Întristare
Ai plecat și zile negre,
Pogorât-au peste mine,
Inima îmi stă de veghe,
Și întreabă despre tine.
Suferință ani de-a rândul,
Draga inimă îndură,
Și întreabă tainic gândul,
Unde e iubirea pură?
Ochii-s triști, izvor de lacrimi,
Alinarea lor e dusă,
Ard mocnit cuprinși de patimi,
După dragostea răpusă.
Pași se-ndreaptă tremurând,
Înspre geam precum o turmă,
Însă nu-i...și rând pe rând,
Se întorc pe aceeași urmă.
Toamna e acum târzie,
Frunza cade, tu plecată...
Luna îmi pare străvezie,
Sunt mai trist ca niciodată.
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 3 июля
Added in favorites: 1
Views: 166
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: O singura viata
Poem: Poezia gand
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău
Poem: Întrebări fără răspuns
Poem: Dorinta
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Брату
Poem: Trecut-au anii tinereţii
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile