Spune-mi dacă mai e loc
Spune-mi mai e loc pentru încă o poveste ?
Sau mai e trecutul ce nu vrea să treacă peste ?
De ai ști cum te-aș putea iubi la nebunie
Ai înțelege cât doare-un vis ce moare-n agonie.
În brațe ți-aș sta o viață-ntreagă,
De ar fi timpul să înțeleagă
Că atunci când m-ai privit și atins cuminte…
S-a simțit ca ceva desprins dintre cuvinte
Și chiar de înjur totul s-ar frânge
A noastre două suflete se vor atinge…
Ți-aș ține mâna ta caldă în mâna mea rece oricând
Privind spre tine cu sufletul flămând
Căci dragostea nu moare…doar adoarme
Lăsând doar gândurile noastre larme
Spune-mi mai e loc de încă o poveste ?
Sau rămân doar amintiri funeste…
Să mă cuprinzi încă puțin, atât aș mai fi vrut
Două zile de iubire e un timp mult prea scurt
Că n-am crezut nici când că m-aș putea reîndrăgostii
Până când ochii tăi căprui mi-au zâmbit ușor pustii,
Poate într-o zi ne vom întâlnii din nou..,
Și ne vom ține împreună dansând tangou
Dacă mai e loc de încă o poveste pentru tine
Îți dau toată dragostea mea și inima fără rușine.
Category: Love poems
All author's poems: Preda Loredana Gabriela ![]()
Date of posting: 22 June 2025
Added in favorites: 7
Comments: 2
Timp de citire: ~3 min.
Views: 811
Other poems by the author
How it’ll be
Imagine if you were the very first choice,
Not just an option, not just one voice
If they could love you the way you care,
Giving you all that you always share
How sweet it would be to shine for one soul,
Not be the spark that lights every goal…
Imagine arms that would hold you tight,
Not just your warmth in their coldest night.
Someone to wipe the tears you’ve cried,
The ones their silence left inside
If they would come and make the time,
As you give yours without a sign
Why is there no one to be your moon,
While you’re the stars in everyone’s tune?
I ask myself, what’s wrong with me,
Why’s love so hard, so hard to see?
I wish I knew, I’d change every part,
Just for a fragment to heal my heart…
But no one changes, no one tries,
For me — the girl with the lonely eyes.
Dacă ai fii dacă mi-ai spune
Dacă ai fii un soare
M-aș arde sub privirile tale
Dacă mi-ai spune că ești doar o floare
Mi-aș ține nasul în ale tale petale
Dacă ai fii luna
Eu aș fii în jurul tău stelele
Dacă mi-ai spune că te sperie furtuna
Eu ți-aș fii adăpost pentru toate relele
Dacă ai fii o pasăre în zbor
Ți-aș fii întregul glob ceresc
Dacă mi-ai spune că ești scriitor
Ți-aș fii cerneală în scrisul pitoresc
Dacă totuși ai fii un cub de gheață
Eu aș fii focul să te topească
Dacă mi-ai spune că ești viață
Atunci tu ești tot ce-ar putea să-mi lipsească
Dacă ți-aș fii marea albastră
Tu te-ai îneca în valurile mele
Dacă ți-aș spune că sunt rară
Mi-ai colecționa poemele
Dacă am fii suflete pereche
Ar fi cerul plin de rândunele
Dacă ne-ar spune că suntem o fabulă străveche
Scriitorii ne-ar citii de dragoste romanele
Drumul în jos
Sângele ce-mi arde-n trup
La cord n-a mai ajuns…
Sufletul din mine eu îl rup
Spre iadul de sub cer eu am pătruns
Mii de cugete jos din suflet lăcrimau
Carnea de cadavru de pe mine o rupeau…
Într-o mare de sânge se-afundau
Urletele lor nemurirea inundau
Agonia și chinul lor mă sufocă
Ghiarele putrede tot mă dislocă…
Mă trag tot mai jos spre nemurire
Unde nu mai există cale de ieșire
Las în urmă suferință, jale
Și memorii ce-au fost odată reale…
Toți mă uită nu-și mai amintesc
De trăirea mea pe plaiul pământesc.
24 octombrie
O ultimă clipă îmi doresc
Să mai simt bătăile inimi tale
Doar puțin în ochi să te mai privesc
Întinsă pe un pat de petale
Pentru încă o zi să te vezi prin ochii mei
Mai vreau un ultim sărut
Mai vreau să-mi spui măcar odată că mă vrei
De-ar mai fi o clipă de început
O ultimă clipă să-ți pun zâmbetul pe buze
Să mă mai iubești măcar puțin încă odată
Promit să nu-i las să ne acuze
O clipă acum nu altădată
Nopțile întregi mi-s pline
Mai vreau o ultimă clipă o ultimă dată
Doar cu amintirile cu tine
Iubire să nu te mai las niciodată
O ultimă clipă să-ți spun că îmi e dor
Doar o noapte aș mai vrea
În brațele tale să mai simt puțin fior
Dragostea să nu fi fost un trandafir ce pierea
Piatră
Nu sunt doar o piatră să mă arunci și lovești de ziduri
Sau să mă iei de parcă aș fii un lucru de aruncat
Nu sunt doar o piatră să mă uiți sub poduri
Nu sunt nici greutatea ce o ții într-un colț ferit si de care ai uitat
M-ai învățat cum să tac, toata durerea s-o îndur
Mi-ai zis “să nu plângi,” ziceai mereu, “că-i slăbiciune”,
M-ai modelat și m-ai făcut să par un suflet dur…..
