Cirque diabolique
Culorile se întuneca si
circul se termina,
Morala spectacolului e
subconștientului lumina.
Trecutul e ca si începutul unui vis,
menit sa fie uitat.
Va rămâne in gând doar ce merita
cu adevărat păstrat.
Un început nou, camuflat intr-un
final dureros.
Un gând masochist îmi schițează
chipul curios.
Poezia îmi e armura si
singuratatea strategie,
Toamna in sufletul meu e
in completa armonie.
Am confundat razele de soare
cu misterul romantic,
Nu știu câți au murit ca sa fie
totul așa dramatic.
Mi-au luat zâmbetul neștiind ca
am o parte întunecată.
De realitatea crunta nu ma
voi lasă înșelată.
Bunatatea e scumpă si am
plătit exagerat.
Nu te poți încrede in frumos si colorat!
Am zis sa fiu lumina,sa împac
eu lumea rea.
Gestul nu se oglindește si
asta face viața grea!
Ma retrag in lumea mea si le trimit vedere,
In adâncul sufletului meu
nu e vorba de durere.
Ma las purtată de sentimente fie bune,
fie rele.
Le însir in versuri ce ma
ajuta in zile grele.
Inchid ochii si ne visez iubiți
la marea neagră,
Intr-un timp când îmi spuneai
ca îți sunt draga.
Aveai bune cu venin si
veninul era dulce,
Un sărut inocent putea răstigni o cruce.
M-am trezit din somn adânc
si acum începe aventura.
Nu ma las captivă de ceea ce se
simte ca tortura.
Realitatea m-a mințit si pare
a fi ceva făcut!
Planetele nu s-au aliniat perfect
atunci când m-am născut.
As vrea sa dau de vina dar sunt
o fire optimista,
Ma folosesc de rău,
e o calitate mai sinistra.
Sper ca versurile mele sa fie
răspuns la întrebări.
Ceva drăguț si rece,
pentru a dragostei serbări.
Category: Poems about death
All author's poems: Andrea Berekmeri
Date of posting: 13 февраля
Views: 204
Poems in the same category
Depresia unui suflet de piatra
Intr-un mic castel de piatra
Mi-a fost inama-ncuiata,
De un an si-unpic de zile
Nu mai stiu nimic de mine.
Viata-si pierde sensul ce-l avea
Nici nu mai pot simti durerea.
Sunt un trup viu ce a pierit demult
Nici eu nu mai stiu acum ce sunt.
Tot ce iubeam atat inainte
Au devenit simple si goale cuvinte
Pictura isi pierde culoarea,
Iar zambetul isi pierde valoarea.
"Sunt bine" e ceva des folosit,
Doar pentru ca e mai usor de rostit.
Vantul ce bate usor spre apus
Mi-a luat fericirile si departe le-a dus.
Ma gasesc tot mai singur in marea de vise,
Toate caile de scapare imi sunt interzise.
Ma pierd printre ganduri ce vin cu regrete,
Stand si vorbind cu tacutul perete.
Ma uit pe fereastra la cei ce zambesc
Si ma intreb "Cum de ei reusesc?"
"Traim cu totii in aceeasi lume
Dar suntem diferiti" asa mi se spune!
Aud rasete ce-mi disturba tacerea,
Dar cateodata imi curma durerea.
Sa vad pe cineva fericit,
E ceea ce mereu mi-am dorit.
Sa ajut persoane ce nu le cunosc
Ma face sa simt ca am un rost, recunosc!
Dar gasesc rar pe cineva in nevoi,
Caci pe lume exista deja multi eroi.
Nu am sa recunosc nimanui niciodata,
Ca imi e greu si vreau sa termin odata,
Ca inima mea e calcata-n picioare,
Inchisa pe nedrept in acea inchisoare.
Nu te prefa ca intelegi cum ma simt,
Doar spune-mi direct ca nu-ti pasa.
Oricum lumea asta e una nedreapta,
As vrea sa ma fi nascut cu-n suflet de piatra!
Ultima ploaie
Ultima ploaie a adus flori noi
Deasupra mintii obosite
Plansul naturii e in noroi
Ca viermii in morminte.
Poarta inchisa cu lanturi folosite,
E rupta in bataia vantului hain,
Dar nimeni,doar pietre varuite
Și dorul vechiului suspin.
Timpul ingroapa promisiuni
Caci vremea refuză,nu iartă!
Câte regrete,rugaciuni,
Iubirea lor încă poartă?
Prima privire și gustul amar,
Când brusc au plecat in tacere,
Trezesc dorinta unui nou inceput
De plans ,freamat si durere.
Dar soarele isi face simtita prezenta
Peste linistea sumbrului trecut,
Aduce cu el frumusetea
Și florile care au crescut.
Apusul vietii se repetă,
Pe cer doar inimi purpurii,
Corupte de o iubire dementă
Se sting lumini din oameni vii.
