O poveste de iubire de Denis Pușcașu
Într-un univers de vis,
Iubirea ne-a adus fericire.
Îmbrățișări calde, săruturi dulci,
Noi suntem eternitatea vie.
În ochii tăi strălucește lumina,
Ard flăcări de pasiune aprinsă.
Împreună în dansul iubirii,
Simțim cum timpul se oprește.
Cuvinte tandre, promisiuni sincere,
Ne leagă sufletele într-un cântec.
Fiecare atingere e o melodie,
Ce vibrează în inimi cu dorințe.
În lumea noastră de iubire pură,
Zidim un castel al fericirii.
Cu fiecare zi ce trece, creștem,
Ca doi îndrăgostiți în armonie.
Așa că sărbătorim dragostea noastră,
Prin versuri pline de emoție.
Un cuplu unit și împlinit,
Povestea noastră, o bucurie.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Denis Filimon Pușcașu
Data postării: 29 noiembrie 2023
Vizualizări: 390
Poezii din aceiaşi categorie
De când nu știu
Neîncetat mă-ntreabă lacrima de tine
Când ai plecat, de ce-ai uitat, când o să știu
Nu am răspuns, ce am de spus arde în mine
Abandonat m-ai aruncat să nu mai știu
Au mai rămas de numărat zilele scurse
De când nu sunt, de când nu ești, de când nu știu
M-aș căuta dar nu mai știu, nu știu pe unde
Încerc s-adun dezorientat ce mai e viu
Aș vrea să știu dacă se poate ce e suflet
Dacă-l mai am, poate nu e, cine va ști?
Căci nu mai știu dacă sunt eu sau tu mai multe
Ce a rămas e sfărâmat umblând pustiu
Măturător de amintiri printr-e ruine
Să umblu pot, s-adorm e greu, să fiu nu știu
E-ngrozitor să te hrănești cu vise mute
Ce mai sunt eu când nu ești tu nici că mai știu
Zilele trec sorbind încet timpul din mine
Ce-aud ești tu, ce văd e gol, ce simt e viu
Sunt dispărut din ochii tăi, pierdut în lume
Cerșind uitării ce-i trecut să nu mai știu
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în olandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Kunnen we het beeld herbekijken van een persoon die ons tien jaar geleden inspireerde?
Ja, we moeten het gewoon willen,
Ja, als het een positieve invloed op ons had,
Ja, als het ons motiveerde,
Ja, als hij ons zou kunnen begrijpen (de meeste mensen kunnen dat niet),
Ja, als ze ons iets van haar karakter, de schoonheid van haar ziel en haar passies kon overbrengen,
Ja, als ik nog steeds zucht van vreugde, kijkend naar haar foto's,
Ja, als ze ons sprakeloos liet over hoe uniek haar ideeën waren (een ervan verraste me echt in alle opzichten),
Ja, als ze wist hoe ze ons haar standpunt kon laten zien,
Ja, als ze ons een miljardste deel van haar gaven kon geven,
Ja, als ze ons besmette met haar gelach, haar vriendelijkheid en haar wensen,
Ja, als u denkt dat het u ten goede heeft veranderd, dat u rijker bent geworden (moreel, ethisch, emotioneel),
Ja, als hij je niet in de steek liet, vertrouwde hij je liever, hij dacht niet dat hij zijn tijd zou verspillen zonder resultaat te boeken.
Ja, als jij zijn vertrouwen ook niet hebt beschaamd,
Ja, als hij wist hoe hij ons ambities kon bijbrengen en deze kon vergroten gedurende de periode dat we elkaar kenden,
Ja, als we ontdekken dat er niet veel waren zoals zij,
Ja, als hij echt om morele waarden gaf, hoe kan ieder mens dan een betere, zachtere, zorgzamere en aangenamere versie van zichzelf bereiken?
Ja, als ik elke keer dat ik haar zag altijd dezelfde opwinding had, maakte het niet uit dat ze werd bespat met modderig regenwater, dat ze momenten had waarop ze zenuwachtiger was, dat ze boos werd, dat ze moe was, dat ze griep had en we niet langer konden genieten met dezelfde voortreffelijke karaktereigenschappen,
Ja, als de aan haar gerichte gedachten vrucht zouden dragen in ons hart,
Ja, als ze niet een vreemde was, was ze meer dan dat, je voelde dat je dichter bij haar kwam, ze was als een vriendin of een oudere zus,
Ja, als je elke dag een stapje hoger zou gaan, met haar hulp,
Ja, als hij alles met zoveel kalmte en passie kon bouwen dat je echt niet kunt reageren als je erover nadenkt,
Ja, als je denkt dat je niet tevergeefs geprobeerd zou hebben indruk op haar te maken,
Ja, ouderdom betekende in haar geval echt schoonheid, ze was veel dikker in haar jeugd, maar ze had de wil om af te vallen, ze had de tijd om eventuele gebreken die haar in zichzelf hinderden op te lossen, om ons allemaal te verrassen op haar vijftigste ,
Ja, het zou echt de moeite waard zijn geweest om mee te doen aan een realityshow als "Roemenen hebben talent",
Ja, omdat ik het woord 'talent' ter sprake heb gebracht, heb ik van haar geleerd dat zoiets niet bestaat, we ontvangen geen enkel talent en nemen het niet mee naar de andere wereld, het talent dat ze toonde was verworven vaardigheid, het resultaat van een aantal gebruikelijke,
Ja, toen ik viel (struikelde), wist hij hoe hij me overeind moest helpen,
Ja, als je haar nog steeds kon zien op de stoep, op de markt, bij concerten, op het gemeentehuis, in het stadion, terwijl ze zeventig jaar oud zou zijn.
