Cirque diabolique

Albastrul de la apus

Ne-a adus un moment în plus

Pe când al tău supra apus

Ne-a dus zâmbetul în sus

Cât de greu a fost să-i cer

Inimii sa plece în cer

Să se întoarcă cu al meu tată

Cu lacrima deja uscată

Prin sicrie am umblat 

Prin cimitire am strigat 

Al meu tată mort sa vie

Să-i dedic o poezie 

Să-i arat cu amănunt 

Casa în care m a crescut 

Să-i prezint al lui fecior 

Ginerele și un nepot.

Îmi strange groaznic fașa de la vene

Am vrut să tai răul pe verticală

Dar a curs sânge

Am trecut gândurile negre ce s-au lăsat grele

Printr-un filtru critic

Aveam unghiile date cu ojă roșie dinainte,

Presimțeam că se asortează cu momentul ce avea să vină.

Mă priveam în ochii minții în oglindă,

Speram să nu mai doară umbra.

Mă străduiam să spăl păcatele, să le opresc

Dar iertarea e Sfântă, prea apăsătoare pentru un păcătos.

O manifest în neputință și mă străbate,

Pătrunde adânc prin crăpături,

Își face culcuș.

Anii trec, rămâne îngropată, uitată

Cu crucea dărâmată.

Pereții albaștri  și coridorul lung,

Mă amețesc când îi văd.

Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,

Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,

Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,

Când iarăși la acest lucru mă gândesc.

S-a întâmplat asta demult,

Când aveam vreo cinci sau patru anișori,

Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,

Și mama lângă mine plângea,

iar eu trist priveam la ea,

Nu înțelegeam ce se petrecea,

M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,

Și atunci eu am întrebat de mămica 

-Mămica,eu am să mor?

Ea mi-a zis cu voce blândă,

-Va fi totul bine,Alina!

Mămica s-a speriat,

La medic m-a dus,

Dar într-o minută,

Mămica speranța a pierdut-o,

- încă puțin și eu, plecam după bunica!

Un cunoscut de-al tatei,

Mi-a adus o iconiță,

mămica mi-a pus-o sub pernă,

Și peste o perioadă ,

am scăpat de pereții spitalului.

Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!! 

Și sunt fericită că vie am rămas,

Le mulțumesc doctorilor și iconiței,

Pentru că m-au salvat,

Să nu fi ele,nu respiram nici azi!

Autoare Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 25.10.2024

Încerc să-ascund ochii privirii,

După lentila neagră, sub ochelari,

În el e sentimentul despărțirii,

Și lacrima ce mi se scurge pe maxilari

Mi-am zis să fiu puternic să rezist,

Să nu arăt că sunt și eu emoționat,

Însă momentul a fost prea trist,

Și n-am putut să mă opresc din lăcrimat

Cu toții ne-am exprimat regretul,

Pentru colegul nostru din liceu,

Știiam că încă nu avea biletul,

Dar am aflat că l-a răpus un AVCeu

Gândul acum devine rătăcitor,

Zburând și în trecut și-n viitor,

Și îți șoptește...și tu ești călător,

Și vei pleca, când ești chemat..de Mântuitor!

Scrisă cu durere de Cezar!

Pe curând!

Eu sunt în trecere prin lume,

Nu-mi amintesc de unde vin,

Rup pașii mei, mă las de lume,

Și merg desculță, fără chin.

Eu sunt o clipă printre voi,

Îmi scutur sufletul prin vise,

Sunt vântul blând printre nevoi,

În cartea mea de doruri scrise.

Eu sunt pe chipul mamei blânde,

Fără de școală și de rost,

Și-ajung la Dumnezeu oriunde

Când iau iubire drept adăpost.

Merg braț la braț cu-al timpului mers,

Și iert de-am rătăcit cărare,

De-am pus o umbră-n univers,

Pe vreun destin sau pe o floare.

