them, don't you?

 

Remain still.

Obedience is the key.

 

Watch closely,

for what you are about to witness

will unsettle the deepest parts of your soul.

 

She senses the priest's sorrow

rising above the dead surrounding him.

His misery speaks louder than words.

 

"Take my hand," she whispers.

 

"Drink from my waters.

You have exhausted your strength

for far too long."

 

"My fair lady... my endless cup of hope...

How could a poor soul like mine

ever deserve to reach you?"

 

Like distant constellations,

their paths collide.

 

He drinks fiercely from the source of her light,

while she willingly holds him close,

believing compassion alone

can heal what time could not.

 

"How can this be?

Have I become blind

or simply mad?"

 

"Silence.

Ask yourself what you're truly seeing.

The truth stands before us.

It is only hidden

from those unwilling to look."

 

What feels like thousands of years pass.

 

The priest and the demon

begin studying one another.

 

One— cold as forged steel,

calculating,

entirely ruled by the mind.

 

The other— guided by razor-sharp intuition,

profound empathy,

and quiet emotional wisdom.

 

Again and again,

the priest manipulates, betrays, wounds,

engraving new scars into her soul.

Again and again,

the demon forgives.

 

Once. Twice.

 

Until—

something clicks.

 

The pattern reveals itself.

The spell dissolves.

 

She stands perfectly still,

frozen in time, calculating,

without anger, without reaction.

 

Holding every advantage,

she prepares her departure

in absolute silence.

 

She could have struck him down.

She could have carved wounds

deeper than those he had ever known.

 

But she finally understands.

This is no wounded soul.

This is a predator.

Her sapphire eyes become crystal clear.

 

And then—

she goes supernova.

 

The script shatters.

The roles reverse.

For the first time,

the priest chokes on fear.

 

He was clever.

Subtle as a serpent.

Yet painfully predictable.

She had always seen beyond the mask.

 

She understood him

better than he understood himself.

For the depth of her empathy

could only exist

because it mirrored

the depth of her own darkness.

And his downfall

would become far worse than hell.

 

"He searched for golden nectar,

yet stumbled upon an unknown creature."

 

The dead begin to vanish,

laughing into the wind.

The battlefield collapses

into an endless abyss,

opening its ancient mouth.

 

"Poor little priest...

At last,

you have shaken hands

with your karmic mirror."

Mai mult...

Caut

Eu nu mai caut nimic, de cand

Mi-ai spus ca totul este-n van

Erai frumoasa si razand,

Priveai prin mine an de an...

 

Uimit si trist te banuiam

Ca minti, stiind ca sap mai tare

Infrigurat eu cautam

Sa dau un sens spuselor tale...

 

Eu nu mai caut, acum, nimic

Uitat in dor si nepasare

Tot cautand minunea mea

M-am transformat in cautare...

Mai mult...

Definiție

„neliniștite păsări luând cu asalt norii”

 

semnează artistul într-un colț al pânzei

 

și-aruncă plictisit pen***cenzure***

desenase imaginea unei păsări necunoscute

din memorie

o văzuse cândva suprapunându-se peste imaginea norilor

și-o asociase cu sandwich-ul pe care tocmai îl mâncase

la micul dejun

fără prea multă tragere de inimă

fiindcă se alese cu o senzație supărătoare de insațietate

cum naiba să asociezi o pasăre cu o bucată de carne

între două felii de pâine

și să pretinzi că aceasta este o operă de creație plastică

cineva

desigur

va descifra imaginea într-o cheie proprie

neînțeleasă de nimeni

altcineva te va propune la Premiul Nobel pentru pictură naivă

iar tu

artistul flămând

care știi adevărul

vei ridica contrariat din umeri

până la urmă aceasta e arta…

Mai mult...

Concert măiestru

Un univers se stinge-

incet,povestea vietii

noastre,

Dar ce frumos a

existat,creand mirifice- astre,

O lume cade in abis,cu

sentimente,ganduri,

Dar undeva rämâne scris,într-un trecut albastru,

Puternic,fiecare vis, ca un

concert maiestru...

Mai mult...
#Interesant  Autor: Risa
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live