Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Категория: Патриотические стихи
Все стихи автора: Andrea Berekmeri
Дата публикации: 19 февраля
Просмотры: 200
Стихи из этой категории
Dorință!
Acum în zi de sărbatoare mare,
Nedumirit îmi pun o întrebare,
Oare mai sunt români adevărați,
Și nu doar oameni împovarați?
Trăim cu toții o perioadă grea,
Cu multe lipsuri și mari nevoi,
Am vrea să știm ce-i fericirea,
Și nu doar să trăim ca vai de noi
Am vrea ca azi să-ntindem masa,
Să ne aflăm cu toții strânși acasă,
Nu doar pe telefon să-neauzim,
Cum Doamne-ajută noi rostim
Dar ceea ce eu spun e doar un vis,
Pentru că știu că cei plecați afară,
În țară, nu se mai întorc precis,
Că n-au cum să trăiască cu ocară
Familii, frații noștri și-au făcut,
Peste hotare printre străini,
Copiii lor acolo sau născut,
Și-acolo vor trăi și vor îmbătrâni
Nimeni nu vrea să se întoarcă,
În țara de unde cândva au plecat,
Chiar dacă nostalgia îi încearcă,
Și au în suflet un dor înstrăinat
Patriotismul începe să dispară,
Și-a noastră limbă românească,
Străini prea mulți aflați în țară,
Pe-a noastră glie strămoșească
Dar cui în astă lume îi mai pasă,
De limbă, neam, pământul sfânt,
Si doar să ai ceva de pus pe masă,
Puține vorbe, rostite-ntr-un cuvânt
Nădejdea noastră a românilor,
Este doar la bunul Dumnezeu,
Să nu ne vindem toți străinilor,
Chiar dacă azi, ne este tare greu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Drumuri de Dor
Plecăm departe, lăsând în urmă plaiul,
Dealuri tăcute, părinți la geam privesc,
Cu dor în suflet ne uităm graiul,
În țări străine speranțe ne clădesc.
Moldova, mă întorc la tine-n zori,
Cu pași pe drum bătut,
Părinții ne așteaptă, cu ochii plini de dor,
În inimă purtăm pământul cel tăcut.
În ochii lor, iubirea stă cuminte,
Când trenul trece, plecăm în depărtări,
Ne cheamă dealuri, păduri ce-s fără minte,
Întoarce-te, măcar în vis, când cazi în zări.
Pământul nostru plânge că-i uitat,
Fântâni ce s-au uscat în așteptare,
Moldova-i tot acasă, neschimbat,
Dar noi plecăm, cu visuri în schimbare.
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în spaniolă
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
El vino rojo es bueno
El vino rojo es bueno,
Recogido a finales de otoño,
Cuando hay escarcha, cuando nieva,
Lo bebo mucho, pero no me emborracho.
Me he jurado que no lo beberé nunca más,
Pero no puedo evitarlo,
El vino es bueno, me gusta mucho,
No sé qué haré con el viñedo.
El vino hecho de una fruta rara
Sube a la cabeza sin escalera,
El vino hecho de uvas verdes
Hace que no veas a nadie.
El vino es bueno y sabroso
Cuando lo bebes con alguien amable,
Pero si lo bebes con alguien repugnante,
El vino se para en tu garganta.
SECOLUL XXI
Dragi barbati din lumea intreaga,
Explicati voi cum se poate...
Dintr-un cumul de femei,
Tot voi sa le stiti pe toate.
Multe-s faine si destepte,
Harnice din cale afara
Dar uitandu-va-n ograda
Nu-i priveliste normala.
Lucrurile - s repezite,
Vrem de toate intr-o zi
Si uitam ca perfectiunea,
Sta pitita intre copii.
Societatea s-a schimbat,
Avem gadget uri moderne
Dar interiorul nostru,
Duce lipsa de poeme.
Nu mai stim sa dam o floare,
Celor ce ne-au educat
Si nici multumesc sa spunem
Unui chip induiosat.
Ne grabim s-ajungem iute
La un job ce il uram
Banii mai ca ne rapeste
Moftul de a fi stapan.
Libertatea-i o fantoma
Ce apare cand si cand
Cu catuse benevole
Stam legati pan'la mormant.
Iesi pe strada si-ti dai seama
Ca nimic nu-i cum era,
Azi dreptatea si onoarea
Sunt virtuti anapoda.