Eu am venit pe drumul greu,

În lumea asta zbuciumată,

Și par că duc un vis mereu,

Dar nimeni nu mă mai așteaptă.

Scriu vorba simplă, cum mi-e dat,

Cu mâini ce vin din lut curat,

Sub unghii port pământ bogat,

Dar inima, mi-e de păcat.

Eu sunt o trecătoare-n zi,

E drumul aspru, nu-i de mine,

Căci merg desculță printre spini,

Cu sufletul… senin din mine.

Un copil sarman se joaca cu compasul, ii scapa din mana si isi taie nasul

Baiatul amarat, speriat si turmentat, a cazut pe nas si bratul i a scapat

Rostogolindu-se in durere si suspin, a mai trecut o ora si a murit in chin

Pe lumea cealalta, umplut el plin de ura s-a enervat mai tare, i-a mai cazut o mana

Cu nasul taiat, cu mainile pe jos, s-au enervat baietii, ficatul i-a fost scos

Fara ficat, inima si splina, a mai trecut o ora l au aruncat in mina

In mina abordat, de-un mare bulangiu sa nu-l vada deloc si-a scos ochiu pe viu

Cu un ochi ramas si fara speranta, tarandu-se pe jos a intalnit o rata

Nu era o rata, era o vrajitoare, fermecat el fiind ii scoate un ochi si moare.

Răscruce de drum pe liniile fine ale destinului,

Asternute-n palma conturează harta visului.

Viata printr-un timp și spațiu parca pixelat,

Pe expansiunea sinelui părea a se fi axat.

Daca eram una cu totul sau totul eram eu?

In memoria matematica sa cred îmi este greu.

Nenumarate forme de viața și colonii de vietăți,

Prin dimensiunea a treia se deosebeau de dietati.

Natura statica și elemente curioase,

Astre luminate pe ceruri grandioase.

Peisaje schimbătoare calculate in solistitii,

Legi de fizica ce fac ordine printre superstiții.

Eram pe pământ și conturam cu gândul stele,

S-au aliniat planete sa alunge vremurile grele.

Trecutul e acum istorie și viitorul oglindit. 
Prezentul este sacru, totul prin el e făurit.

Mi-am privit din nou in palma,

Geometrie ce o țin in gând cu rama.

Elementul cheie era particula lui Dumnezeu,

Stiinta care alina sufletul oricărui ateu.

Pura coincidenta sau precizie matematica ?

Intriganta era a jocului șireata tactica.

Linia orizontului mereu ascunsa in eter, 

Si eu amanta fidela a tot ceea ce înseamnă mister.

Magia era centrul și dragostea formula sacra,

Experiment intr-o realitate macra!

Punctele cardinale ma purtau in fantezie,

Iar viitorul părea sa-mi facă curtoazie.

Cu busola in palma și universul in gând,

Ceasul astronomic a pus planetele in rând.

Tot ce e menit sa fie și sa fie inevitabil!

Fie ca orice vis sa devină ceva palpabil.

Estul e secret și vestul e in mister,

Restul protejat de al divinității înger.

Destinul si numerologia aveau ceva in comun,

Cunoștința te poate face la orice rău imun.

Împărăția cerului a coborât pe pământ!

Norii albi au fulguit tărâmului veșmânt.

Puff alb de gheata acoperise tot in zare,

Peisajul rece al sufletului alinare.

Craiasa zăpezii se contura din fantasme,

Magia cristalina părea a fi rupta din basme.

Ceata era deasa, printre copaci se aduna!

Un element sublim ce prin mister ma minuna.

Romanta a înghețat sidef pe podul iubirii,

Timpul s-a oprit pentru imortalizarea amintirii.

Imi auzeam doar pașii prin zăpada și poeziile in gând,

Melancolia era rece,sunt prin viața doar trecând.

Ma răscoleau amintiri din vieți anterioare,

Sau erau amintiri pierdute,șanse trecătoare?

