Întristare
Ai plecat și zile negre,
Pogorât-au peste mine,
Inima îmi stă de veghe,
Și întreabă despre tine.
Suferință ani de-a rândul,
Draga inimă îndură,
Și întreabă tainic gândul,
Unde e iubirea pură?
Ochii-s triști, izvor de lacrimi,
Alinarea lor e dusă,
Ard mocnit cuprinși de patimi,
După dragostea răpusă.
Pași se-ndreaptă tremurând,
Înspre geam precum o turmă,
Însă nu-i...și rând pe rând,
Se întorc pe aceeași urmă.
Toamna e acum târzie,
Frunza cade, tu plecată...
Luna îmi pare străvezie,
Sunt mai trist ca niciodată.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 3 июля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 201
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Minunea Invierii!
Поэма: Schimbător
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Поэма: Diana
Поэма: Viața omului constă într-o judecătorie
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Поэма: Ploaia
Поэма: Ex libris
Atmosferă de basm în tren. O garnitură a CMF, gazda unei întâlniri de suflet cu scriitorul Spiridon Vangheli (FOTO)