Vrem o lume ca afara
Dar corutia-i printesa,
Rautatea si prostia
Sunt piese de rezistenta.
Daca mai avem cutume
Hai sa coloram o parte,
Astfel din aceasta lume
Sa iubim macar jumate!
05. FEB. 2024
Cerul azuriu
Oh cer de vară al moților;
Îmi amintesc când mă-întindeam,
În iarbă înalta, câmp pustiu,
De sub Fântâna Sălciilor.
Oh cer de vară azuriu;
Pasări treceau slozuri în zbor
Se-opreau se-înghesuiau sa se-odihnească,
Pe-un nor hoinar suriu.
Oh cer de vară al moților;
Fugeam de muncă și de cald,
În iarba înaltă c-un vin alb
De sub fântâna salciilor;
Oh cer de vară azuriu;
Nu e cuvânt, tablou, statuie sau miros,
De câmpuri verzi și galben aluniu,
De asta sunt un hoț.
Oh cer de vară azuriu;
Tu ști Luceafarul!
Pe restul toate el ne-arata;
Ai fost plecat destul.
Oh cer de vară al moților,
Noaptea citesc pe nume în poieni;
Tu-mi desenezi drumuri pe cer,
Esti car cu cai troieni.
Oh cer de vară azuriu,
În suflet sună-alarma,
Si eu de dor scriu și iți plâng,
A mea singură Alma.
Oh cer de vară azuriu,
De-ar fi la tine sa revin,
Deși de-atunci a trecut timp,
Sa nu ma lași pustiu.
Sentiment românesc
Sã vinã cei ce mai au încã
Vreo grijã pentru ţara lor,
Toţi cei ce vor sã pun-o brâncã
De scump şi mare ajutor!
Sã vinã cei ce duc povara!
Sã vinã cel din neamul meu,
Care-şi iubeşte, încã, ţara,
Temându-se de Dumnezeu!
Unde-ţi sunt, Iancule, oştenii,
Unde-i Crişan, Mãria Ta?
Mai vor sã suie ardelenii
În Apuseni, spre-a te urma?
Unde-ţi sunt, Tudore, pandurii?
Unde-s boierii trãdãtori,
Unde-s stihiile naturii,
Sã dea spahiilor, fiori?
Întregul nostru neam doreşte
Ca sã te vadã cum apari,
Strigând "Nainte!"-n româneşte,
Ca fiu al României Mari!
Dorință!
Acum în zi de sărbatoare mare,
Nedumirit îmi pun o întrebare,
Oare mai sunt români adevărați,
Și nu doar oameni împovarați?
Trăim cu toții o perioadă grea,
Cu multe lipsuri și mari nevoi,
Am vrea să știm ce-i fericirea,
Și nu doar să trăim ca vai de noi
Am vrea ca azi să-ntindem masa,
Să ne aflăm cu toții strânși acasă,
Nu doar pe telefon să-neauzim,
Cum Doamne-ajută noi rostim
Dar ceea ce eu spun e doar un vis,
Pentru că știu că cei plecați afară,
În țară, nu se mai întorc precis,
Că n-au cum să trăiască cu ocară
Familii, frații noștri și-au făcut,
Peste hotare printre străini,
Copiii lor acolo sau născut,
Și-acolo vor trăi și vor îmbătrâni
Nimeni nu vrea să se întoarcă,
În țara de unde cândva au plecat,
Chiar dacă nostalgia îi încearcă,
Și au în suflet un dor înstrăinat
Patriotismul începe să dispară,
Și-a noastră limbă românească,
Străini prea mulți aflați în țară,
Pe-a noastră glie strămoșească
Dar cui în astă lume îi mai pasă,
De limbă, neam, pământul sfânt,
Si doar să ai ceva de pus pe masă,
Puține vorbe, rostite-ntr-un cuvânt
Nădejdea noastră a românilor,
Este doar la bunul Dumnezeu,
Să nu ne vindem toți străinilor,
Chiar dacă azi, ne este tare greu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Drumuri de Dor
Plecăm departe, lăsând în urmă plaiul,
Dealuri tăcute, părinți la geam privesc,
Cu dor în suflet ne uităm graiul,
În țări străine speranțe ne clădesc.
Moldova, mă întorc la tine-n zori,
Cu pași pe drum bătut,
Părinții ne așteaptă, cu ochii plini de dor,
În inimă purtăm pământul cel tăcut.