Adanc,in sufletul pădurii,
Copacii ascund momente de neuitat,
Nu oameni!Ci suflete de piatră,
Trădate veșnic in neant.
Furtuna in care au murit
Aduce in ochi lacrimi de sânge,
Lumea aceasta fara rasarit
Dispare, si dorul se frange.
O ultimă noapte
O ultimă noapte de iubire,
O ultimă noapte de amor,
Căci simt cum inima-negrește...
Și încetul cu încetul mor.
Miroase încă a fum de țigară,
Eu nu fumez dar sufăr iar și iar...
Ți-am spus eu nuștiu-a câta oară,
O moarte îți aduce-n dar.
Și iarăși s-a întunecat afară
Încentul cu încetul câte-un pic,
Eu mă sufoc cu o dragoste amară...
Iar mâine știu că n-o să fiu nimic.
Dar tu nu plânge,e doar o noapte tristă,
E chiar ultima noapte a mea...
Se aude mama cum afară plânge,
Iar noaptea asta mă va îngheța.
E tristă viața,e tristă această viață,
Mă sting cu fiecare minuțel...
Iar fumul de țigară nu mai trece,
Și noapte va rămâne,la fel.
Micul Poet
Moartea, un înger
Mi-e moartea dusă la azil, senilă ca și mine,
Suntem dușmani, dar și nebuni, ținându-ne de mână.
Am poposit să ne-odihnim, măcar o săptămână,
Să împărțim același pat și masa cea din urmă.
M-a căutat cu înfrigurare atâția amar de ani,
De a ajuns să mă urască și să-mi blesteme viața,
Și m-a găsit din întâmplare, când mă jucam pe afară,
Cu un nepot și doi bătrâni, tovarășii mei buni.
De atunci suntem nedespărțiți, prin vânt și chiar prin ploaie,
Și-mi povestește de al ei drum, prin cerul plin de jale.
S-a procopsit cu acest blestem din pură întâmplare,
Când în grădina din Eden era un înger-domnișoară.
„Atunci, prea-bunul Dumnezeu, în mare supărare,
A hotărât să fiu eu îngerul ce-aduce întristare,
Și m-a trimis să rătăcesc, în veci, pe acest pământ,
Cu scopul unic și perfid să vă ucid pe rând.”
Ultima îmbrățișare trupească
Ce-aș mai putea face acum?
Ce mă voi face pe ziua de mâine ?
Am vrut să te conduc pe ultimul drum ținându-te de mână
Am vrut să reușesc, dar totuși nu te-am putut ține.
Conversațiile noastre din aceste trei zile au fost nebune
Cum am putut să vorbesc până am rămas fără glas
Ți-am povestit toate momentele bune
Te-am tras încontinuu de nas.
M-am jucat cu ale tale mâine și am încercat sa le încălzesc
Am reușit să le fac mai calde.
Degeaba dacă n-am putut să le trezesc
Degeaba dacă lumânarea tot la cap îți arde.
M-am simțit ca fiind copilul care-l aduceai de la școală
M-am simțit atât de fericită fiindcă te-am mai văzut întreg
De când te-am văzut viața mi s-a părut așa reală
N-am simțit niciodată că-nțeleg
Dar acum realizez că o fac.
Viața este un dar de la Dumnezeu
Una este,doar una,fiindcă atât ne este scris
Alegem întotdeauna cel mai ușor traseu
Niciodată cel cu mare dificultate
Asta e prostia omului indecis.
Moartea este o mare binecuvântare…
Dacă ți-ai trăit singura viață cumsecade
Și ai știut să-ți ceri iertare
Dumnezeu îți va da să guști din ale Sale roade
Trăind veșnic în împărăția Lui.
M-am abținut atât de mult să nu te plâng
N-am reușit în totalitate,moșneguțule
Sper că nu te-am supărat când în brațe am vrut să te strâng
Și lacrimile mele în cete au început să cadă pe a ta pânză.
Te-am analizat îndelung chiar dacă mi-a fost frică
Am vrut să știu sigur că intri bine în țărână
Cu toate că mereu mai aveam încă o speranță mică
Speram să nu te duci în lumea eternă
Speram că vei mai sta puțin cu mine înainte de a pleca…
Ne vom mai întâlni noi vreodată?
Cât voi mai încerca să mă conving că sunt tare
Dacă slabul de mine atârnă?
N-ai să mă însoțești cum ai vrut, la măritare?