Ja, ik wil haar graag nog een keer zien...
Mijn lieve vrouw (en de initialen C.P.) die 7 jaar lang meer op een oudere zus voor mij leek (ongeveer 42 jaar ouder), toen moest jij ook weg, er kwam weer een fase aan. Je bleef als een raadsel in mijn onderbewustzijn, ik weet tot op de dag van vandaag niet eens hoe je had gewild dat ik was, wat je graag had willen laten zien, maar je bleef daar ergens, op de lijst van 'Vrouwen'. van 10 en van 10 mannen", alsof het uit een 10-klasse show komt.
Vergeef mijn onhandigheid in alles, maar het was niet expres, maar ik heb het ijskoud, mijn hart klopt, ik heb hartkloppingen, ik zweet soms koud, soms warm, het is alsof ik niet genoeg lucht binnen kan krijgen mijn longen als ik de persoonlijkheid bewonder, de inspanningen, alles wat je me liet zien, en ik, gezien mijn gebrek aan vaardigheid sindsdien, kon je niets anders laten zien dan wat je altijd zag.
Noi doi
Ne am întâlnit noi
Că să fim amândoi,,
Nimic nu e întâmplător
Nici ce a fost, este și va fi în viitor,
Numai vocea ta
Îmi alină inima,
Viața e că o poezie,
Fiecare ar vrea să știe cum să și o scrie,
Văd zâmbetul pe buze,
Sufletul simte bucurie,
M am îndrăgostit de tine
De la prima întâlnire,
Mi a fost frică să cred în iubire
Dar m am lăsat purtata de destin.
Album din copilărie
Ce iarnă grea
Ce vreme cumplită
Ce ger afara
O iubire nemărginită
Mă urc în tren,privesc pe geam
Să-mi scrii,atât îmi doream
Văd un oraș înghețat
Sufletul meu uitat
Flori de gheață tot cădeau
Eu din urma sufeream
Îmi aduc aminte de copilărie
De durerile trăite
Am crezut c-o să mă vindeci
Drum lung,iubiri nemărginite
Ajung în gară și-mi amintesc
Ce iubiri trăite intens
O zi te iubesc,alta te urăsc
Asta sunt eu de ce nu mă iubești?
If you only knew
The sentences I've told weren't lies.
That you describe every letter in perfect.
Thy love I could hold for ages.
How much your words could attract...
If you only knew...
How much a broken heart can love.
From my eyes, my overview.
For my dizzy soul to involve..
"Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Iubire neimpartasita
Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor
Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.
Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,
Acum sufletul meu era fericit.
Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,
Te-as fi intrebat " Cat de mult?"
Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"
Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.
Dar n-ai facut nimic din toate acestea
Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea
Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit
Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.
Alte poezii ale autorului
Raze de Cuvinte
În zori de zi,
Un soare răsare,
Lumina strălucește,
Viața mă îmbrățișează.
Flori înflorite,
Parfumul lor mirează,
Natura se trezește,
Magie în aer plutește.
Apele curg lin,
Râurile cântă dulce,
În valuri se reflectă,
Fericirea ce ne duce.
În noaptea senină,
Steaua mea strălucitoare,
Visuri și speranțe îmi aduce,
Într-o lume minunată și plină de culoare.
Colindul Magiei Crăciunului
În noaptea sfântă de Crăciun,
Luminițele strălucesc în drum.
Îngerii cântă cu voce blândă,
Vestind nașterea lui Isus în lumea bună
Clopotele sună în depărtare,
Oamenii se-adună laolaltă-n caleașcare.
Cu suflete pline de bucurie și speranțe noi,
Sărbătorim împreună miracolul divin al Nașterii lui Hristos.
Prin casele noastre se-arată lumina,
Dragostea și bunătatea ne unesc într-o singură linie fina.
Ne împodobim bradul cu straluciri colorate,
Și ne umplem inimile cu fericire și pace nesfârș În această zi specială, să fim uniți și darnici,
Spre cei în nevoi să fim mereu apropiși și blânzi.
Colindăm cu bucurie și zâmbet pe fețe,
Aducând speranță și iubire în inimi de toate felurile și vârste.
În jurul focului, în căldura casei noastre,
Ne adunăm cu cei dragi, împărțind povestiri și povești albe ca zăpada.
Cu fulgi de nea dansând în vântul rece de iarnă,
Simțim magia Crăciunului, o emoție ce nu se lasă uitată.