În ochii lor, iubirea stă cuminte,
Când trenul trece, plecăm în depărtări,
Ne cheamă dealuri, păduri ce-s fără minte,
Întoarce-te, măcar în vis, când cazi în zări.
Pământul nostru plânge că-i uitat,
Fântâni ce s-au uscat în așteptare,
Moldova-i tot acasă, neschimbat,
Dar noi plecăm, cu visuri în schimbare.
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în spaniolă
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
El vino rojo es bueno
El vino rojo es bueno,
Recogido a finales de otoño,
Cuando hay escarcha, cuando nieva,
Lo bebo mucho, pero no me emborracho.
Me he jurado que no lo beberé nunca más,
Pero no puedo evitarlo,
El vino es bueno, me gusta mucho,
No sé qué haré con el viñedo.
El vino hecho de una fruta rara
Sube a la cabeza sin escalera,
El vino hecho de uvas verdes
Hace que no veas a nadie.
El vino es bueno y sabroso
Cuando lo bebes con alguien amable,
Pero si lo bebes con alguien repugnante,
El vino se para en tu garganta.
SECOLUL XXI
Dragi barbati din lumea intreaga,
Explicati voi cum se poate...
Dintr-un cumul de femei,
Tot voi sa le stiti pe toate.
Multe-s faine si destepte,
Harnice din cale afara
Dar uitandu-va-n ograda
Nu-i priveliste normala.
Lucrurile - s repezite,
Vrem de toate intr-o zi
Si uitam ca perfectiunea,
Sta pitita intre copii.
Societatea s-a schimbat,
Avem gadget uri moderne
Dar interiorul nostru,
Duce lipsa de poeme.
Nu mai stim sa dam o floare,
Celor ce ne-au educat
Si nici multumesc sa spunem
Unui chip induiosat.
Ne grabim s-ajungem iute
La un job ce il uram
Banii mai ca ne rapeste
Moftul de a fi stapan.
Libertatea-i o fantoma
Ce apare cand si cand
Cu catuse benevole
Stam legati pan'la mormant.
Iesi pe strada si-ti dai seama
Ca nimic nu-i cum era,
Azi dreptatea si onoarea
Sunt virtuti anapoda.
Vrem o lume ca afara
Dar corutia-i printesa,
Rautatea si prostia
Sunt piese de rezistenta.
Daca mai avem cutume
Hai sa coloram o parte,
Astfel din aceasta lume
Sa iubim macar jumate!
05. FEB. 2024
Cerul azuriu
Oh cer de vară al moților;
Îmi amintesc când mă-întindeam,
În iarbă înalta, câmp pustiu,
De sub Fântâna Sălciilor.
Oh cer de vară azuriu;
Pasări treceau slozuri în zbor
Se-opreau se-înghesuiau sa se-odihnească,
Pe-un nor hoinar suriu.
Oh cer de vară al moților;
Fugeam de muncă și de cald,
În iarba înaltă c-un vin alb
De sub fântâna salciilor;
Oh cer de vară azuriu;
Nu e cuvânt, tablou, statuie sau miros,
De câmpuri verzi și galben aluniu,
De asta sunt un hoț.
Oh cer de vară azuriu;
Tu ști Luceafarul!
Pe restul toate el ne-arata;
Ai fost plecat destul.
Oh cer de vară al moților,
Noaptea citesc pe nume în poieni;
Tu-mi desenezi drumuri pe cer,
Esti car cu cai troieni.
Oh cer de vară azuriu,
În suflet sună-alarma,
Si eu de dor scriu și iți plâng,
A mea singură Alma.
Oh cer de vară azuriu,
De-ar fi la tine sa revin,
Deși de-atunci a trecut timp,
Sa nu ma lași pustiu.
Sentiment românesc
Sã vinã cei ce mai au încã
Vreo grijã pentru ţara lor,
Toţi cei ce vor sã pun-o brâncã
De scump şi mare ajutor!
Sã vinã cei ce duc povara!
Sã vinã cel din neamul meu,
Care-şi iubeşte, încã, ţara,
Temându-se de Dumnezeu!
Unde-ţi sunt, Iancule, oştenii,
Unde-i Crişan, Mãria Ta?
Mai vor sã suie ardelenii
În Apuseni, spre-a te urma?
Unde-ţi sunt, Tudore, pandurii?
Unde-s boierii trãdãtori,
Unde-s stihiile naturii,
Sã dea spahiilor, fiori?