Răspunsurile le știu deja,dar încă aștept,încă sper să răspunzi chemărilor mele…
Din pacate totul trece
Din pacate doar durerea
Poate fi mai sus ca visul
Din pacate doar tacerea
Poate sa aduca scrisul
Din pacate doar privirea
Poate lacrimi ca sa nasca
Din pacate numai gindul
Poate mintea s-o raneasca
Din pacate numai viata
Nu mai poate fi usoara
Din pacate doar cuvintul
Linistea o mai omoara
Din pacate tot ce este
Undeva s-a inceput
Din pacate totul trece
Dar nimic nu ai facut
Din pacate tot ce-i nou
Miine vechi deacum va fi
Din pacate doar parintii
Ramin parinti pin vor muri
Din pacate inca sunt
Dar nu mult voi fi cu voi
Din pacate timpul trece
Si nu se-ntoarce inapoi
Din pacate numai pretuim
Timpul care numai trece
Din pacate sa oprit
S-ati admire corpul rece
Depresia unui suflet de piatra
Intr-un mic castel de piatra
Mi-a fost inama-ncuiata,
De un an si-unpic de zile
Nu mai stiu nimic de mine.
Viata-si pierde sensul ce-l avea
Nici nu mai pot simti durerea.
Sunt un trup viu ce a pierit demult
Nici eu nu mai stiu acum ce sunt.
Tot ce iubeam atat inainte
Au devenit simple si goale cuvinte
Pictura isi pierde culoarea,
Iar zambetul isi pierde valoarea.
"Sunt bine" e ceva des folosit,
Doar pentru ca e mai usor de rostit.
Vantul ce bate usor spre apus
Mi-a luat fericirile si departe le-a dus.
Ma gasesc tot mai singur in marea de vise,
Toate caile de scapare imi sunt interzise.
Ma pierd printre ganduri ce vin cu regrete,
Stand si vorbind cu tacutul perete.
Ma uit pe fereastra la cei ce zambesc
Si ma intreb "Cum de ei reusesc?"
"Traim cu totii in aceeasi lume
Dar suntem diferiti" asa mi se spune!
Aud rasete ce-mi disturba tacerea,
Dar cateodata imi curma durerea.
Sa vad pe cineva fericit,
E ceea ce mereu mi-am dorit.
Sa ajut persoane ce nu le cunosc
Ma face sa simt ca am un rost, recunosc!
Dar gasesc rar pe cineva in nevoi,
Caci pe lume exista deja multi eroi.
Nu am sa recunosc nimanui niciodata,
Ca imi e greu si vreau sa termin odata,
Ca inima mea e calcata-n picioare,
Inchisa pe nedrept in acea inchisoare.
Nu te prefa ca intelegi cum ma simt,
Doar spune-mi direct ca nu-ti pasa.
Oricum lumea asta e una nedreapta,
As vrea sa ma fi nascut cu-n suflet de piatra!
Ultima ploaie
Ultima ploaie a adus flori noi
Deasupra mintii obosite
Plansul naturii e in noroi
Ca viermii in morminte.
Poarta inchisa cu lanturi folosite,
E rupta in bataia vantului hain,
Dar nimeni,doar pietre varuite
Și dorul vechiului suspin.
Timpul ingroapa promisiuni
Caci vremea refuză,nu iartă!
Câte regrete,rugaciuni,
Iubirea lor încă poartă?
Prima privire și gustul amar,
Când brusc au plecat in tacere,
Trezesc dorinta unui nou inceput
De plans ,freamat si durere.
Dar soarele isi face simtita prezenta
Peste linistea sumbrului trecut,
Aduce cu el frumusetea
Și florile care au crescut.
Apusul vietii se repetă,
Pe cer doar inimi purpurii,
Corupte de o iubire dementă
Se sting lumini din oameni vii.
Adanc,in sufletul pădurii,
Copacii ascund momente de neuitat,
Nu oameni!Ci suflete de piatră,
Trădate veșnic in neant.
Furtuna in care au murit
Aduce in ochi lacrimi de sânge,
Lumea aceasta fara rasarit
Dispare, si dorul se frange.
O ultimă noapte
O ultimă noapte de iubire,
O ultimă noapte de amor,
Căci simt cum inima-negrește...
Și încetul cu încetul mor.
Miroase încă a fum de țigară,
Eu nu fumez dar sufăr iar și iar...
Ți-am spus eu nuștiu-a câta oară,
O moarte îți aduce-n dar.
Și iarăși s-a întunecat afară
Încentul cu încetul câte-un pic,
Eu mă sufoc cu o dragoste amară...
Iar mâine știu că n-o să fiu nimic.
Dar tu nu plânge,e doar o noapte tristă,
E chiar ultima noapte a mea...
Se aude mama cum afară plânge,
Iar noaptea asta mă va îngheța.
E tristă viața,e tristă această viață,
Mă sting cu fiecare minuțel...
Iar fumul de țigară nu mai trece,
Și noapte va rămâne,la fel.
Micul Poet
Moartea, un înger
Mi-e moartea dusă la azil, senilă ca și mine,
Suntem dușmani, dar și nebuni, ținându-ne de mână.
Am poposit să ne-odihnim, măcar o săptămână,
Să împărțim același pat și masa cea din urmă.
