Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 5 mai
Vizualizări: 161
Poezii din aceiaşi categorie
Noi doi!
Noi doi!
Ieri am plecat grăbit, spre tine,
Nu ne-am găsit, cum am vorbit,
Ori tu de mine, te-ai ascuns bine,
Sau eu pe drum, m-am rătăcit
Știu că era ziua și, Soarele pe Cer,
Și cunosteam cărarea, bătătorită,
Cred că-ți era frică, că mâna ți-o cer,
Și nu era timpul, pentru a fi căsătorită
Eram doi tineri, cu multe speranțe,
Credeam în iubire, visam la fericire,
Și noi am frânt, ale noastre năzuințe,
Și viața toată, a devenit, dezamăgire
Un timp, unul pe altul, ne-am evitat,
Crezând că vom păși in viață, separat,
Dar nu...că noi amarnic, ne-am înșelat,
Că rana s-a închis și noi, ne-am împăcat
De-atunci, până în ziua în care scriu,
Noi am rămas, cum am jurat, nedespărțiți,
Iubesc și sunt iubit, eu simt și asta știu,
Că--n astă lume, noi vom rămâne, îndrăgostiți
Acum, când anii mulți, îi numărăm,
De câtă vreme, suntem împreună,
Noi nu uităm și, zilnic binecuvântăm,
C-avem în casă, un fiu și-o noră bună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Spune-mi că vei fi a mea...
Regretele mă apasă,
Nimic nu-i întâmplător,
Vino lângă mine și spune-mi că-ți pasă,
Vino și nu mă lăsa să mor.......
Mai dă-mi o dată dulcele tău sărut,
Mai oferă-mi puțin din dragostea ta,
Spune-mi că nu te-am pierdut,
Și încă vrei să fi a mea.......
Gindesc...
As crede ca in noapte
Tu esti din ce in ce aici
Ma simt tot ma aproape
Dar picur mii de fulgi
Rasar tot mai alene
Incet incet ma sting
Ma simt tot mai aproape
Dar e-n acelasi timp
Te-ndepartezi ca lumina
S-apoi incet revii
Ba esti tu dulce calda
Iar rece si pustii ,.
Marturie I
Iubita mea, îți ce o rugă minunată,
Să-i dai fiicei noastre
Zâmbetul tău angelic
Sau ochii tăi precum stelele,
Ca atunci când noi nu o să mai fim,
Să rămână mărturie pe acest pământ
De ce te-am iubit…
DACĂ S-AR PUTEA!
Dacă s-ar putea vreodată
Din cenușă să renasc
Și creatorul m-ar întreba
Când și unde în ce secol
Doresc a învia?
Nici n-aș prea mult pe gânduri;
Vreau în epoca de piatră
Să port arc , să port săgeată
Să fiu liber să colind
Șă fac tot ce-mi pun în gând.
Să am frați să am surori
Să ne încălzim la soare
În zile desărbătoare
Să ne spele apa ploii
Grija să ne-o poarte zeii.
Tu, ochi al ei...
La podul crucilor se vinde
Un amor de semi-zei,
Iar mâna-mi tremurată prinde
Praf de stele-n locul ei!
Pe un arc de poleială verde
Privește jos tu ochi al ei,
Căci prin stele te tot vinde
Un amor de semi-zei!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Noi doi!
Noi doi!
Ieri am plecat grăbit, spre tine,
Nu ne-am găsit, cum am vorbit,
Ori tu de mine, te-ai ascuns bine,
Sau eu pe drum, m-am rătăcit
Știu că era ziua și, Soarele pe Cer,
Și cunosteam cărarea, bătătorită,
Cred că-ți era frică, că mâna ți-o cer,
Și nu era timpul, pentru a fi căsătorită
Eram doi tineri, cu multe speranțe,
Credeam în iubire, visam la fericire,
Și noi am frânt, ale noastre năzuințe,
Și viața toată, a devenit, dezamăgire
Un timp, unul pe altul, ne-am evitat,
Crezând că vom păși in viață, separat,
Dar nu...că noi amarnic, ne-am înșelat,
Că rana s-a închis și noi, ne-am împăcat
De-atunci, până în ziua în care scriu,
Noi am rămas, cum am jurat, nedespărțiți,
Iubesc și sunt iubit, eu simt și asta știu,
Că--n astă lume, noi vom rămâne, îndrăgostiți
Acum, când anii mulți, îi numărăm,
De câtă vreme, suntem împreună,
Noi nu uităm și, zilnic binecuvântăm,
C-avem în casă, un fiu și-o noră bună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Spune-mi că vei fi a mea...
Regretele mă apasă,
Nimic nu-i întâmplător,
Vino lângă mine și spune-mi că-ți pasă,
Vino și nu mă lăsa să mor.......
Mai dă-mi o dată dulcele tău sărut,
Mai oferă-mi puțin din dragostea ta,
Spune-mi că nu te-am pierdut,
Și încă vrei să fi a mea.......
Gindesc...