Întregul nostru neam doreşte
Ca sã te vadã cum apari,
Strigând "Nainte!"-n româneşte,
Ca fiu al României Mari!
Другие стихотворения автора
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Ouija
Te gandeam prin abis,goliciune
suavă a neantului.
Fara început,fără sfârșit,doar din cuprins.
Stafia ta părea sa persiste
contra timpului,
Intrupare pământească păreai sa fi atins!
Stateam pe loc dar mintea nu-mi
cunoaște hotare,
Si nici oglinda nu ma mai privea pe mine!
Gandurile ma purtau pana la
sfintele altare,
Unde cladeam imperii din
a dragostei ruine.
Spate in spate,eu prin trup
si tu prin suflet!
Ne trimitem scrisori prin
al timpului labirint.
Gandurile-ți dulci nu mai îmi
sunt deloc secrete,
Ce eclipsa rece,a inimii negre alint!
Am rămas cu întrebare si caut
tactica in răspuns,
Intalnire a doua lumi sa fie
oare in plus?
Captiva in sentimente si un nou
concept indus,
Orizontul e o lege si verticalul e opus?
Atâtea sa îți spun,prin ce
timpuri m-am născut!
Da-mi de crezare nu cunosc
ale mele rădăcini.
Trecutul e o amintire lunga ce
cheie mi-a făcut.
Refugiul meu in poezie,
nu în al nopții rugăciuni.
Cutia pandorei am deschis si
ți-am citit scrisoarea.
Vorbim stiluri diferite prin hieroglife
așa moderne.
Nu eram cu zâna,ma delectam
cu vrăjitoarea!
Leacul singuratatii e dulce,
secretul vieții eterne.
Ne vom întâlnii la hotarele
existentei umane!
Ma vei recunoaște printre rânduri
tot mai stranii.
Ma găsești prin ale întunericului savane!
Focul te va calauzi printre
suvitele-mi arămii.
Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul
fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da
hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise
câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se
completează in ansamblu,
In mediul lor natural se
prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența
culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut
doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce
numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează
și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar
vârful nasului.
Din magma pământului sau
fulgerul cerului,
Focul este un spectacol
mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre
descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al
pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat
in viața verde
Natura in sine este un element viu,
misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei
nu se va pierde.
Din pământ fertil creste
meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este
inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și reimprospateaza
tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta
latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge
sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant
nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul
nu e in plus!
Se definesc una pe alta și cumva
binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem
al inimii ei puls!
Jurnal
Mâinile imi sunt prea calde
ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc
prin rece furtuna.
Ceata imi cere mâna,
drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de
firea-mi prea nocturna.
Sufletul caută aer rece,
dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,
trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana
acum se leagă.
Drumul e ud,ploua rece
si melancolic,
Dragostea a îngheatat,
focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori
de alcoholic,
Vântul încă bate in
aerul prea morbid.
Umbra mi se conturează
lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in
poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un
decor parca trucat,
Solitudinea e o stare
rece de ador.
Las totul in urma si
pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un
timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu
o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,
nu vreau mai voluptuos.
Teleport prin timp si
lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura
ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii
sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii
si unor patimi.
Sentiment adolescentin
imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia
sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit
sa am triplet,
Uit si de timpurile
negre ce sunt făcute.
Sunt doar eu si dragostea
mea eterna,
Imi fac si cadou o matura
care e a mea!
In lumea mea nu e moale
nici o perna,
Totul e rece si îngheață,
când vrea e rea.
Deschid si cărți sa-mi spună
ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!
Nu voi sa continui sa scriu si antet,
E liniște pe tărâmurile
prea sfinte...
Tarot
CĂLĂTORIE
Călătorie cu gândul,
trecutu-i prin cunoștința.
Trupul e efemer si nu o veșnica locuința.
Egoul e rustic,a sincerității elegantă.
Se arată adversar vrednic de balanța.
LIBERTATE
Dragostea pluteste printre
petalele-i catifelate.
De amanți siroposi vor a fi salvate!
Intunericul rămâne la
persoanele selectate,
Viitorul e in iubire si a
dragostei păstrate.
IUBIRE
Cartea dragostei are in
gând înțelepciune,
Călcând peste a sufletului stricăciune.
Prietenia din trecut vine sa se răzbune,
Viitorul își bagă colții,înșelăciune!