M-a căutat cu înfrigurare atâția amar de ani,
De a ajuns să mă urască și să-mi blesteme viața,
Și m-a găsit din întâmplare, când mă jucam pe afară,
Cu un nepot și doi bătrâni, tovarășii mei buni.
De atunci suntem nedespărțiți, prin vânt și chiar prin ploaie,
Și-mi povestește de al ei drum, prin cerul plin de jale.
S-a procopsit cu acest blestem din pură întâmplare,
Când în grădina din Eden era un înger-domnișoară.
„Atunci, prea-bunul Dumnezeu, în mare supărare,
A hotărât să fiu eu îngerul ce-aduce întristare,
Și m-a trimis să rătăcesc, în veci, pe acest pământ,
Cu scopul unic și perfid să vă ucid pe rând.”
Ultima îmbrățișare trupească
Ce-aș mai putea face acum?
Ce mă voi face pe ziua de mâine ?
Am vrut să te conduc pe ultimul drum ținându-te de mână
Am vrut să reușesc, dar totuși nu te-am putut ține.
Conversațiile noastre din aceste trei zile au fost nebune
Cum am putut să vorbesc până am rămas fără glas
Ți-am povestit toate momentele bune
Te-am tras încontinuu de nas.
M-am jucat cu ale tale mâine și am încercat sa le încălzesc
Am reușit să le fac mai calde.
Degeaba dacă n-am putut să le trezesc
Degeaba dacă lumânarea tot la cap îți arde.
M-am simțit ca fiind copilul care-l aduceai de la școală
M-am simțit atât de fericită fiindcă te-am mai văzut întreg
De când te-am văzut viața mi s-a părut așa reală
N-am simțit niciodată că-nțeleg
Dar acum realizez că o fac.
Viața este un dar de la Dumnezeu
Una este,doar una,fiindcă atât ne este scris
Alegem întotdeauna cel mai ușor traseu
Niciodată cel cu mare dificultate
Asta e prostia omului indecis.
Moartea este o mare binecuvântare…
Dacă ți-ai trăit singura viață cumsecade
Și ai știut să-ți ceri iertare
Dumnezeu îți va da să guști din ale Sale roade
Trăind veșnic în împărăția Lui.
M-am abținut atât de mult să nu te plâng
N-am reușit în totalitate,moșneguțule
Sper că nu te-am supărat când în brațe am vrut să te strâng
Și lacrimile mele în cete au început să cadă pe a ta pânză.
Te-am analizat îndelung chiar dacă mi-a fost frică
Am vrut să știu sigur că intri bine în țărână
Cu toate că mereu mai aveam încă o speranță mică
Speram să nu te duci în lumea eternă
Speram că vei mai sta puțin cu mine înainte de a pleca…
Ne vom mai întâlni noi vreodată?
Cât voi mai încerca să mă conving că sunt tare
Dacă slabul de mine atârnă?
N-ai să mă însoțești cum ai vrut, la măritare?
Răspunsurile le știu deja,dar încă aștept,încă sper să răspunzi chemărilor mele…
Din pacate totul trece
Din pacate doar durerea
Poate fi mai sus ca visul
Din pacate doar tacerea
Poate sa aduca scrisul
Din pacate doar privirea
Poate lacrimi ca sa nasca
Din pacate numai gindul
Poate mintea s-o raneasca
Din pacate numai viata
Nu mai poate fi usoara
Din pacate doar cuvintul
Linistea o mai omoara
Din pacate tot ce este
Undeva s-a inceput
Din pacate totul trece
Dar nimic nu ai facut
Din pacate tot ce-i nou
Miine vechi deacum va fi
Din pacate doar parintii
Ramin parinti pin vor muri
Din pacate inca sunt
Dar nu mult voi fi cu voi
Din pacate timpul trece
Si nu se-ntoarce inapoi
Din pacate numai pretuim
Timpul care numai trece
Din pacate sa oprit
S-ati admire corpul rece
Other poems by the author
Trandafirii pacatului
Un înger feminin cânta cu vocea-i
de privighetoare,
Povesti de iubire și amintiri
de pe pământ.
Ascunse de timp prin viața
amăgitoare,
Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.
Imbracata-n albul zăpezii
printre ghețari,
Cu flama iubirii între palme,
arzând!
Pe limba dragostei ii alina pe solitari,
Speranta se zarea in ochii ei sclipind!
In timp îndepărtat la un
monument acvatic,
Fericirea s-a imortalizat intr-o
poza de suflet.
Doi tineri îndrăgostiți se
priveau romantic,
Un tablou tomnatic,
al dragostei portret.
Cu rodul iubirii lor in pântec
se croia un nou destin,
Albastrul marii se unea cu
nisipurile fierbinți.
Sange dulce latin și un suflet
de cristal marin,
La prima vedere unul pentru
altul fauriti.