M-am trezit la viața prea devreme,prea târziu?

Sa fi pierdut pe drum al vieții greu pariu?

Singuratatea era dulce și durerea parca ma alina,

Fiind eu cu mine însămi nimic nu ma poate ruina!

Am adunat dezamăgiri și le decoram adânc in suflet,

Unde am fost când se auzea al sarutului sângeriu urlet ?

Dau vina pe soare, sa nu clipească-n mine.

Naivitatea e slăbiciune,ma duce departe de sine.

Natura e cruda și din instinct ne ascundem după flori,

Realitatea fiind gata sa de-a șinei spinării fiori.

La sfârșit de drum a început adevarata aventura,

Moartea era romantica lăsându-mi pe inima gravura.

Eu și umbra mea ne oglindea in sentimente,

Vom sta departe de culorile lumii prea stridente.

Cu eclipsa de soare și marea neagră in gând,

Alungand tristetea m-am decis sa ies din rând!

Intre rai și iad exista doar propria perceptie,

Totul își are loc in aceasta perfecta creație!

Sunt gânduri rupte din melancolia unei dimineți reci,

Poti întipării povesti si sentimente pe orice cale treci.

Zapada se topea după mine și eu făceam la fel ca ea,

Destinul era hotărât sa ma învețe sa fiu rea.

Vocea îmi era calda si auzeam doar pur amor,

Sentimente puse-n versuri ce alunga orice dor.

Singuratatea o priveam ca dar,depresia,nectar.

Calea mea sobra spre al oglinzii rece altar.

Trecand prin zi se făcea încet doar noapte,

Si noaptea era mai adânca decât a fanteziei suave șoapte.

M-am reîntors la tine dulcele-mi,mister ?

Nu aveam cuvinte cu care sa te descriu altfel .

Cerul era negru întunecat și in abis ne regăseam,

Straluceam cu tine a stele și in romanță tresăream.

Vei fi tu veșnic al cerului neagră privire?

Undeva in adâncul inimii doream de a ta știre.

O zi din viața mea ce s-a rezumat in poezie,

Gandurile-mi scrise sunt durerii anestezie.

Sfarsitul ma făcea curioasa de ce urma sa vina.

Aveam in interior un univers ce sufletu-mi alina.

Cuvintele erau o arma rafinata ce ma însoțeam la orice pas,

Insusi lumea a fost creata prin holograma unui glas.

Iti voi atinge sufletul prin paginile acestei cărți.

Vino cu mine sa descoperim ale fanteziei întunecate hărți.

Cum focul nu arde fără aer,

Pamantul nu da viața fără apa.

Intunericul fără lumina e eter,

Fara noapte nici zorii nu crapă!

Cum luna nu luminează fără soare,

Curcubeul nu colorează cerul fără ploaie.

Sarea va fi cea care va da hranei savoare,

Iar copacii poveștilor nescrise câte o foaie.

O lume calculata perfect matematic,

Elementele parca vii se completează in ansamblu,

In mediul lor natural se prezintă sălbatic.

Misterioase ca și proveniența culorii albastru.

Ascuns in suflet și văzut doar in ceata,

Aerul ne conectează cu ceea ce numim noi acasă.

Prin legile atracției ne ghidează și ne învață,

In mijlocul peisajului va fi chiar vârful nasului.

Din magma pământului sau fulgerul cerului,

Focul este un spectacol mistic al naturii.

Flamele-i dansând duc spre descoperirea sinelui,

Simbol al dorinței și al pasiunilor mărturii. 

Putitatea și sălbăticia s-au incorporat in viața verde

Natura in sine este un element viu,misterios.

Sub semnul infinitului sământa ei nu se va pierde.

Din pământ fertil creste meticulos și curios.

Imaculat, puterea apei este inimaginabil de puternica.

Purifica hidratează și împrospătează tot ce atinge.

Avand propria memorie și o vasta latura artistica 

In lupta cu focul se poate încinge sau flăcările stinge.