DIAVOL
Diavolul se prezinta cu gânduri oficiale,
Păstrează discret cunoștințele-i reale.
Rămân in trecut planurile nupțiale.
Viitorul nu-i din drame superficiale.
Apocalipsa
Covor de cadavre se asterne in iad,
Doi opuși sunt imortalizați in lupta.
Incoronati domnesc si înarmați
după grad,
Prezinta ilustratie din apocalipsa rupta.
Cu sulita lunga si spate încordat,
Fiind in lupta,e cu armura-i de aur!
Cu chipul ascuns in coif s-a armat.
Ridicand sub soare cunoștințele-i tezaur.
A lui oponent,nervos si cu roba de rege.
Prin învățături stramosesti,
privea cu suspiciune!
Omniprezent zărește pe cel care da lege,
Sabia-i in spate provocând înșelăciune.
Siluete de îngeri din cer se arată,
Spirite albe cu al lor aripi de divin.
Norii ridica in slavi miel cu a
lui cu soarta,
Succesul si eșecul,al durerii lui chin.
Marcat cu sânge pe albastre ape,
Cu picioru-i rupt,paste curcubeu
din soare.
In final fericit deschide a judecății mape,
Gasind secrete oculte in a vieții floare.
Patru călăreți se prezintă in
lupta masonica,
Ei vin din capătul lumii,de după sigilii.
Cu arme negre intenția lor nu e pașnica,
Diavolul fiind in penumbra lunii sângerii.
Calare pe cal alb ce bea doar apa fina,
E asemenea unui rege încoronat
si mândru.
Trage cu arc fără sageata-n vina!
Potcoava cerându-i săruturile tandru.
Calul roșu are sange alb albastru,
Calaretul făcând rodeo printre patimi.
Sabia din alta lume dovada ca e maestru,
Prin jertfa el șterge amare a lui lacrimi.
Cu dinti de prădător si coada întuneric,
Calul negru pariază suflete pe verde.
Prin simbol de judecată conduce generic,
Cu chipu-i canibal,nu e dispus a pierde!
Calare pe cal palid cu oase femeiești,
Moartea tine bine de coasa-i subțire!
Vin după forme de viața nelumesti,
Aducand apocalipsa pe a lumii sortire.
Amor e morte
Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,
Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.
Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,
Prin paginile trecutului nici tu
nu ai fost un sfânt!
Vreau sa îmi amintesc de tine,
sa nu uit ca te-am iubit.
M-am decis sa șterg cuvintele care
știu ca te-ar fi rănit.
Te voi elibera de trecut și voi
pleca și eu departe,
Sa lăsam timpul sa ne șteargă
amintirile deșarte.
Se aprind lumânări pe tărâmul
celor adormiți,
Linistea e asurzitoare și cei
plecați sunt amintiți.
Portalul dintre lumi se deschide
in sărbătoare sumbra,
Amintirea celor dragi va eclipsa
și a morții umbra.
Trecuti in neființa,unii demoni,
alții îngeri credincioși
Sfarsitul vieții separa sufletele
curate de cei păcătoși.
Statuia unei femei, un înger plângând
lacrimi împietrite,
Pazeste intrarea cu ochii ei triști
spre pământ ațintite.
Atmosfera e rece,pana și păsările
sunt negre!
Trei cărări de drum separa mormintele
prea sumbre.
Orasul morților e luminat de
candele și lumânări,
Sunt și flori ce alina a
despărțirii supărări.
Ierarhie morbidă,cripte și
morminte fără nume.
Familii înstărite,alții uitați
deja de lume.
Drumuri parcurse,vieți trecute
prin clepsidra timpului.
Suflete sculptate de o dimensiune
a simțului.
Soldatii martiri aliniati in dreptul
unei statui militare,
Sunt amintiți și onorați după
a vietii realizare!
Patrioti ce par sa servească
țara și după moarte,
Coroane bogate sunt așezate
la fiecare in parte.
Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,
călători spre necunoscut!
Credinciosi in voia sortii,
neînfricați de la început!
Plecați după rasplata,promisiunea
lui Dumnezeu.
Valoarea sufletului o va
decide doar un zeu.
Îngropați adânc in fantezie si
peisajele-i de vis,
Vesnicie au cunoscut prin rândurile
ce le-au au scris.
Somnul cel mai dulce aparține
de autori,
Prin eleganta si rafinament,
de adevăr grăitori!