In dreapta se vedea pădurea iar
la stânga un lac verde,
Un loc sfintit de îngeri și inimi
care se unesc.
Amintirile din acest loc niciodată
nu se vor pierde,
Petreceri prin timp intr-un loc
și sufletului pitoresc.
Trandafirii sângerii erau simboldul
iubirii lor eterne,
Sentimente ce trec peste
hotarul rațiunii,
Scrisorile de dragoste și intalnirile
nocturne,
Romantici din fire își pictau
viața in culori.
Vorbind de trandafiri ne amintim
ca au și spini,
Indiferent de cât de ascuțiți ea
primea cu zecile.
Ele se deosebeau de lalele
garoafe sau crini,
Conturul petalelor catifelate erau
pasiunii lor docile.
Lentilele fotografului au capturat
un moment magic,
O poza ce avea sa fie întipărita in
sufletul fetiței lor.
Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte
de un final tragic,
Viata urma sa pună la încercare
a lor poveste de amor.
S-a născut cu ochii căprui și sub
soare strălucind,
A lor fetița blonda părea a fi un
dar divin.
Cu sprâncene desenate părea
a fi gândind,
Le făcea lumea mai frumoasa,
paradisul fiind vivid.
Cum lecțiile de viața nu se dau
pe cer senin,
Toamna a ales-o pentru o cale
puțin nedreapta.
Frunzele cădeau pentru a schimba
al ei destin,
La al trei-lea an din viața a plătit
pentru a sortii fapta.
Strălucirea rodului iubirii părea
a se fi stins,
Parintii nu mai erau al ei și se
regăseau in alte chipuri.
Sangele ii s-a schimbat și orice
speranța era desearta,
Prin jertfele de suflete pustii se credea
ca răul a învins.
..............................................................
Îngerul privighetoare se bucura ca
iubirea s-a întâmplat!
O poveste de dragoste întipărita in
timpuri de mult apuse,
A fost o data când cele doua suflete
împreuna au dansat.
Flama iubirii s-a aprins pentru
povesti ce merita a fi spuse.
Peștișorul auriu
Habitat de apa pura,
Energie din terestru.
Incolor,fără glazura!
Interzis pentru pedestru.
Interior de mic acvariu,
Cu cristale și oglinzi!
Pentru peștișorul auriu,
Ce din magic îl desprinzi.
Singuratic și țâfnos,
Albastrui spre mov electric!
In oglinda-i majestuos,
Ambient mereu prielnic.
Inoata delicat și încrezător,
Ma observa zi și noapte.
Ca și conștiința impunător!
El își va schimba culorile toate!
Am o singura dorința,
Sa te fac sa nu fi trist!
O așa magica ființa,
La fericirea ta as vrea sa asist!
Iti aduc și lumânări,
Pietricele,nestemate!
Sa îți treacă supărări,
Si a tale-ți jumătate.
Va rămâne un mister,
De ce preferi tu singurel.
Esti tu oare din eter?
Sau ma înțelegi tu suflețel?
Matrice
Răscruce de drum pe liniile
fine ale destinului,
Asternute-n palma conturează
harta visului.
Viata printr-un timp și spațiu
parca pixelat,
Pe expansiunea sinelui părea
a se fi axat.
Daca eram una cu totul sau
totul eram eu?
In memoria matematica sa cred
îmi este greu.
Nenumarate forme de viața și
colonii de vietăți,
Prin dimensiunea a treia se
deosebeau de dietati.
Natura statica și elemente
curioase,
Astre luminate pe
ceruri grandioase.
Peisaje schimbătoare calculate
in solistitii,
Legi de fizica ce fac ordine
printre superstiții.
Eram pe pământ și conturam
cu gândul stele,
S-au aliniat planete sa alunge
vremurile grele.
Trecutul e acum istorie și
viitorul oglindit.
Prezentul este sacru,
totul prin el e făurit.
Mi-am privit din nou in palma,
Geometrie ce o țin in
gând cu rama.
Elementul cheie era particula
lui Dumnezeu,
Stiinta care alina sufletul
oricărui ateu.
Pura coincidenta sau precizie
matematica ?
Intriganta era a jocului
șireata tactica.
Linia orizontului mereu ascunsa
in eter,
Si eu amanta fidela a tot ceea ce
înseamnă mister.
Magia era centrul și dragostea
formula sacra,
Experiment intr-o realitate macra!
Punctele cardinale ma
purtau in fantezie,
Iar viitorul părea sa-mi
facă curtoazie.
Cu busola in palma și universul
in gând,
Ceasul astronomic a pus in
planetele in rând.
Tot ce e menit sa fie și
sa fie inevitabil!
Fie ca orice vis sa devină
ceva palpabil.
Estul e secret și vestul e
in mister,
Restul protejat de al
divinității înger.
Destinul si numerologia aveau
ceva in comun,
Cunoștința te poate face
la orice rău imun.
