Imagine anonima
nu știu dacă e ceva în părul lui
în ochii lui
sau în zâmbetul lui
poate în modul cum vorbește
sau în sunetul vocii lui
poate e doar în privirile lui
sau aerul din jur
dar de câte ori îmi iese-n cale
e mai frumos ca de fiecare data
când ne-am întâlnit
dar mă tem că într-o zi
va atinge perfecțiunea
ca se va transforma într-o stea
strălucind pe exterior
plin de foc pe interior.
Стихи из этой категории
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
tetrahydrocannabinol , tetrahydrocannabivarin , C21H30O2 , de la mama natură care m-a transformat într-un bou care paște iarbă dar doar acest tip de iarbă sfântă
Iubesc această iarbă,
Iubesc această plantă,
cu un gust amar la început,
iar apoi mă trimite jos în pantă,
și de natură simt un amor,
și aud pietrele cum cântă în cor.
Acum totul zboară,
casele zboară,
blocul zboară,
metroul, deasupra orașului zboară,
prietena îmi cântă la chitară,
și ea e la fel de sus ca mine,
și ea se simte la fel de bine,
ceasul zboară,
părul ei pe pat zboară,
sau se desfașoară,
sunt în spațiu, cel mai sus din țară,
vântul de pe lună cântă ca o vioară,
zboară-n jurul meu o farfurioară,
ea mă doboară,
dar suntem pe scară,
și mergem în cămară,
timpul zboară,
legătura nu se păstrară,
ea nu mai apară,
și înaintară,
nu mai trage de sfoară.
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt sim cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Albinele mă ridică in zbor,
dar mă scapă și cad în gol,
și mă duc rostogol,
până dau de un profet,
și se uită la mine cu-n rânjet,
și-mi dă cristalele imortalității
ce aduc „bogății”.
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Trec păsări călătoare
Trec păsări călătoare,
Trec peste mine-n zbor,
Se pierd, iubito,-n zare,
Dând din aripi uşor.
Abia de mai văd cârdul,
Abia le mai aud,
Le-nghite-ncet Pământul
La orizont spre sud.
Doar eu, străin de ele,
Privind în urma lor,
Rămân cu aceleaşi stele,
Rămân cu acelaşi dor.
NOI AZI
Noi azi am uitat fiecare atingere
Fiecare glas, fiecare îmbrățișare din trecut
Noi azi am uitat fiecare chip
Fiecare mângâiere, fiecare miros de parfum
Noi azi am adunat o colecție infinită de amintiri
De momente, de sărutări pe umerii goi
De acum și pentru veșnicie
Vom alătura fiecărui cuvânt prenumele NOI
Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
tetrahydrocannabinol , tetrahydrocannabivarin , C21H30O2 , de la mama natură care m-a transformat într-un bou care paște iarbă dar doar acest tip de iarbă sfântă
Iubesc această iarbă,
Iubesc această plantă,
cu un gust amar la început,
iar apoi mă trimite jos în pantă,
și de natură simt un amor,
și aud pietrele cum cântă în cor.
Acum totul zboară,
casele zboară,
blocul zboară,
metroul, deasupra orașului zboară,
prietena îmi cântă la chitară,
și ea e la fel de sus ca mine,
și ea se simte la fel de bine,
ceasul zboară,
părul ei pe pat zboară,
sau se desfașoară,
sunt în spațiu, cel mai sus din țară,
vântul de pe lună cântă ca o vioară,
zboară-n jurul meu o farfurioară,
ea mă doboară,
dar suntem pe scară,
și mergem în cămară,
timpul zboară,
legătura nu se păstrară,
ea nu mai apară,
și înaintară,
nu mai trage de sfoară.
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt sim cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Albinele mă ridică in zbor,
dar mă scapă și cad în gol,
și mă duc rostogol,
până dau de un profet,
și se uită la mine cu-n rânjet,
și-mi dă cristalele imortalității
ce aduc „bogății”.
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Trec păsări călătoare
Trec păsări călătoare,
Trec peste mine-n zbor,
Se pierd, iubito,-n zare,
Dând din aripi uşor.
Abia de mai văd cârdul,
Abia le mai aud,
Le-nghite-ncet Pământul
La orizont spre sud.
Doar eu, străin de ele,
Privind în urma lor,
Rămân cu aceleaşi stele,
Rămân cu acelaşi dor.
NOI AZI
Noi azi am uitat fiecare atingere
Fiecare glas, fiecare îmbrățișare din trecut
Noi azi am uitat fiecare chip
Fiecare mângâiere, fiecare miros de parfum
Noi azi am adunat o colecție infinită de amintiri
De momente, de sărutări pe umerii goi
De acum și pentru veșnicie
Vom alătura fiecărui cuvânt prenumele NOI
Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Другие стихотворения автора
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?