Magic e puțin spus și fascinant nu e îndeajuns,

Un puzzle perfect unde imperfectul nu e in plus.

Se definesc una pe alta și cumva binele in rău inclus.

Prin noi planeta e in viața,suntem al inimii ei puls.

Static si cu o privire îngrijitoare,

Energia e de horror prevestitoare!

Ma privești prin materiale de fabrica,parca viu..

Animalut de plus nu esti pregătit pentru ce o sa scriu.

Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,

Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.

Jocul de copii se schimba in ceva de groaza,

In noaptea asta nici eu nu sunt mai breaza.

Lumanarile sunt negre si licaresc spre elemente,

Florile sunt moarte ca sa nu fie stridente!

Apa e stătută si a stat la întuneric clocotind,

Pamantul pare acru si de veacuri e postind.

Le pun laolaltă sub forma lor cea moarta,

Intunericul are puterea de a sfida a vieții soarta.

Pericolul e aproape așa ca stam in cerc de sare,

Voi desena sigilii care sa ne dea putere mare!

Muzica nordica ne ajuta sa intram in atmosfera,

Facem ceva plăcut in noaptea asta efemera!

Iti voi pune un os care sa îți dea suflare,

O sa fiu gentilă sa nu rămână remușcare.

Te dau prin apa si te botez cu nume,

Iti cos si haine de te scot in lume.

Ritualul e simplu si îl facem pe luna plină,

Energia e puternica,întuneric din lumina!

Ti se arcuiește o sprânceană semn ca ești prezent,

Prin drag de tine când văd ca ești atent!

Pui de orc pari pregătit pentru război,

Fa ceea ce îți spun si te expun printre eroi!

Te trimit pe timp de noapte când somnul e in floare 

Mergi peste vale si treci de o cărare,

Tine-le companie dusmanosilor in șoapte,

Pune-i la respect in fata zeilor de moarte!

Odata ce te întorci te răsplătesc din abundentă,

Stiu ca nimic nu poate sa-ți opună rezistența!

Am vin roșu sangeriu si fructe drept răsplată,

Am încredere in tine sa ma simt deja împăcată.

Intr-un final fericit ma făceam înțeleasă,

Nu ma lupt cu fizicul de asta sunt aleasa.

Da-mi de vina ca ma aștept la ceva mai mult,

In a mea fantezie as face din asta cult.

Draga Satan,

Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu, Vanessa! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.

Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.

Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!

Cu drag,Vanessa.

Ei sunt apa care vede,

Suflet din țărână scos!

Focul care iubind,arde.

Trupii goi,vid întunecos.

Pe loc divin pasesc cei doi,

Izul florilor,a lor culori.

Regatul existentei noi!

Alesii zilei,a nopți orori.

Merg acolo sau vin aici?

Cei puri,cei vii,rătăciți.

Bantuind prin zile-i dulci,

Gradina ei o gusta.

Am uitat sa va spun eu oare?

Este și un șarpe de culoare.

El va fi dușman cu mine,

Se va iubi doar pe sine.

Ra și Luna va numesc,

Primii mei,comoara mea.

Ingeri dragi va dăruiesc,

De demoni sa va feresc!

De ii cauți nu ii găsești!

I-am ascuns in tine.

Indraznesti?

Din lupta suprema sa dovedești?

Drum lung aveți voi sigur,

Cai șirete dar și drepte.

De te grabesti mergi singur!

Impreuna,de departe.

In cuvintele-mi secrete vei găsii,

Ra,fiul soarelui privii!

Frumusetea celei vii,

Luna cu ochi de foc,zambii.

Si le place ei trăiesc,

Un întreg alcătuiesc.

Veate de la zei primesc,

Glas in minte ii surprinde.

Gasiti drumul de la mijloc,

Cautati in noapte,soare!

In dragoste găsiți si ura,

Iar in moarte dulcea-mi viața!