Dar în a pietrei suflet se sparge tot ce-ai vrut să ascunzi
Și când te-a durut prea tare viața, ai dat în mine
Crezând că n-am să crap, doar că m-am spart pe dinăuntru
Am zâmbit tăcută, de parcă nu mi-e greu în sine
Și m-am prefăcut că nu mă doare, că eu trebuie să fiu doar un lut pe dinăuntru
Și acum sunt doar un rest din ce voiai să fiu, dusă mult prea mult…..
Mi-ai dat durerea ta, mie o piatră, să-ți fie ție mai ușor
De parcă tu nu auzi nimic și eu nu pot decât gura ta să o ascult,
Dar în final te auzeai doar pe tine când eu aveam nevoie de ajutor
N-ai întrebat dacă mă doare, n-ai văzut nici măcar o fisură mică
Dar vreau de la mine să ști că chiar și o piatră așa ca mine simte tare
Când o ciobești și lovești de ziduri reci chiar de nu strigă
Chiar de nu moare nu rămâne la fel se sparge în bucăți grele și amare
Și atunci când nu o să mai ai pe cine zdrobii pe cine să doară
Ai să mă cauți bucată cu bucată în tăcerea ta deplină
Să-ți amintești de mine — piatră mută, spartă iară
Care te-a lăsat să o sfărâmi până a rămas cenușă cu ochii plini de vină.
Infern în paradis
Ce-ar mai conta ? că e azi sau data viitoare
Tot acolo ajungem, în lagărele arzătoare
Chiar de-ar fii și o lacrimă de fericire
N-ar putea estompa tot focul de nenorocire
Căci nici de inima ar răcnii un cântec de slăvire
N-ar vindeca tot chinul din privire
Cum nici soarele nu-ncălzește inimile tuturor
Așa nici mângâierile tale nu vindecă un suflet temător
Zădarnic-ncerci să vindeci chipul unui lut
Dacă fiind spart, mii de cioburi s-au pierdut
Tot acolo ajungem, în iadul celor care n-au pierit
Căci de sângele celor iubiți ne-am murdărit
Doar o clipă să mă vezi zâmbind în taină
N-ai putea să afli toată suferința ce-o port de vină
Și nici gândul negru ce mă-npinge spre răposare
Peste rănile deschise presărate c-un strop de sare
Tot acolo ajungem, în eternul infern
Sau înălțându-ne spre un rai ceresc , nu pot să concern
Nici zece vieți de-ar fii nu ne-am putea întoarce
Pe vasul celor fără de prihană, că n-are nimeni să ne îmbarce
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Poems in the same category
Cine oare
- Cine oare te privești,
- Cine oare îți vorbește,
- Cine oare te alina,
- Cine oare îți zimbeste,
- Cine oare te iubește,
- Gindul meu spre tine vine.
- Și sufletul iar îmi plînge.
- Cine oare e ca mine.
- Cine Cine Cine
- Sufletul meu tot îmi plînge.
- Inima mi se rasfringe.
- Cine oare e ca mine.
- Cine Cine?
- Oare cine....
IDEIA
Se zbate ideia sub tâmple
Efecte sonore,iluzii,vedenii
În universul clocotitor
Al sofisticatului laborator.
Pe ce fel de butoane se apasă,
De râsul e alături cu plânsul?
Și unde cuvântul își îmbracă veșmântul
De scântei și lumini colindă pământul?
500 de Poezii Creștine 351–400
351. Rugăciunea inimii
Doamne Iisuse, Fiul Sfânt,
Miluiește sufletul meu,
Când mă clatin pe cărare
Și mă îndepărtez de Dumnezeu.
Ține-mi mintea în rugăciune,
Inima în pace și har,
Și ajută-mă să rămân
Lângă Tine iar și iar.
Cristian Diaconița
352. Doamne, miluiește
Doamne, miluiește-mă,
Când păcatul mă apasă,
Când puterea mă părăsește
Și tristețea mă cuprinde.
Mila Ta este mai mare
Decât toate greșelile mele,
De aceea vin înaintea Ta
Cu nădejde și cu smerenie.
Cristian Diaconița
353. Mâna lui Dumnezeu
Când nu mai pot să merg singur
Și drumul devine greu,
Simt că mă ridică o mână:
Este mâna lui Dumnezeu.
El mă sprijină în taină,
Când nimeni nu știe de mine,
Și îmi dă putere să merg
Pe cărarea către bine.
Cristian Diaconița
354. Ocrotirea
Sub acoperământul Tău, Doamne,
Găsesc pace și adăpost,
Când lumea mă înconjoară
Cu teamă și cu zgomot.
Păzește-mi sufletul, Iisuse,
De tot răul ce mă-nconjoară,
Și fii cu mine zi și noapte,
În fiecare clipă a vieții.
Cristian Diaconița
355. Numele lui Iisus
Când rostesc numele Tău,
Iisuse, cu inimă smerită,
Sufletul meu găsește pace
Și inima se simte întărită.
Numele Tău este nădejde,
Este lumină și iubire,
Este chemarea către cer
Și către sfânta mântuire.
Cristian Diaconița
356. Hristos în casa mea
Doamne, intră în casa mea
Și rămâi cu noi mereu,
Păzește-ne de ceartă și răutate
Și apropie-ne de Dumnezeu.
Fă masa noastră loc de pace,
Cuvântul nostru să fie bun,
Iar fiecare zi din casă
Să fie trăită cu Tine.
