Praf de stea
Binecuvântare gândul că odată voi muri,
Sfârșitul chinului de-a te iubi cum nici un înger n-aș putea..
Un pumnal rece mă înjunghie,-
Gândul că tu nu vei mai fi cândva..
Și dacă aș putea în clipa-ti grea
Un zambet lin să-ți pun pe chip,
As accepta sa mă transform în pulbere,in praf de stea..
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Monica BP
Data postării: 29 mai 2023
Vizualizări: 669
Poezii din aceiaşi categorie
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Noi nu suntem așa
Să fie amorul blestem dorit de muritori?
Nu mor iubirile trupești indiferent cum te numești?
Cu ce rămâi când ești cuprins de neputințe,
Dar ros de ale trupului dorințe,
Crezând într-o salvare providențială,
Neacceptându-ți tragicul sfârșit
Om muritor schimonosit,
Pe zi ce trece mai batrân,mai urât,
Chemat de cimitir sau de pământ....
Iubito, noi nu suntem așa!
Iubirea noastră liberi ne dorește,
Eu te iubesc curat și nebunește,
Iar tu primești iubirea mea
Precum un fulger te lovește!
În dragoste nu e vreo procedură,
Și bine-ai zis că suntem pe cont propriu,
Din când în când căci nimeni nu ne vede,
De ne închidem deschisele ferestre,
Dar totuși ne iubim și-o facem la vedere,
Pe bănci prin parcuri fără trasele perdele,
Căci timpul trece iar noi suntem cu toții prinși în el,
Vom da cu siguranță socoteală,
La judecata mare cea finală ,
Iar Dumnezeu va întreba o singură divină intrebare,
Daca-i iubit cu-adevarat
Ori ai ales minciuna și calea cea ușoară....
(13 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cuvant
Cuvantul e si lege
Si putere.
El poate fi si bucurie
Si durere.
Cuvantul scris pe foaie
Sau poate doar rostit
E un refren,
Ce poate fi oricand,
Magie-sau blestem.
Sa nu lasam cuvintele sa fie punte de separare a sufletelor.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
O nebunie
Tăcere-n ceasuri de nesomn
Când știu că mâine-i niciodată,
Și îmi las o lacrimă însemn
Ce stă de dorul tău și-așteaptă.
Clipește candela o clipă
Prin sfârșitul nostru dureros,
Ca un duh de întuneric și risipă
La trântă cu un om neputincios.
În zadar te regăsesc prin șoapte
Și prin gânduri spuse de nespus,
Acum sunt singur și e noapte
Și toate șoaptele s-au dus.
Să fim străini e-o nebunie ...
Să iubim în diferite nopți,
Noaptea mea să nu îți știe
Gândul tău de noi ... de-l porți!
Împrejuru-mi vi! ca niciodată…
Și toate se răstesc la mine,
Se strâng în mine și deodată
Toate ... îmi șoptesc de tine!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Tu
Tu, pentru tine, eu trăiesc;
Noaptea, eu o ocolesc -
Ca să mă salut cu tine;
Luminând în pacea fină.
Eu mă uit la tine prin iubire;
Prin speranță și blândețe.
Ca să observi a mea, tu, fericire,
Și să împarți a ta bunețe.
Ochii tăi sunt galaxii,
Nu mă pot uita în ei.
Orice privire ce-mi oferi,
Mă umple de iubire zmei.
Zâmbetul tău... e unic.
Eu nu pot uita de el.
Aș vrea să mai comunic;
Dar de soarta mea mă tem.
Și dacă viitorul ne-ar fi predispus,
O clipă eu cu tine n-aș fi pierdut.
De iubirea ta supus,
Sfârșitul, eu, cu tine l-aș fi petrecut.
Da, eu scriu.
Această, următoare noapte
Sper sa nu mă ducă în sicriu
Așa niste duioase fapte.
Și nu, eu nu mă tem de bătălie
Daca tu vei fi langa mine
Duioasă doina canta-n vie
Dacă asta-i soarta mea - să fie.
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Noi nu suntem așa
Să fie amorul blestem dorit de muritori?
Nu mor iubirile trupești indiferent cum te numești?
Cu ce rămâi când ești cuprins de neputințe,
Dar ros de ale trupului dorințe,
Crezând într-o salvare providențială,
Neacceptându-ți tragicul sfârșit
Om muritor schimonosit,
Pe zi ce trece mai batrân,mai urât,
Chemat de cimitir sau de pământ....
Iubito, noi nu suntem așa!
Iubirea noastră liberi ne dorește,
Eu te iubesc curat și nebunește,
Iar tu primești iubirea mea
Precum un fulger te lovește!