Ra și Luna
Ei sunt apa care vede,
Suflet din țărână scos!
Focul care iubind,arde.
Trupii goi,vid întunecos.
Pe loc divin pasesc cei doi,
Izul florilor,a lor culori.
Regatul existentei noi!
Alesii zilei,a nopți orori.
Merg acolo sau vin aici?
Cei puri,cei vii,rătăciți.
Bantuind prin zile-i dulci,
Gradina ei o gusta.
Am uitat sa va spun eu oare?
Este și un șarpe de culoare.
El va fi dușman cu mine,
Se va iubi doar pe sine.
Ra și Luna va numesc,
Primii mei,comoara mea.
Ingeri dragi va dăruiesc,
De demoni sa va feresc!
De ii cauți nu ii găsești!
I-am ascuns in tine.
Indraznesti?
Din lupta suprema sa dovedești?
Drum lung aveți voi sigur,
Cai șirete dar și drepte.
De te grabesti mergi singur!
Impreuna,de departe.
In cuvintele-mi secrete vei găsii,
Ra,fiul soarelui privii!
Frumusetea celei vii,
Luna cu ochi de foc,zambii.
Si le place ei trăiesc,
Un întreg alcătuiesc.
Veate de la zei primesc,
Glas in minte ii surprinde.
Gasiti drumul de la mijloc,
Cautati in noapte,soare!
In dragoste găsiți si ura,
Iar in moarte dulcea-mi viața!
Joc macabru
Static si cu o privire îngrijitoare,
Energia e de horror prevestitoare!
Ma privești prin materiale de fabrica,
parca viu..
Animalut de plus,
nu esti pregătit pentru ce o sa scriu!
Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,
Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.
Jocul de copii se schimba in
ceva de groaza,
In noaptea asta nici eu nu
sunt mai breaza!
Lumanarile sunt negre si licaresc
spre elemente,
Florile sunt moarte ca sa nu
fie stridente!
Apa e stătută si a stat la
întuneric clocotind,
Pamantul pare acru si de
veacuri e postind!
Le pun laolaltă sub forma
lor cea moarta,
Intunericul are puterea de a sfida
a vieții soarta.
Pericolul e aproape așa ca stam
in cerc de sare,
Voi desena sigilii care sa ne
dea putere mare!
Muzica nordica ne ajuta sa
intram in atmosfera,
Facem ceva plăcut in noaptea
asta efemera!
Iti voi pune un os care sa
îți dea suflare,
O sa fiu gentilă sa nu
rămână remușcare.
Te dau prin apa si te botez cu nume,
Iti cos si haine de te scot in lume.
Ritualul e simplu si îl facem
pe luna plină,
Energia e puternica,
întuneric din lumina!
Ti se arcuiește o sprânceană
semn ca ești prezent,
Prin drag de tine când văd
ca ești atent!
Pui de orc pari pregătit
pentru război,
Fa ceea ce îți spun si te
expun printre eroi!
Te trimit pe timp de noapte
când somnul e in floare
Mergi peste vale si treci de o cărare,
Tine-le companie dusmanosilor
in șoapte,
Pune-i la respect in fata
zeilor de moarte!
Odata ce te întorci te răsplătesc
din abundentă,
Stiu ca nimic nu poate sa-ți
opună rezistența!
Am vin roșu sangeriu si fructe
drept răsplată,
Am încredere in tine sa ma
simt deja împăcată.
Intr-un final fericit ma
făceam înțeleasă,
Nu ma lupt cu fizicul de asta
sunt aleasa.
Da-mi de vina ca ma aștept
la ceva mai mult,
In a mea fantezie as face
din asta cult!
DISCLAIMER
[ No toys were harmed
while writing this poetry ]
Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!
Trandafirii pacatului
Un înger feminin cânta cu vocea-i
de privighetoare,
Povesti de iubire și amintiri
de pe pământ.
Ascunse de timp prin viața
amăgitoare,
Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.
Imbracata-n albul zăpezii
printre ghețari,
Cu flama iubirii între palme,
arzând!
Pe limba dragostei ii alina pe solitari,
Speranta se zarea in ochii ei sclipind!
In timp îndepărtat la un
monument acvatic,
Fericirea s-a imortalizat intr-o
poza de suflet.
Doi tineri îndrăgostiți se
priveau romantic,
Un tablou tomnatic,
al dragostei portret.
Cu rodul iubirii lor in pântec
se croia un nou destin,
Albastrul marii se unea cu
nisipurile fierbinți.
Sange dulce latin și un suflet
de cristal marin,
La prima vedere unul pentru
altul fauriti.
In dreapta se vedea pădurea iar
la stânga un lac verde,
Un loc sfintit de îngeri și inimi
care se unesc.
Amintirile din acest loc niciodată
nu se vor pierde,
Petreceri prin timp intr-un loc
și sufletului pitoresc.