Cristian Diaconița
357. Casa binecuvântată
O casă nu este bogată
Doar prin aur și avere,
Ci prin oameni care se iubesc
Și se roagă cu putere.
Doamne, binecuvântează casa
În care ne-ai așezat,
Și fă din ea un loc de pace
Și de iubire neîncetat.
Cristian Diaconița
358. Masa familiei
La masa familiei ne-adunăm
Și mulțumim lui Dumnezeu,
Pentru pâinea de pe masă
Și pentru tot ce avem.
Să nu uităm de cel flămând,
De omul care nu are,
Ci să împărțim cu bucurie
Din darurile primite.
Cristian Diaconița
359. Pâinea împărțită
Când pâinea este împărțită
Cu cel ce nu are deloc,
O faptă simplă devine
Un mare semn de iubire.
Doamne, învață-mă să dau
Fără să cer răsplată,
Ca binele făcut în taină
Să fie primit de Tine.
Cristian Diaconița
360. Milostivirea
Fii milostiv, suflete al meu,
Cu omul care suferă,
Nu-l lăsa singur în durere
Și nu-i întoarce spatele.
Căci Dumnezeu ne cere nouă
Să fim milostivi și buni,
Să ridicăm pe cel ce cade
Și să vindecăm prin iubire.
Cristian Diaconița
361. Samarineanul milostiv
Un om căzut lângă drum
A fost văzut de un samarinean,
Iar acesta s-a oprit
Și l-a ajutat fără să ceară nimic.
Doamne, fă-mi inima asemenea
Celui care vede și ajută,
Ca atunci când aproapele cade
Să nu trec nepăsător.
Cristian Diaconița
362. Oaia pierdută
O oaie s-a pierdut de turmă,
Iar păstorul a plecat s-o caute,
Căci fiecare suflet contează
Înaintea lui Dumnezeu.
Când eu mă rătăcesc, Doamne,
Vino și caută-mă iar,
Și întoarce-mă la turma Ta
Cu iubire și cu har.
Cristian Diaconița
363. Fiul risipitor
Fiul risipitor s-a întors
La tatăl său cu pocăință,
Iar tatăl l-a primit cu dragoste
Și cu mare bucurie.
Doamne, când mă îndepărtez,
Ajută-mă să mă întorc,
Căci știu că mila Ta este
Mai mare decât păcatul meu.
Cristian Diaconița
364. Tatăl iubitor
Tatăl și-a primit copilul
Fără să-i închidă ușa,
Ci a alergat spre el
Și l-a strâns cu dragoste.
Așa este mila Ta, Doamne,
Pentru omul care se întoarce,
Căci Tu nu disprețuiești
Inima care se pocăiește.
Cristian Diaconița
365. Talantul
Fiecăruia i s-a încredințat
Un dar pe care să-l lucreze,
Nu să-l ascundă în pământ,
Ci să-l folosească spre bine.
Doamne, arată-mi darul meu
Și învață-mă să-l folosesc
Pentru aproapele meu
Și pentru slava Ta.
Cristian Diaconița
366. Sămânța
Semănătorul a ieșit
Să arunce sămânța în pământ,
Iar unele semințe au rodit
Și altele s-au pierdut.
Doamne, fă inima mea
Pământ bun pentru Cuvânt,
Ca să rodească-n viața mea
Credința și iubirea Ta.
Cristian Diaconița
367. Lumina sub obroc
Lumina nu trebuie ascunsă
Sub un vas sau sub obroc,
Ci trebuie să lumineze
Pentru cei aflați în întuneric.
Doamne, nu lăsa credința mea
Să rămână ascunsă în mine,
Ci fă-o lumină pentru alții
Prin fapte bune și iubire.
Cristian Diaconița
368. Casa zidită pe stâncă
Casa zidită pe stâncă
Nu cade când vine furtuna,
Căci temelia ei este tare
Și nu se clatină ușor.
Doamne, zidește viața mea
Pe credința în Hristos,
Ca atunci când vin încercările
Să rămân neclintit.
Cristian Diaconița
369. Furtuna
Când furtuna s-a ridicat
Pe mare și valurile au crescut,
Ucenicii s-au temut,
Dar Hristos era cu ei.
Doamne, când furtuna vieții
Vine peste sufletul meu,
Amintește-mi că nu sunt singur,
Căci Tu ești cu mine.
Cristian Diaconița
370. Potolirea furtunii
Hristos a certat vântul
Și marea s-a liniștit,
Iar ucenicii au văzut
Puterea Celui ce-i iubea.
Doamne, potolește și furtuna
Din inima mea tulburată,
Și dă-mi pacea Ta cea sfântă
În fiecare zi din viață.
Cristian Diaconița
371. Vindecarea orbului
Un orb a strigat către Domnul
Și I-a cerut milă și vedere,
Iar Hristos i-a dat lumină
Și bucurie în suflet.
Doamne, vindecă și ochii mei
Ca să văd binele din lume,
Și mai ales deschide-mi ochii
Să Te cunosc pe Tine.
Cristian Diaconița
372. Lazăr
Lazăr a fost chemat din mormânt
De glasul puternic al lui Hristos,
Iar moartea nu a putut opri
Puterea Celui ce este Viața.
Doamne, când sufletul meu este rece,
Cheamă-mă iar la viață,
Ridică-mă din păcat
Și apropie-mă de Tine.
Cristian Diaconița
373. Vindecarea leprosului
Un om bolnav de lepră
A venit la Hristos cu credință,
Iar Domnul l-a curățit
Și i-a redat viața.
