În lumina lunii
În ploaie cugedez răbdător,
Lângă râul curgător,
Căutând în singurătate
Dulcea mea jumătate.
Foșnetul liniștit al frunzelor,
Aduce taina cuvintelor.
În timp ce al stelelor splendoare,
Purtându-mi sentimente arzătoare.
Uitându-mă-n îndepărtare,
Zăresc o arătare:
O înfățișare suavă
Ca o dumbravă!
În lumina lunii,
Priviri profunde,
Doar sărutul să-i dea glas
Vocii sale blânde.
În ploaie să navigăm grațios,
Ținându-ne strâns de mâini,
Privind-o pe ea
Și zâmbetul său frumos.
Să alergăm stingheri în căutare,
Bucurându-ne de fiecare sărutare.
De ploaie să ne-adăpostim,
În iubire să plutim,
Iar când noi ne liniștim,
Secrete să ne șoptim.
Sufletele noastre se împletesc,
Un cuplu ceresc.
Dar tot singur hoinăresc
Și în minte să mâhnesc.
Plouă și-n singurătate-mi,
Eu și mine însumi,
Stau și pătimesc,
Pe ea s-o întâlnesc.
În plină lună,
Noapte bună!
Category: Love poems
All author's poems: Alexandru Zamira 
Date of posting: 2 апреля
Comments: 1
Views: 108
alin claudiu zamira