Trandafirii sângerii erau simboldul
iubirii lor eterne,
Sentimente ce trec peste
hotarul rațiunii,
Scrisorile de dragoste și intalnirile
nocturne,
Romantici din fire își pictau
viața in culori.
Vorbind de trandafiri ne amintim
ca au și spini,
Indiferent de cât de ascuțiți ea
primea cu zecile.
Ele se deosebeau de lalele
garoafe sau crini,
Conturul petalelor catifelate erau
pasiunii lor docile.
Lentilele fotografului au capturat
un moment magic,
O poza ce avea sa fie întipărita in
sufletul fetiței lor.
Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte
de un final tragic,
Viata urma sa pună la încercare
a lor poveste de amor.
S-a născut cu ochii căprui și sub
soare strălucind,
A lor fetița blonda părea a fi un
dar divin.
Cu sprâncene desenate părea
a fi gândind,
Le făcea lumea mai frumoasa,
paradisul fiind vivid.
Cum lecțiile de viața nu se dau
pe cer senin,
Toamna a ales-o pentru o cale
puțin nedreapta.
Frunzele cădeau pentru a schimba
al ei destin,
La al trei-lea an din viața a plătit
pentru a sortii fapta.
Strălucirea rodului iubirii părea
a se fi stins,
Parintii nu mai erau al ei și se
regăseau in alte chipuri.
Sangele ii s-a schimbat și orice
speranța era desearta,
Prin jertfele de suflete pustii se credea
ca răul a învins.
..............................................................
Îngerul privighetoare se bucura ca
iubirea s-a întâmplat!
O poveste de dragoste întipărita in
timpuri de mult apuse,
A fost o data când cele doua suflete
împreuna au dansat.
Flama iubirii s-a aprins pentru
povesti ce merita a fi spuse.
Peștișorul auriu
Habitat de apa pura,
Energie din terestru.
Incolor,fără glazura!
Interzis pentru pedestru.
Interior de mic acvariu,
Cu cristale și oglinzi!
Pentru peștișorul auriu,
Ce din magic îl desprinzi.
Singuratic și țâfnos,
Albastrui spre mov electric!
In oglinda-i majestuos,
Ambient mereu prielnic.
Inoata delicat și încrezător,
Ma observa zi și noapte.
Ca și conștiința impunător!
El își va schimba culorile toate!
Am o singura dorința,
Sa te fac sa nu fi trist!
O așa magica ființa,
La fericirea ta as vrea sa asist!
Iti aduc și lumânări,
Pietricele,nestemate!
Sa îți treacă supărări,
Si a tale-ți jumătate.
Va rămâne un mister,
De ce preferi tu singurel.
Esti tu oare din eter?
Sau ma înțelegi tu suflețel?
Matrice
Răscruce de drum pe liniile
fine ale destinului,
Asternute-n palma conturează
harta visului.
Viata printr-un timp și spațiu
parca pixelat,
Pe expansiunea sinelui părea
a se fi axat.
Daca eram una cu totul sau
totul eram eu?
In memoria matematica sa cred
îmi este greu.
Nenumarate forme de viața și
colonii de vietăți,
Prin dimensiunea a treia se
deosebeau de dietati.
Natura statica și elemente
curioase,
Astre luminate pe
ceruri grandioase.
Peisaje schimbătoare calculate
in solistitii,
Legi de fizica ce fac ordine
printre superstiții.
Eram pe pământ și conturam
cu gândul stele,
S-au aliniat planete sa alunge
vremurile grele.
Trecutul e acum istorie și
viitorul oglindit.
Prezentul este sacru,
totul prin el e făurit.
Mi-am privit din nou in palma,
Geometrie ce o țin in
gând cu rama.
Elementul cheie era particula
lui Dumnezeu,
Stiinta care alina sufletul
oricărui ateu.
Pura coincidenta sau precizie
matematica ?
Intriganta era a jocului
șireata tactica.
Linia orizontului mereu ascunsa
in eter,
Si eu amanta fidela a tot ceea ce
înseamnă mister.
Magia era centrul și dragostea
formula sacra,
Experiment intr-o realitate macra!
Punctele cardinale ma
purtau in fantezie,
Iar viitorul părea sa-mi
facă curtoazie.
Cu busola in palma și universul
in gând,
Ceasul astronomic a pus in
planetele in rând.
Tot ce e menit sa fie și
sa fie inevitabil!
Fie ca orice vis sa devină
ceva palpabil.
Estul e secret și vestul e
in mister,
Restul protejat de al
divinității înger.
Destinul si numerologia aveau
ceva in comun,
Cunoștința te poate face
la orice rău imun.
Ra și Luna
Ei sunt apa care vede,
Suflet din țărână scos!
Focul care iubind,arde.
Trupii goi,vid întunecos.
Pe loc divin pasesc cei doi,
Izul florilor,a lor culori.