Doamne, curăță-mi sufletul
De tot ceea ce mă murdărește,
Și ajută-mă să trăiesc
Cu inimă curată.
Cristian Diaconița
374. Fiica lui Iair
O copilă era în pragul morții,
Dar Hristos a venit la ea
Și a ridicat-o cu putere,
Redând bucuria familiei.
Doamne, adu speranță
În casele unde este durere,
Și întărește-i pe cei care
Plâng după cei dragi.
Cristian Diaconița
375. Femeia cu scurgerea de sânge
O femeie bolnavă de mulți ani
S-a apropiat cu credință
Și s-a atins de haina Domnului,
Iar puterea ei a fost vindecată.
Doamne, dă-mi și mie credință
Când trec prin încercări,
Să nu renunț la rugăciune
Și să Te caut mereu.
Cristian Diaconița
376. Bartimeu
Bartimeu striga către Iisus:
„Fiul lui David, miluiește-mă!”
Și Domnul i-a ascultat glasul
Și i-a dăruit vedere.
Când strig către Tine, Doamne,
Nu mă lăsa fără răspuns,
Ci luminează-mi sufletul
Și întărește-mi credința.
Cristian Diaconița
377. Zaheu
Zaheu s-a urcat într-un copac
Ca să-L poată vedea pe Iisus,
Iar Domnul l-a chemat la Sine
Și i-a schimbat inima.
Doamne, schimbă și în mine
Tot ce trebuie îndreptat,
Ca viața mea să fie
Un răspuns la chemarea Ta.
Cristian Diaconița
378. Vameșul și fariseul
Unul se lăuda înaintea Domnului,
Altul spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie!”
Iar smerenia vameșului
A fost mai plăcută lui Dumnezeu.
Doamne, păzește-mă de mândrie
Și învață-mă smerenia,
Ca rugăciunea mea să vină
Dintr-o inimă sinceră.
Cristian Diaconița
379. Fariseul
Nu vreau să fiu asemenea
Celui care se laudă mereu,
Uitând că tot ce are
Este primit de la Dumnezeu.
Doamne, păzește-mi inima
De slavă deșartă și mândrie,
Și fă-mă să caut mai întâi
Împărăția Ta.
Cristian Diaconița
380. Vameșul
„Dumnezeule, milostiv fii mie!”
A fost rugăciunea lui smerită,
Și plecând capul către pământ
A cerut iertare.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să mă rog cu inimă smerită,
Și să nu mă cred mai bun
Decât cei din jurul meu.
Cristian Diaconița
381. Fericirile
Fericiți sunt cei smeriți,
Cei blânzi și cei milostivi,
Cei care caută dreptatea
Și cei cu inima curată.
Doamne, ajută-mă să trăiesc
După cuvintele Fericirilor,
Ca viața mea să fie luminată
De învățătura lui Hristos.
Cristian Diaconița
382. Fericiți cei curați
Fericiți cei curați cu inima,
Căci ei vor vedea pe Dumnezeu,
Spune Hristos în Evanghelie,
Chemându-ne la curăție.
Doamne, curăță-mi inima
De ură, invidie și păcat,
Ca să pot vedea lumina Ta
Cu suflet adevărat.
Cristian Diaconița
383. Fericiți cei milostivi
Fericiți cei milostivi,
Căci și ei vor primi milă,
Ne spune Domnul tuturor
Și ne cheamă la iubire.
Să nu trec pe lângă omul
Care are nevoie de mine,
Ci să-l ajut după putere
Și să fac binele.
Cristian Diaconița
384. Fericiți făcătorii de pace
Fericiți făcătorii de pace,
Căci fii ai lui Dumnezeu se vor chema,
Și această sfântă chemare
Ne învață să iertăm.
Doamne, fă-mă făcător de pace
În familia mea și între oameni,
Să sting mânia și cearta
Prin iubire și răbdare.
Cristian Diaconița
385. Iubirea vrăjmașilor
Hristos ne-a chemat să iubim
Chiar și pe cei ce ne rănesc,
Să ne rugăm pentru ei
Și să nu răspundem cu rău.
Doamne, aceasta este greu,
Dar Tu poți schimba inima mea,
Ca în locul urii să pun
Iertare și iubire.
Cristian Diaconița
386. Rugăciunea pentru vrăjmași
Doamne, binecuvântează-i
Pe cei care m-au supărat,
Și dacă am greșit față de ei,
Ajută-mă să-mi cer iertare.
Nu vreau să port în suflet
Povara urii și a mâniei,
Ci vreau să las totul în mâna Ta
Și să aleg pacea.
Cristian Diaconița
387. Postul
Postul nu este doar lipsa hranei,
Ci și curățirea inimii,
Înfrânarea de la răutate
Și apropierea de Dumnezeu.
Doamne, ajută-mă să postesc
Cu înțelepciune și smerenie,
Și să transform postul meu
În iubire și rugăciune.
Cristian Diaconița
388. Rugăciunea
Rugăciunea este respirația
Unui suflet care Te caută,
Este glasul inimii smerite
Care spre Tine se ridică.
Doamne, nu mă lăsa să uit
Să mă rog în fiecare zi,
Ci păstrează-mi inima aproape
De Tine, Dumnezeule viu.
Cristian Diaconița
389. Tăcerea rugăciunii
În liniștea bisericii
Îmi plec genunchii înaintea Ta,
Și fără multe cuvinte
Îți spun tot ce am în inimă.
