Imagine anonima
nu știu dacă e ceva în părul lui
în ochii lui
sau în zâmbetul lui
poate în modul cum vorbește
sau în sunetul vocii lui
poate e doar în privirile lui
sau aerul din jur
dar de câte ori îmi iese-n cale
e mai frumos ca de fiecare data
când ne-am întâlnit
dar mă tem că într-o zi
va atinge perfecțiunea
ca se va transforma într-o stea
strălucind pe exterior
plin de foc pe interior.
Poems in the same category
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Și va veni o clipa
Și va veni o clipa-n care
Voi rătăci pe strada ta
Fara de stele,fara felinare,
Peste-al meu gând căzând neagra și grea ninsoare,
In inima-mi urlând un vânt prea rece,
Va fi o iarnă ce nu va mai trece,
Și îmi va îngheța o lacrimă pe-obraz,
Ecoul spiritului tau sublim
În mintea mea va răsuna mereu
Prin amintiri,in fiecare azi...
Primavara miroase a dor nebun
Primăvara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primăvara mă strigă-n glas dulce amărui,
Dar mă pierd in gânduri cu ai tăi fiori.
Pe alei de verde crud mă rătăcesc,
Iar pasul,ușor-ușor, mi-l pierd,
Doar în freamăt de vânt te mai zăresc…
Mă răscolesc, mă duc, mă prind, mă rup.
Mâinile-mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepământesc,
În ochi, îmi dansează flăcări, tainic
Și-n piept mă strânge un sentiment nefiresc.
În ochii tăi se naște furtuna,
O mare prinsă-n tărâmul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremură intruna
În răsuflări de foc și paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumină,
O taină prinsă-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o rază, ce-mi alină
Un cântec, veșnic, viu, nemuritor.
SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Ridică-mă
Ridică-mă când sunt căzut,
Ajută-mă când am pierdut,
Răneşte-mă când sunt ostil,
Şi pune-mi suflet de copil.
Ajută-mă când nu mai pot,
Învaţă-mă când sunt netot,
Şi-atunci când sunt cuprins de teamă,
Mă mângâie cu mâini de mamă.
Răneşte-mă când sunt viclean,
Învaţă-mă să fiu mirean,
Şi când greşesc ca altădată,
Tu să mă ierţi precum un tată.
Iubeşte-mă când sunt prea crud,
Învaţă-mă cum să te ascult,
Pătrunde-n somnul meu tiptil,
Şi pune-mi suflet de copil.
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Și va veni o clipa
Și va veni o clipa-n care
Voi rătăci pe strada ta
Fara de stele,fara felinare,
Peste-al meu gând căzând neagra și grea ninsoare,
In inima-mi urlând un vânt prea rece,
Va fi o iarnă ce nu va mai trece,
Și îmi va îngheța o lacrimă pe-obraz,
Ecoul spiritului tau sublim
În mintea mea va răsuna mereu
Prin amintiri,in fiecare azi...
Primavara miroase a dor nebun
Primăvara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primăvara mă strigă-n glas dulce amărui,
Dar mă pierd in gânduri cu ai tăi fiori.
Pe alei de verde crud mă rătăcesc,
Iar pasul,ușor-ușor, mi-l pierd,
Doar în freamăt de vânt te mai zăresc…
Mă răscolesc, mă duc, mă prind, mă rup.
Mâinile-mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepământesc,
În ochi, îmi dansează flăcări, tainic
Și-n piept mă strânge un sentiment nefiresc.
În ochii tăi se naște furtuna,
O mare prinsă-n tărâmul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremură intruna
În răsuflări de foc și paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumină,
O taină prinsă-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o rază, ce-mi alină
Un cântec, veșnic, viu, nemuritor.
SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Ridică-mă
Ridică-mă când sunt căzut,
Ajută-mă când am pierdut,
Răneşte-mă când sunt ostil,
Şi pune-mi suflet de copil.
Ajută-mă când nu mai pot,
Învaţă-mă când sunt netot,
Şi-atunci când sunt cuprins de teamă,
Mă mângâie cu mâini de mamă.
Răneşte-mă când sunt viclean,
Învaţă-mă să fiu mirean,
Şi când greşesc ca altădată,
Tu să mă ierţi precum un tată.
Iubeşte-mă când sunt prea crud,
Învaţă-mă cum să te ascult,
Pătrunde-n somnul meu tiptil,
Şi pune-mi suflet de copil.
Other poems by the author
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?
Când dansez la tine-n palmă
Când dansez la tine-n palmă
Simt că totul e o povară
Și că timpul se agită
Și înăuntru urlu de frică
Nu înțeleg de ce cu ochii dulci
Îmi scurgi nisipul de sub picioare
Și îngrozitor de lin mă duci
Spre înecuri dulci acrișoare
Când totul te obosește pretutindeni
Ca o pasăre neodihnită te înfășori
Și te uiți în gol mărunt
Ma cutremură un gând
Cu disconfort în frunte îmi tremur
Un gând aparte de cutremur
Tu visai oare la ea
Cât eu visam la tine?