Regatul existentei noi!
Alesii zilei,a nopți orori.
Merg acolo sau vin aici?
Cei puri,cei vii,rătăciți.
Bantuind prin zile-i dulci,
Gradina ei o gusta.
Am uitat sa va spun eu oare?
Este și un șarpe de culoare.
El va fi dușman cu mine,
Se va iubi doar pe sine.
Ra și Luna va numesc,
Primii mei,comoara mea.
Ingeri dragi va dăruiesc,
De demoni sa va feresc!
De ii cauți nu ii găsești!
I-am ascuns in tine.
Indraznesti?
Din lupta suprema sa dovedești?
Drum lung aveți voi sigur,
Cai șirete dar și drepte.
De te grabesti mergi singur!
Impreuna,de departe.
In cuvintele-mi secrete vei găsii,
Ra,fiul soarelui privii!
Frumusetea celei vii,
Luna cu ochi de foc,zambii.
Si le place ei trăiesc,
Un întreg alcătuiesc.
Veate de la zei primesc,
Glas in minte ii surprinde.
Gasiti drumul de la mijloc,
Cautati in noapte,soare!
In dragoste găsiți si ura,
Iar in moarte dulcea-mi viața!
Joc macabru
Static si cu o privire îngrijitoare,
Energia e de horror prevestitoare!
Ma privești prin materiale de fabrica,
parca viu..
Animalut de plus,
nu esti pregătit pentru ce o sa scriu!
Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,
Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.
Jocul de copii se schimba in
ceva de groaza,
In noaptea asta nici eu nu
sunt mai breaza!
Lumanarile sunt negre si licaresc
spre elemente,
Florile sunt moarte ca sa nu
fie stridente!
Apa e stătută si a stat la
întuneric clocotind,
Pamantul pare acru si de
veacuri e postind!
Le pun laolaltă sub forma
lor cea moarta,
Intunericul are puterea de a sfida
a vieții soarta.
Pericolul e aproape așa ca stam
in cerc de sare,
Voi desena sigilii care sa ne
dea putere mare!
Muzica nordica ne ajuta sa
intram in atmosfera,
Facem ceva plăcut in noaptea
asta efemera!
Iti voi pune un os care sa
îți dea suflare,
O sa fiu gentilă sa nu
rămână remușcare.
Te dau prin apa si te botez cu nume,
Iti cos si haine de te scot in lume.
Ritualul e simplu si îl facem
pe luna plină,
Energia e puternica,
întuneric din lumina!
Ti se arcuiește o sprânceană
semn ca ești prezent,
Prin drag de tine când văd
ca ești atent!
Pui de orc pari pregătit
pentru război,
Fa ceea ce îți spun si te
expun printre eroi!
Te trimit pe timp de noapte
când somnul e in floare
Mergi peste vale si treci de o cărare,
Tine-le companie dusmanosilor
in șoapte,
Pune-i la respect in fata
zeilor de moarte!
Odata ce te întorci te răsplătesc
din abundentă,
Stiu ca nimic nu poate sa-ți
opună rezistența!
Am vin roșu sangeriu si fructe
drept răsplată,
Am încredere in tine sa ma
simt deja împăcată.
Intr-un final fericit ma
făceam înțeleasă,
Nu ma lupt cu fizicul de asta
sunt aleasa.
Da-mi de vina ca ma aștept
la ceva mai mult,
In a mea fantezie as face
din asta cult!
DISCLAIMER
[ No toys were harmed
while writing this poetry ]
Istorie si fantezie
Împamantat prin timp ca si
o dovada a regalității,
Cuceritorul impunător domnea
veșnic si etern!
Pe chipul sau zaream semne
ale imortalității,
Statuia capturând-i sufletul intern.
Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,
Coroana din frunze ruginii,neclintită.
Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!
De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.
Inconjurat de soldați loiali,
dădeau dovada de cruzime!
Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!
Cucerirea teritoriilor justificau
aceste crime,
Iesind învingători după fiecare lupta!
Pazind secrete sculptate-n
piatra si vitralii,
O biserica asemenea unui castel
era al lor lăcaș.
Noaptea dezvăluie cunoștințe
ascunse din ierarhii,
Instiintand din timp pe oricine
avea sa-i fie urmaș.
Moderni pe vremea lor,
ei priveau de sus pământul!
Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.
Numai imaginația poate tine
in frâu masacrul!
Domnitorul Transilvaniei era cu
adevărat un visător.
Facandu-si planuri pentru viața
de după moarte,
Taramul celor adormiți e cu
adevărat un labirint.
Printul intunericului a prevestit
a morții soarte,
Mituri si legende îl tin legat cu juramant!
Dand dovada de putere e si
un romantic incurabil!
El așteaptă veacuri după cea
care i-a fost scrisă.
Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!
Nu poți da înapoi după ce dragostea
a fost aprinsa!