Tu cunoști fiecare durere,
Fiecare teamă și dor,
De aceea stau înaintea Ta
Cu sufletul smerit.
Cristian Diaconița
390. Genunchii plecați
Când îmi plec genunchii
Înaintea Ta, Doamne,
Nu este rușine, ci iubire
Și recunoașterea măreției Tale.
Învață-mă smerenia
Și păstrează-mi sufletul treaz,
Ca rugăciunea mea să fie
Curată înaintea Ta.
Cristian Diaconița
391. Lacrimile
Uneori rugăciunea mea
Este doar o lacrimă,
Dar Tu cunoști și lacrima
Pe care nimeni nu o vede.
Primește, Doamne, plânsul meu
Și transformă-l în nădejde,
Ca după fiecare durere
Să răsară iar lumina.
Cristian Diaconița
392. Bucuria creștinului
Creștinul poate plânge astăzi,
Dar mâine poate zâmbi,
Căci nădejdea lui este Hristos
Și viața cea veșnică.
Bucuria nu înseamnă
Că nu există încercare,
Ci că în mijlocul ei
Nu suntem singuri.
Cristian Diaconița
393. Nu te teme
Nu te teme, suflete,
Când valurile se ridică,
Căci Hristos este cu tine
Și mâna Lui te sprijină.
Nu te teme de ziua de mâine,
Ci roagă-te și mergi înainte,
Cu credință în Dumnezeu
Și cu nădejde în inimă.
Cristian Diaconița
394. Dumnezeu nu mă părăsește
Chiar dacă toți m-ar părăsi
Și drumul ar deveni pustiu,
Știu că Dumnezeu rămâne
Cu mine până la sfârșit.
El este Tatăl meu ceresc,
El îmi cunoaște fiecare pas,
Și în mâna Lui îmi pun
Viața și sufletul meu.
Cristian Diaconița
395. Când cad
Când cad și mă rănesc
Pe drumul vieții mele,
Nu vreau să rămân la pământ,
Ci să mă ridic prin credință.
Doamne, întinde-mi mâna Ta
Și ridică-mă din cădere,
Ca să pot merge iar înainte
Pe calea mântuirii.
Cristian Diaconița
396. Ridică-te
Ridică-te, suflete,
Și nu rămâne în păcat,
Căci Dumnezeu îți dă putere
Să începi din nou.
Chiar dacă ai greșit mult,
Nu pierde nădejdea în Domnul,
Ci vino cu pocăință
Și cere-I mila Sa.
Cristian Diaconița
397. Început nou
Fiecare dimineață poate fi
Un început nou în Dumnezeu,
O șansă să repari greșeala
Și să alegi un drum mai bun.
Doamne, ajută-mă să nu trăiesc
Prins mereu în trecut,
Ci să merg înainte cu Tine
Spre lumina cea veșnică.
Cristian Diaconița
398. Calea îngustă
Calea spre viață este îngustă
Și nu este întotdeauna ușoară,
Dar Hristos ne cheamă pe ea
Cu iubire și răbdare.
Ajută-mă să nu aleg
Drumul larg al păcatului,
Ci să merg pe calea Ta
Chiar dacă este greu.
Cristian Diaconița
399. Calea vieții
Sunt multe drumuri în lume,
Dar numai unul duce la viață:
Drumul credinței în Hristos
Și al iubirii adevărate.
Doamne, fii Călăuza mea
În fiecare zi și ceas,
Ca pașii mei să nu se piardă
Și sufletul meu să nu cadă.
Cristian Diaconița
400. Până la sfârșit
Vreau să merg cu Tine, Doamne,
Până la sfârșitul vieții mele,
Să nu mă lepăd de credință
În zile bune sau în zile grele.
Iar când călătoria se va sfârși,
Să-mi găsești sufletul în credință,
Cu nădejde în mila Ta
Și cu iubire pentru Tine.
Cristian Diaconița. 500 DE POEZII CREȘTINE
de Cristian Diaconița
Poeziile 401–450
401. Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae, bun și blând,
A rămas în lume cunoscut
Pentru milă și iubire,
Pentru binele făcut.
Doamne, pune și în mine
O inimă darnică mereu,
Să ajut pe cel în nevoie
Și să fac voia Ta.
Cristian Diaconița
402. Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe a stat cu tărie
În credința lui Hristos,
Nu s-a lepădat de Domnul
Nici în ceasul cel mai greu.
Dă-mi, Doamne, aceeași putere
Să rămân statornic în credință,
Să nu mă clatin înaintea lumii
Și să aleg adevărul.
Cristian Diaconița
403. Sfântul Ioan Botezătorul
Ioan a fost glas în pustie,
Chemând oamenii la pocăință,
Pregătind calea Domnului
Cu smerenie și credință.
Învață-mă și pe mine,
Sfinte Ioane, să mă pocăiesc,
Să-mi îndrept viața înaintea Domnului
Și să iubesc adevărul.
Cristian Diaconița
404. Sfântul Apostol Petru
Petru L-a urmat pe Hristos
Și a vestit Evanghelia,
Iar după căderea lui
S-a întors prin pocăință.
Doamne, când voi cădea și eu,
Nu mă lăsa să deznădăjduiesc,
Ci ridică-mă prin mila Ta
Și ajută-mă să mă îndrept.
Cristian Diaconița
405. Sfântul Apostol Pavel
Pavel a fost prigonitor,
Dar Hristos l-a chemat,
Și dintr-un om al prigoanei
A devenit mare Apostol.