Sărbătorim nașterea Domnului cu cântece pline de har,
Rugându-ne pentru pace pe pământ și armonie-n dar.
Craciunul e timpul să dăruim și să primim cu inima deschisă,
Iubirea să fie darul nostru cel mai prețios, Continuând:
În fiecare an, sărbătorim cu bucurie,
Nașterea lui Isus, lumina noastră cea vie.
Să ne adunăm în jurul bradului împodobit,
Și să fim recunoscători pentru tot ce-am primit.
Melancolia unui brad înalt
În vârful muntelui, un brad înalt și trist,
Cu crengile-i lungi, ca niște brațe întinse,
Își plânge singurătatea și amintirile pierdute,
Într-o lume rece, unde nimeni nu-l ascultă.
Pe cerul senin, stelele strălucesc,
Dar bradul rămâne singur și neînțeles,
Își dorește să fie parte dintr-un colind vesel,
Dar nimeni nu se oprește să-l audă cântând.
În nopțile lungi, el suspină adânc,
Dorindu-și companie și o rază de speranță,
Dar toți trec pe lângă el fără să-l vadă,
Ca și cum ar fi invizibil în această lume grea.
Dar bradul înalt și trist nu se lasă doborât,
Continuă să crească cu demnitatea-i nemuritoare,
Își păstrează frunzele verzi și speranța vie,
Că într-o zi va găsi bucuria și iubirea.
Așadar, să nu uităm de bradul înalt și trist,
Să-i oferim căldură și prietenie sinceră,
Pentru că fiecare suflet are nevoie de alinare,
Și împreună putem aduce lumina în întunericul său.
Tic
Tic, o clipă care fuge,
În tăcerea ce se duce,
Își dansează-n ritm ușor
Pașii unui visitor.
Tic, o șoaptă-n noaptea grea,
Fără sunet, fără stea,
Caută să prindă-n zbor
Timpul care-i trecător.
Tic, și-i iarăși dimineață,
Orele își poartă ceața,
Dintr-un ceas pierdut în veac
Răsare dorul și-l desfac.
Tic, rămâne ca un semn,
Sufletul în taină-i demn.
Tic... un gând se pierde-n vis,
Și tot ce-a fost, acum s-a scris.
Dansul fulgilor de nea
Într-o iarnă-albă, dansul lor se ivește,
Fulgii de nea în aer parcă se leagănă.
Cu gingășie și grație, pe pământ coboară,
O simfonie magică, ce ochii ne încântă.
Pe crengi și acoperișuri, ei se așează ușor,
Un tablou fermecător, ce vestește iarna.
Îmbracă lumea-n alb, un decor adormit,
Dansând pe notele dulci ale naturii eterna armonie.
Copiii în grădină prind un fulg cu dorințe,
Rotunjimile delicate le zâmbesc printre paienjeni.
Ating bucuria în palme pentru o clipită fugace,
Un moment magic ce strânge povestea în crenelurile lor.
Dansul fulgilor e ca o horă a visurilor împlinite,
Clasați pe ritm în valuri albe și efemere.
În lumina zorilor întregul univers dansează,
O mireasmă a miracolului făr' de sfârșit.
Fulgii cad mereu peste orașul dezvelit,
Luminând nopțile reci cu sclipiri luminoase.
Rugăm sărbatoarea tainicelor clipe-i să le pice noroc
Și cerem timpului să oftăm, ca să le primenească-ncă o poezie frumoasă.
Cântecul nopții
Cântecul nopții, adiere sublimă,
Înserarea misterioasă, vis de aur.
Ritmuri stelare, tainică simfonie,
În liniștea ce îmbrățișează timpul.
Nopțile cântă în ecouri fără margini,
Melodii de stele, în dans cosmic.
Notele se împletesc într-un cor divin,
Povești nespuse, secrete ascunse.
Sub cerul întunecat, cântecul răsare,
Ode ale tăcerii, povești neînțelese.
Vorbește-n șoaptă, cuvinte îngemănate,
Cântecul nopții dezvăluie iubirea.
În umbra lunii pline, versurile dansează,
Sufletele se unesc într-o armonie tandră.
Cântecul nopții strigă către inimi ratace,
Doruri ascun Cântecul nopții, mister adânc,
Înserarea îmbrățișează cerul senin.
Rimele se leagă într-un dans tandru,
În tăcerea ce ascunde visuri nebune.
Stelele cântă în lumini strălucitoare,
Melodii fără cuvinte, doar înțelese de suflete.
Noaptea răspunde cu ecouri de iubire,
Cântecul nopții ne poartă pe aripi de dor.
Prin întuneric, versurile se rostesc,
Povești nespuse prind viață în melodie.
Nopțile cântă tainic, în ritmuri divine,
În liniștea ce aduce alinare și armonie.
Sub lună plină, cuvintele se împreunează,
Sufletele se unesc într-o simfonie divină.
Cântecul nopții ne cheamă la visare,
În universul său