Odihnind sub poze dragi cei
iubiți sunt amintiți,
Cu iubirea eterna a familiei
ei sunt răsplătiți.
Lumanari melancolice licăresc
pe lângă flori,
Acum îngeri al cerului,
prin viața trecători.
Un mormânt misterios aproape
de cei dragi,
O fata tânăra se odihnește printre
amintirile vagi.
Plecata prea devreme,
pedepsind-ne cu dor.
Julieta din cer veghează,
drag înger păzitor.
O clădire asemenea unei biserici
se vede din depărtare,
Ingardind morminte vechi,a
goticului alinare.
Preotii se odihnesc sub pietre
inscripționate in limbi străine,
Cunoștințe bisericești străvechi,
ale misterului morfine.
Aleea vrăjitoarelor e acum
in plină ceata!
Stafii misterioase se fac
simțite in viața.
Ciudate obiecte se ascund
printre morminte,
Lucrari ce țin departe de
toate cele sfinte!
In dreptul piramidei,
o criptată sub semnul imortalității.
Un trandafir alb amintea de
puterea unității.
Doua surori ajunse la un capăt de drum,
părăsesc a vieții soarta.
In cautare de raspunsuri deschid
a spiritualului poarta.
O harta macabra dar cat se
poate de reala,
Odihna veșnica după a vieții
înțeleapta morala.
Dumnezeu sa va lumineze calea,
spre cer sa va îndreptați!
Sa fi-ți curați in suflet,
de ingeri preferați!
Ouija
Te gandeam prin abis,goliciune
suavă a neantului.
Fara început,fără sfârșit,doar din cuprins.
Stafia ta părea sa persiste
contra timpului,
Intrupare pământească păreai sa fi atins!
Stateam pe loc dar mintea nu-mi
cunoaște hotare,
Si nici oglinda nu ma mai privea pe mine!
Gandurile ma purtau pana la
sfintele altare,
Unde cladeam imperii din
a dragostei ruine.
Spate in spate,eu prin trup
si tu prin suflet!
Ne trimitem scrisori prin
al timpului labirint.
Gandurile-ți dulci nu mai îmi
sunt deloc secrete,
Ce eclipsa rece,a inimii negre alint!
Am rămas cu întrebare si caut
tactica in răspuns,
Intalnire a doua lumi sa fie
oare in plus?
Captiva in sentimente si un nou
concept indus,
Orizontul e o lege si verticalul e opus?
Atâtea sa îți spun,prin ce
timpuri m-am născut!
Da-mi de crezare nu cunosc
ale mele rădăcini.
Trecutul e o amintire lunga ce
cheie mi-a făcut.
Refugiul meu in poezie,
nu în al nopții rugăciuni.
Cutia pandorei am deschis si
ți-am citit scrisoarea.
Vorbim stiluri diferite prin hieroglife
așa moderne.
Nu eram cu zâna,ma delectam
cu vrăjitoarea!
Leacul singuratatii e dulce,
secretul vieții eterne.
Ne vom întâlnii la hotarele
existentei umane!
Ma vei recunoaște printre rânduri
tot mai stranii.
Ma găsești prin ale întunericului savane!
Focul te va calauzi printre
suvitele-mi arămii.
Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul
fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da
hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise
câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se
completează in ansamblu,
In mediul lor natural se
prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența
culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut
doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce
numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează
și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar
vârful nasului.
Din magma pământului sau
fulgerul cerului,
Focul este un spectacol
mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre
descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al
pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat
in viața verde
Natura in sine este un element viu,
misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei
nu se va pierde.
Din pământ fertil creste
meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este
inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și reimprospateaza
tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta
latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge
sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant
nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul
nu e in plus!
Se definesc una pe alta și cumva
binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem
al inimii ei puls!
Jurnal
Mâinile imi sunt prea calde
ca sa ma simt in viața,
Si spiritele nu ma încălzesc
prin rece furtuna.
Ceata imi cere mâna,
drumului sa-i fiu de soata,
Iar noaptea se apropie de
firea-mi prea nocturna.
Sufletul caută aer rece,
dulce acrișor!
Sa fie acru ca si inima-mi neagră.
Pasul imi e lin,
trupul il simt ușor.
Tot ce am trăit pana
acum se leagă.
Drumul e ud,ploua rece
si melancolic,
Dragostea a îngheatat,
focul e lichid!