Doamne, schimbă și viața mea
Când greșesc și mă rătăcesc,
Ca prin harul Tău cel sfânt
Să pot începe din nou.
Cristian Diaconița
406. Sfinții Apostoli
Doisprezece au plecat în lume
Cu Evanghelia lui Hristos,
Și au vestit tuturor oamenilor
Că Domnul este Mântuitor.
Au trecut prin multe încercări,
Dar n-au renunțat la credință,
Ci au păstrat până la sfârșit
Numele lui Hristos în inimă.
Cristian Diaconița
407. Sfinții Mucenici
Mucenicii au mărturisit
Pe Hristos până la moarte,
Nu pentru faimă sau avere,
Ci pentru credința cea adevărată.
Doamne, dă-mi și mie curaj
Să apăr credința cu iubire,
Fără ură și fără mândrie,
Ci cu pace și smerenie.
Cristian Diaconița
408. Sfinții
Sfinții sunt oameni care
Au ales calea către Dumnezeu,
Și prin viața lor ne arată
Cum să luptăm cu răul.
Roagă-te pentru noi, sfinților,
Când suntem slabi și încercați,
Ca prin rugăciunile voastre
Să rămânem lângă Hristos.
Cristian Diaconița
409. Calea sfinților
Sfinții au mers prin lume
Cu inimile către cer,
Lăsând în urmă păcatul
Și alegând iubirea.
Doamne, ajută-mă să urmez
Exemplul lor cel luminos,
Și să caut în fiecare zi
Apropierea de Hristos.
Cristian Diaconița
410. Mucenicia
Mucenicul nu s-a lepădat
De Hristos în fața durerii,
Ci a rămas credincios
Până la capătul vieții.
Doamne, dacă vin încercări,
Dă-mi răbdare și credință,
Ca să nu-mi pierd nădejdea
Și să rămân lângă Tine.
Cristian Diaconița
411. Sfântul Dimitrie
Sfântul Dimitrie a rămas
Un exemplu de credință,
Iar Biserica îl cinstește
Pentru viața lui curată.
Doamne, ajută-mă și pe mine
Să iubesc sfințenia,
Și să păstrez în suflet
Credința și nădejdea.
Cristian Diaconița
412. Sfântul Mina
Sfinte Mina, rugătorule,
Roagă-te pentru cei nedreptățiți,
Pentru cei care au pierdut
Și caută ajutor.
Doamne, dă-ne tuturor
Dreptate și inimă curată,
Ca să nu înșelăm pe nimeni
Și să trăim în adevăr.
Cristian Diaconița
413. Sfântul Spiridon
Sfântul Spiridon a fost
Om simplu și plin de credință,
Dar prin viața sa smerită
A devenit lumină pentru mulți.
Doamne, învață-mă simplitatea
Și păzește-mă de mândrie,
Ca să caut mai mult iubirea
Decât slava lumii.
Cristian Diaconița
414. Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan a propovăduit
Cuvântul cu multă putere,
Chemând oamenii la pocăință
Și la iubirea aproapelui.
Dă-mi, Doamne, înțelepciune
Să iubesc cuvântul adevărat,
Și să-l împlinesc prin fapte
În viața mea de zi cu zi.
Cristian Diaconița
415. Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare
A fost păstor și apărător,
Iubind pe cei săraci
Și slujind lui Dumnezeu.
Doamne, dă-mi o inimă
Care vede omul în nevoie,
Și mâini care să ajute
Fără să aștepte răsplată.
Cristian Diaconița
416. Sfântul Grigorie
Sfântul Grigorie ne învață
Credința și înțelepciunea,
Să păstrăm adevărul
Și să iubim rugăciunea.
Doamne, luminează-mi mintea
Ca să înțeleg credința,
Și păzește-mi inima
De mândrie și de rătăcire.
Cristian Diaconița
417. Sfântul Nectarie
Sfinte Nectarie, rugătorule,
Roagă-te pentru cei în suferință,
Pentru cei care caută
Mângâiere și nădejde.
Doamne, întărește-i pe toți
Cei care trec prin încercări,
Și dă-le răbdare și pace
În fiecare zi.
Cristian Diaconița
418. Sfântul Efrem
Sfinte Efrem, om al rugăciunii,
Învață-ne smerenia,
Să nu ne lăudăm cu noi
Și să ne apropiem de Domnul.
Doamne, curăță-mi sufletul
De mândrie și de slavă,
Și fă-mă să caut mereu
Voia Ta cea bună.
Cristian Diaconița
419. Sfinții Doctori fără de arginți
Sfinții Doctori fără de arginți
Au ajutat fără plată,
Punând iubirea înaintea
Câștigului din această lume.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să ajut fără interes,
Și să fac binele din iubire
Pentru aproapele meu.
Cristian Diaconița
420. Cuvioșii
Cuvioșii au ales liniștea,
Postul și rugăciunea,
Lăsând zgomotul lumii
Pentru apropierea de Dumnezeu.
Doamne, dă-mi și mie
Un colț de liniște în inimă,
Unde să Te pot căuta
Fără să fiu tulburat.
Cristian Diaconița
421. Pustnicul
În pustie, un cuvios
Se ruga în tăcere,
Departe de zgomotul lumii,
Dar aproape de Dumnezeu.
Doamne, învață-mă să găsesc
Și în mijlocul lumii tăcerea,
Ca să-mi pot ridica mintea
Către Tine.
Cristian Diaconița
422. Mănăstirea
Mănăstirea stă în liniște
Sub cerul plin de stele,
Iar clopotul cheamă suflete
La rugăciune și priveghere.