În dragoste nu e vreo procedură,
Și bine-ai zis că suntem pe cont propriu,
Din când în când căci nimeni nu ne vede,
De ne închidem deschisele ferestre,
Dar totuși ne iubim și-o facem la vedere,
Pe bănci prin parcuri fără trasele perdele,
Căci timpul trece iar noi suntem cu toții prinși în el,
Vom da cu siguranță socoteală,
La judecata mare cea finală ,
Iar Dumnezeu va întreba o singură divină intrebare,
Daca-i iubit cu-adevarat
Ori ai ales minciuna și calea cea ușoară....
(13 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cuvant
Cuvantul e si lege
Si putere.
El poate fi si bucurie
Si durere.
Cuvantul scris pe foaie
Sau poate doar rostit
E un refren,
Ce poate fi oricand,
Magie-sau blestem.
Sa nu lasam cuvintele sa fie punte de separare a sufletelor.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
O nebunie
Tăcere-n ceasuri de nesomn
Când știu că mâine-i niciodată,
Și îmi las o lacrimă însemn
Ce stă de dorul tău și-așteaptă.
Clipește candela o clipă
Prin sfârșitul nostru dureros,
Ca un duh de întuneric și risipă
La trântă cu un om neputincios.
În zadar te regăsesc prin șoapte
Și prin gânduri spuse de nespus,
Acum sunt singur și e noapte
Și toate șoaptele s-au dus.
Să fim străini e-o nebunie ...
Să iubim în diferite nopți,
Noaptea mea să nu îți știe
Gândul tău de noi ... de-l porți!
Împrejuru-mi vi! ca niciodată…
Și toate se răstesc la mine,
Se strâng în mine și deodată
Toate ... îmi șoptesc de tine!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Tu
Tu, pentru tine, eu trăiesc;
Noaptea, eu o ocolesc -
Ca să mă salut cu tine;
Luminând în pacea fină.
Eu mă uit la tine prin iubire;
Prin speranță și blândețe.
Ca să observi a mea, tu, fericire,
Și să împarți a ta bunețe.
Ochii tăi sunt galaxii,
Nu mă pot uita în ei.
Orice privire ce-mi oferi,
Mă umple de iubire zmei.
Zâmbetul tău... e unic.
Eu nu pot uita de el.
Aș vrea să mai comunic;
Dar de soarta mea mă tem.
Și dacă viitorul ne-ar fi predispus,
O clipă eu cu tine n-aș fi pierdut.
De iubirea ta supus,
Sfârșitul, eu, cu tine l-aș fi petrecut.
Da, eu scriu.
Această, următoare noapte
Sper sa nu mă ducă în sicriu
Așa niste duioase fapte.
Și nu, eu nu mă tem de bătălie
Daca tu vei fi langa mine
Duioasă doina canta-n vie
Dacă asta-i soarta mea - să fie.
Alte poezii ale autorului
Tu
Tu ești corabia ce mă poartă pe valurile vieții,
Ești raza născută în zorii dimineții,
Ești aripa ce mă ridica-n zbor,
Ești steaua ce-mi hrănește visul,
Mantia ce-mi încălzește inima,
Daca te-ai pierde,cuprinde-m-ar abisul,
Și viața mea s-ar transforma în nor..
Ramai,te rog,pan' la finala clipa,
Când eu,sau tu,ne-om ridica în zbor,
Spre cerul ce ascunde necuprinsul..
Pulbere de nisip
Trecem adeseori nebăgați in seama,
Suntem pulbere de nisip,
Oamenii nu vad,oamenii nu vad,
Aurul ascuns în ea,inima noastră..
O singura viata
Cred într-o singură viața,
De aceea privesc cerul,și marea,
Lăcrimez in această dimineață,
Tresar ascultând melodia clipei,
Dansez pe ritmul fericirii că sunt
Și al tristeții că nu voi mai fi..
Cred într-o singură viața,
Și o iubesc cu disperare,
Deși uneori obosesc trăind,
Dar e minunat a iubi,
A fi iubit,a simți frumos,
Mi-e frig uneori de temeri ,
Dar îmi deschid aripile și zbor
Deoarece cred într-o singură viața..
E dimineața?Îmi șterg lacrima și zâmbesc:
Trăiesc..,și deja mi-e dor de clipa de azi..
Povara unui anonim
Ieri te-am citit pe tine,azi l-am citit pe Blaga..
Cum e sa ai aripi uriașe,CTP?
Și eu iubesc cuvântul,dar aripile mele sunt mici..
Și tristețea mă inunda...
Uneori,poate,poezia mă apropie de astre.