Lichiorul e dulce in culori
de alcoholic,
Vântul încă bate in
aerul prea morbid.
Umbra mi se conturează
lasciv si întunecat,
Vocea mi se iubește in
poezii de amor.
Ma apropiu de viața intr-un
decor parca trucat,
Solitudinea e o stare
rece de ador.
Las totul in urma si
pasesc in balta,
Apa cerului ma poarta pe un
timp cu nor frumos,
Ma duc cu mine ca nu
o sa găsesc o altă,
Ma doresc cu trup si suflet,
nu vreau mai voluptuos.
Teleport prin timp si
lichior la fel de dulce,
Pe tărâmul morților picura
ploaie parca de lacrimi.
Pe buzele-mi sângerii
sarutul unui duce.
Trecutul face parte iubirii
si unor patimi.
Sentiment adolescentin
imi paste in suflet,
Ma plimb prin ierarhia
sufletelor căzute.
Pe lumea asta bizara uit
sa am triplet,
Uit si de timpurile
negre ce sunt făcute.
Sunt doar eu si dragostea
mea eterna,
Imi fac si cadou o matura
care e a mea!
In lumea mea nu e moale
nici o perna,
Totul e rece si îngheață,
când vrea e rea.
Deschid si cărți sa-mi spună
ce am pe suflet,
Dar eu deja știu,gândisem inainte!
Nu voi sa continui sa scriu si antet,
E liniște pe tărâmurile
prea sfinte...
Tarot
CĂLĂTORIE
Călătorie cu gândul,
trecutu-i prin cunoștința.
Trupul e efemer si nu o veșnica locuința.
Egoul e rustic,a sincerității elegantă.
Se arată adversar vrednic de balanța.
LIBERTATE
Dragostea pluteste printre
petalele-i catifelate.
De amanți siroposi vor a fi salvate!
Intunericul rămâne la
persoanele selectate,
Viitorul e in iubire si a
dragostei păstrate.
IUBIRE
Cartea dragostei are in
gând înțelepciune,
Călcând peste a sufletului stricăciune.
Prietenia din trecut vine sa se răzbune,
Viitorul își bagă colții,înșelăciune!
DIAVOL
Diavolul se prezinta cu gânduri oficiale,
Păstrează discret cunoștințele-i reale.
Rămân in trecut planurile nupțiale.
Viitorul nu-i din drame superficiale.
Apocalipsa
Covor de cadavre se asterne in iad,
Doi opuși sunt imortalizați in lupta.
Incoronati domnesc si înarmați
după grad,
Prezinta ilustratie din apocalipsa rupta.
Cu sulita lunga si spate încordat,
Fiind in lupta,e cu armura-i de aur!
Cu chipul ascuns in coif s-a armat.
Ridicand sub soare cunoștințele-i tezaur.
A lui oponent,nervos si cu roba de rege.
Prin învățături stramosesti,
privea cu suspiciune!
Omniprezent zărește pe cel care da lege,
Sabia-i in spate provocând înșelăciune.
Siluete de îngeri din cer se arată,
Spirite albe cu al lor aripi de divin.
Norii ridica in slavi miel cu a
lui cu soarta,
Succesul si eșecul,al durerii lui chin.
Marcat cu sânge pe albastre ape,
Cu picioru-i rupt,paste curcubeu
din soare.
In final fericit deschide a judecății mape,
Gasind secrete oculte in a vieții floare.
Patru călăreți se prezintă in
lupta masonica,
Ei vin din capătul lumii,de după sigilii.
Cu arme negre intenția lor nu e pașnica,
Diavolul fiind in penumbra lunii sângerii.
Calare pe cal alb ce bea doar apa fina,
E asemenea unui rege încoronat
si mândru.
Trage cu arc fără sageata-n vina!
Potcoava cerându-i săruturile tandru.
Calul roșu are sange alb albastru,
Calaretul făcând rodeo printre patimi.
Sabia din alta lume dovada ca e maestru,
Prin jertfa el șterge amare a lui lacrimi.
Cu dinti de prădător si coada întuneric,
Calul negru pariază suflete pe verde.
Prin simbol de judecată conduce generic,
Cu chipu-i canibal,nu e dispus a pierde!
Calare pe cal palid cu oase femeiești,
Moartea tine bine de coasa-i subțire!
Vin după forme de viața nelumesti,
Aducand apocalipsa pe a lumii sortire.