Acolo omul caută
Mai mult decât lumea poate da:
Pacea inimii și apropierea
De Dumnezeu.
Cristian Diaconița
423. Călugărul
Călugărul își lasă lumea
Și alege viața de rugăciune,
Cu post, ascultare și smerenie
Și cu inimă către Dumnezeu.
Doamne, chiar dacă eu rămân
În mijlocul lumii acesteia,
Învață-mă să am în inimă
Duhul rugăciunii.
Cristian Diaconița
424. Ascultarea
Ascultarea este grea uneori,
Dar poate naște smerenie,
Când omul nu caută mereu
Să facă numai voia lui.
Doamne, învață-mă să ascult
De ceea ce este bun și drept,
Și să aleg voia Ta
În locul mândriei mele.
Cristian Diaconița
425. Smerenia
Smerenia nu înseamnă
Să te urăști sau să te micșorezi,
Ci să recunoști cu sinceritate
Cine ești înaintea lui Dumnezeu.
Doamne, păzește-mă de mândrie
Și fă-mi inima blândă,
Ca să nu caut slava oamenilor,
Ci binecuvântarea Ta.
Cristian Diaconița
426. Răbdarea
Răbdarea este o virtute
Ce se naște în încercare,
Când omul așteaptă cu credință
Ajutorul lui Dumnezeu.
Doamne, când lucrurile sunt grele,
Dă-mi putere să aștept,
Fără să mă răzvrătesc,
Fără să-mi pierd nădejdea.
Cristian Diaconița
427. Iertarea
Iertarea eliberează sufletul
De povara răutății,
Și deschide o ușă
Către pacea inimii.
Doamne, ajută-mă să iert
Așa cum și Tu ne ierți,
Și să nu păstrez în mine
Răul care mă rănește.
Cristian Diaconița
428. Pocăința
Pocăința este întoarcerea
Din întuneric spre lumină,
Din păcat către Dumnezeu,
Din moarte către viață.
Doamne, primește întoarcerea mea
Și nu mă lăsa să cad iar,
Ci întărește-mi pașii
Pe calea Ta.
Cristian Diaconița
429. Spovedania
Înaintea duhovnicului
Îmi deschid inima smerit,
Mărturisind greșelile mele
Și cerând iertare.
Doamne, dă-mi sinceritate
Să nu ascund păcatul,
Ci să-l recunosc și să mă îndrept
Cu ajutorul harului Tău.
Cristian Diaconița
430. Duhovnicul
Duhovnicul este păstor
Pentru sufletul celui credincios,
Îndemnându-l spre pocăință
Și spre apropierea de Hristos.
Doamne, binecuvântează-i pe cei
Care slujesc Bisericii Tale,
Dă-le înțelepciune și răbdare
Și inimă plină de iubire.
Cristian Diaconița
431. Sfânta Împărtășanie
Cu frică și cu credință
Mă apropii de Sfântul Potir,
Cerând lui Dumnezeu curățire
Și mântuire pentru suflet.
Doamne, ajută-mă să mă apropii
Cu pregătire și smerenie,
Cu pocăință și credință
Și cu inimă curată.
Cristian Diaconița
432. Sfântul Potir
În Sfântul Potir se află
Taina iubirii lui Hristos,
Iar credinciosul se apropie
Cu suflet smerit și cu nădejde.
Doamne, fă-mă vrednic
Să mă apropii de Tine,
Cu frică sfântă și iubire
Și cu inimă curată.
Cristian Diaconița
433. Sfântul Altar
Dincolo de catapeteasmă
Se află Sfântul Altar,
Loc de taină și rugăciune,
Unde se slujește lui Dumnezeu.
Când privesc spre el, Doamne,
Ridică-mi mintea către cer
Și amintește-mi că viața
Nu se termină aici.
Cristian Diaconița
434. Preotul
Preotul stă înaintea altarului
Și se roagă pentru popor,
Cerând de la Dumnezeu
Pace, milă și ajutor.
Doamne, întărește preoții
În slujirea lor cea sfântă,
Și dă-le putere și iubire
Pentru turma Ta.
Cristian Diaconița
435. Evanghelia
Când Evanghelia se citește
În biserica luminată,
Cuvântul lui Hristos răsună
În inima adunată.
Doamne, fă să nu ascult
Doar cu urechile mele,
Ci să pătrundă Cuvântul Tău
Adânc în suflet.
Cristian Diaconița
436. Sfânta Scriptură
Sfânta Scriptură este
O comoară pentru creștin,
Căci în paginile ei găsim
Cuvântul lui Dumnezeu.
Ajută-mă să o citesc
Cu răbdare și credință,
Și să transform ceea ce citesc
În faptă și în viață.
Cristian Diaconița
437. Psalmii
Psalmii sunt cântări
De durere și bucurie,
De pocăință și nădejde,
De iubire către Dumnezeu.
Când sufletul meu este greu,
Să deschid cartea Psalmilor,
Și să-mi găsesc acolo
Rugăciunea inimii.
Cristian Diaconița
438. Psalmul meu
Doamne, Tu ești Păstorul meu,
Și nimic nu-mi va lipsi
Cât timp merg pe calea Ta
Cu inimă și credință.
Chiar dacă trec prin vale,
Nu vreau să mă tem de rău,
Căci știu că Tu ești cu mine
Și mă sprijini mereu.
Cristian Diaconița
439. David
David a fost împărat,
Dar a fost și om încercat,
A căzut, s-a pocăit
Și spre Dumnezeu s-a întors.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să-mi recunosc greșeala,
Să nu mă ascund de Tine
Și să caut pocăința.