As putea să trăiesc liniștită în anonimatul meu-reusesc uneori,
Dar acum,când noaptea se lasă,pacea mea se cufundă,
Vreau sa pot zbura și eu spre înalt,
Nu vreau lauri,doar puterea de a face din cuvânt diamant.
Și eu iubesc cuvintele simple,
,,Umbra lumii îmi trece peste inimă.",
Am obosit,aripile mele sunt prea mici,
Dar acum scriu cu sufletul,
Poate el le va da putina putere..
Te rog,destinule,lasă-mă să strălucesc o clipa
Iubesc cuvântul,beau din pocalul pasiunii cu sete.
Te rog,destinule,o singura dată dă-mi aripi uriașe,
Apropie-ma de idolii mei.
Nu-ți cer frumusețe,bogăție,putere,
O clipă de strălucire,aceasta mi-e singura vrere..
As vrea sa fiu fluture
Când în noapte se-aprind felinare,
Gândul meu zboară departe,spre tine,
M-aș transforma într-un fluture de-aș putea,
Zburând,m-aș așeza la tâmpla ta,
Să te veghez,să-ți fie bine...
Când pe cer se aprind stele
Inima mea bate mai tare,
Vad chipul tău frumos în minte,
Lumina privirii tale,zâmbetul tău.
Iubirea mea e atât de mare
Atât de strălucitoare,
Nici cerul n-o poate atinge,nici magnificul soare..
Cati cunosc oare povara iubirii supreme,
Când lacrima cade,când sufletul doare..
Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..
Tu
Tu ești corabia ce mă poartă pe valurile vieții,
Ești raza născută în zorii dimineții,
Ești aripa ce mă ridica-n zbor,
Ești steaua ce-mi hrănește visul,
Mantia ce-mi încălzește inima,
Daca te-ai pierde,cuprinde-m-ar abisul,
Și viața mea s-ar transforma în nor..
Ramai,te rog,pan' la finala clipa,
Când eu,sau tu,ne-om ridica în zbor,
Spre cerul ce ascunde necuprinsul..
Pulbere de nisip
Trecem adeseori nebăgați in seama,
Suntem pulbere de nisip,
Oamenii nu vad,oamenii nu vad,
Aurul ascuns în ea,inima noastră..
O singura viata
Cred într-o singură viața,
De aceea privesc cerul,și marea,
Lăcrimez in această dimineață,
Tresar ascultând melodia clipei,
Dansez pe ritmul fericirii că sunt
Și al tristeții că nu voi mai fi..
Cred într-o singură viața,
Și o iubesc cu disperare,
Deși uneori obosesc trăind,
Dar e minunat a iubi,
A fi iubit,a simți frumos,
Mi-e frig uneori de temeri ,
Dar îmi deschid aripile și zbor
Deoarece cred într-o singură viața..
E dimineața?Îmi șterg lacrima și zâmbesc:
Trăiesc..,și deja mi-e dor de clipa de azi..
Povara unui anonim
Ieri te-am citit pe tine,azi l-am citit pe Blaga..
Cum e sa ai aripi uriașe,CTP?
Și eu iubesc cuvântul,dar aripile mele sunt mici..
Și tristețea mă inunda...
Uneori,poate,poezia mă apropie de astre.
As putea să trăiesc liniștită în anonimatul meu-reusesc uneori,
Dar acum,când noaptea se lasă,pacea mea se cufundă,
Vreau sa pot zbura și eu spre înalt,
Nu vreau lauri,doar puterea de a face din cuvânt diamant.
Și eu iubesc cuvintele simple,
,,Umbra lumii îmi trece peste inimă.",
Am obosit,aripile mele sunt prea mici,
Dar acum scriu cu sufletul,
Poate el le va da putina putere..
Te rog,destinule,lasă-mă să strălucesc o clipa
Iubesc cuvântul,beau din pocalul pasiunii cu sete.
Te rog,destinule,o singura dată dă-mi aripi uriașe,
Apropie-ma de idolii mei.
Nu-ți cer frumusețe,bogăție,putere,
O clipă de strălucire,aceasta mi-e singura vrere..
As vrea sa fiu fluture
Când în noapte se-aprind felinare,
Gândul meu zboară departe,spre tine,
M-aș transforma într-un fluture de-aș putea,
Zburând,m-aș așeza la tâmpla ta,
Să te veghez,să-ți fie bine...
Când pe cer se aprind stele
Inima mea bate mai tare,
Vad chipul tău frumos în minte,
Lumina privirii tale,zâmbetul tău.
Iubirea mea e atât de mare
Atât de strălucitoare,
Nici cerul n-o poate atinge,nici magnificul soare..
Cati cunosc oare povara iubirii supreme,
Când lacrima cade,când sufletul doare..
Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..