Cristian Diaconița
440. Psalmul 50
„Miluiește-mă, Dumnezeule!”
Este strigătul celui pocăit,
Care vine înaintea Domnului
Cu sufletul zdrobit.
Doamne, curăță-mi inima,
Înnoiește duhul meu,
Și nu mă lăsa departe
De fața Ta, Dumnezeule.
Cristian Diaconița
441. Psalmul 22
Domnul este Păstorul meu,
De aceea nu mă tem,
El mă conduce spre izvoare
Și îmi dă pace în suflet.
Când trec prin valea întunecată,
Nu mă voi teme de rău,
Căci Tu ești cu mine, Doamne,
Și mă păzești mereu.
Cristian Diaconița
442. Psalmul 150
Lăudați pe Domnul în ceruri,
Lăudați-L în locașul Său,
Lăudați-L pentru puterea
Și pentru măreția Sa.
Tot ce are suflare
Să-L laude pe Dumnezeu!
Iar sufletul meu să cânte
Slavă Domnului mereu!
Cristian Diaconița
443. Cântarea
Când cântarea se ridică
În biserica lui Hristos,
Inima mea se umple
De pace și de bucurie.
Doamne, primește cântarea
Chiar dacă glasul meu e slab,
Căci o cânt din toată inima
Și Ție vreau să o dau.
Cristian Diaconița
444. Amin
Când spun „Amin” la rugăciune,
Îmi pun nădejdea în Dumnezeu,
Și spun cu sufletul întreg:
„Facă-se voia Ta!”
Nu vreau doar să rostesc cuvinte,
Ci să cred ceea ce spun,
Și să trăiesc cu nădejde
În fiecare zi.
Cristian Diaconița
445. Aleluia
Aleluia, slavă Ție,
Dumnezeule Preasfânt!
Cerul și pământul cântă
Numele Tău cel minunat.
Aleluia pentru viață,
Pentru har și mântuire,
Pentru Hristos, Mântuitorul,
Și pentru veșnica iubire.
Cristian Diaconița
446. Slavă lui Dumnezeu
Slavă Ție, Dumnezeule,
Pentru ziua ce-ai lăsat,
Pentru pâinea de pe masă
Și pentru tot ce am primit.
Slavă pentru bucurie,
Slavă chiar și pentru greu,
Căci în toate pot găsi
O chemare către Dumnezeu.
Cristian Diaconița
447. Mulțumirea
Îți mulțumesc, Doamne Sfinte,
Pentru tot ce mi-ai dăruit,
Pentru oamenii din viața mea
Și pentru fiecare răsărit.
Învață-mă recunoștința,
Să nu cer mereu mai mult,
Ci să văd binecuvântarea
În ceea ce deja am primit.
Cristian Diaconița
448. Nădejdea
Când toate par pierdute
Și sufletul este obosit,
Nădejdea în Dumnezeu
Mă ține neclintit.
Căci Hristos nu părăsește
Pe cel care Îl cheamă,
Ci îi dă putere să meargă
Și lumină în întuneric.
Cristian Diaconița
449. Credința
Credința este o lumină
Pe care o păstrăm în suflet,
Chiar când ochii nu pot vedea
Drumul care vine înainte.
Doamne, întărește-mi credința
Când lumea mă încearcă greu,
Ca să rămân mereu aproape
De Tine, Dumnezeul meu.
Cristian Diaconița
450. Dragostea
Dragostea este porunca
Pe care Hristos ne-a lăsat-o,
Să ne iubim unii pe alții
Așa cum El ne-a iubit.
Doamne, fă iubirea mea
Curată, răbdătoare și blândă,
Ca prin ea să mă apropii
De Împărăția Ta cea sfântă.
🎤 Mi-ai fost lumină-n noapte grea
Mi-ai fost lumină-n noapte grea,
Mi-ai fost și vânt, mi-ai fost și stea,
Ne-am prins în jurământul sfânt,
Că nu vom renunța nicicând.
Dar ai plecat… și-n urma ta,
Doar umbrele mai pot cânta,
Trădarea ta îmi arde-n piept,
Dar dragostea… o mai accept.
Te-am vrut a mea, pe totdeauna,
Cu tine-mi era cald și luna,
Cu tine soarele zâmbea,
Cu tine lumea-ntreagă-a mea.
Și totuși, chiar de-ai fost furtună,
Chiar de iubirea-i arșiță bună,
Eu n-am să uit ce ne-am promis,
În ochii tăi m-am rătăcit…
Te-aș urî, dar nu pot, știi bine,
Căci inima mi-e scrisă-n tine,
Și dacă viața ne desparte,
Iubirea mea va sta departe,
Dar niciodată n-o s-apună,
Căci ne-am jurat pe totdeauna.
De vei pleca
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
Support Poezii Online
Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.
8 October
Am admirat scrierile tale anterioare, dar aceasta lasă in urma o întrebare -Cum reușești sa iti pui gandul pe foi atât de frumos?- sincere felicităr...
8 October
Ai un talent autentic în a folosi cuvintele pentru a crea atmosferă și a transmite stări limită. Un ritm perfect și o profunzime care te pune pe gându...
7 October
Nostalgica, emoționantă, vindecătoare. Mi-a plăcut foarte mult cum ai oscilat între detașarea prezentului si ecoul trecutului. Frumos scrisă! Bravo!...
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Comments 2
Maddy94
un-pahar-de-poezie