As crede ca in noapte
Tu esti din ce in ce aici
Ma simt tot ma aproape
Dar picur mii de fulgi
Rasar tot mai alene
Incet incet ma sting
Ma simt tot mai aproape
Dar e-n acelasi timp
Te-ndepartezi ca lumina
S-apoi incet revii
Ba esti tu dulce calda
Iar rece si pustii ,.
Marturie I
Iubita mea, îți ce o rugă minunată,
Să-i dai fiicei noastre
Zâmbetul tău angelic
Sau ochii tăi precum stelele,
Ca atunci când noi nu o să mai fim,
Să rămână mărturie pe acest pământ
De ce te-am iubit…
DACĂ S-AR PUTEA!
Dacă s-ar putea vreodată
Din cenușă să renasc
Și creatorul m-ar întreba
Când și unde în ce secol
Doresc a învia?
Nici n-aș prea mult pe gânduri;
Vreau în epoca de piatră
Să port arc , să port săgeată
Să fiu liber să colind
Șă fac tot ce-mi pun în gând.
Să am frați să am surori
Să ne încălzim la soare
În zile desărbătoare
Să ne spele apa ploii
Grija să ne-o poarte zeii.
Tu, ochi al ei...
La podul crucilor se vinde
Un amor de semi-zei,
Iar mâna-mi tremurată prinde
Praf de stele-n locul ei!
Pe un arc de poleială verde
Privește jos tu ochi al ei,
Căci prin stele te tot vinde
Un amor de semi-zei!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Alte poezii ale autorului
CÂNDVA
Scălat în ploaia de petale ,
Mă ascund în nisipul toamnei ,
Ca sub o plapumă moale
Și în urmă înfloresc mici stropi de lumină ,
În care sufletul îș va usca trupul ,
Eu sau poate altcineva , sau poate noi toți
Vom scrie povestea adevărată a universului .
A ÎNVIAT NATURA !
SE SCUTURĂ FLOAREA ,
COVOR FERMECAT ,AȘTERNE CĂRAREA ,
DIN VIȘINI ,CIREȘI CAD PETALE ,
RĂSUNĂ UN TULNIC ÎN VALE .
UN VOAL STRĂVEZIU ACOPERĂ CERUL ,
AROME DULCI ÎMPRĂȘTIE MĂRUL ,
CU SACI GREI MICUȚA ALBINĂ
POLENUL DIN FLORI ÎL ADUNĂ! .
UN TRUBADUR GREIERAȘ
PROASPĂT CHIRIAȘ
ÎȘI ACORDĂ CHITARA ,
CÂND SE APROPIE SEARA!...
ICOANE
Icoane de demult răsar
Când ochiul închide pleoapa
Săteni de-ai mei.brătânii din sat
Sfătoși și buni ca tata.
Când primăvara intră-n crâng
Și-n deal se aprind bujorii
Ciorchini de oameni sunt
Veniți din sat ,odată cu zorii .
UTOPIE
Mă trezesc dint-un vis învolburat
Că sunt un mare împărat
Și că-mi pot permite chiar
Să împart,darurii tuturor
Celor ce muncesc cu spor.
Să aduc bucurii în țară
Și dreptate și iubire
Și puțină fericire
Dar știu prea bine
Ecurată utopie
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat ,
Sperând co să revii
Să vezi cărările pustii ,
Pe care ne-am jurat odată...
O dragoste adevărată .
În serile când ne găseam ,
Fremătau frunzele în ram .
Raza lunii strălucea ,
Iubita mea .
În ochii tăi de viorele ,
Se oglindeau visele mele ,
Te adoram copil cuminte ,
Furat de calde jurăminte ,
Dar te-am pierdut în ceața serii ,
Și-a ruginit frunza cărării ,
O stea din cer s-a prăvălit ,
Iubirea noastră a murit .
O LECȚIE DE VIAȚĂ -prima parte-
Sfârșitul de septembrie aduce soalele după câteva zile mohorâte, cu ploaie rece.
Razele soarelui își fac loc printre norii albi și fumurii,mângâind iarba încă verde.
Mulțimea de gângănii părăsește locurile ascunse și se pregătește pentru iarna ce
va veni ,bucurându-se de căldura soarelui.Salcâmii își pierd zilnic frunzele mici ,
lăsând în urmă ramuri goale.
Doamna Alina ,pensionară ,nu își găsește locul în camera mică. Privind la
televizor ,se simte obosită de aceleași știri și aceleași minciuni .Își bea ceaiul pe
balansoarul din fața casei și se lasă cuprinsă de visare .Nu sunt doar vise ,mai
curând amintiri Sunetul strident al sonerii o trezește din visare.Cine poate fi la ora asta
se întreabă ? se întreabă ea.Rămâne surprinsă când o vede la poartă pe buna ei prietenă
Ioana ,fostă colegă de serviciu .Ea cea care venea cu vești despre cunoștințele comune:Cum
o mai duc ,cine s-a dus ,cine a mai rămas .Alina îi pregătește o cană cu ceai ,iar Ioana se
așează comod în scaunul cu spătar înalt.
-Ce vești noi ai azi?-întreabă Alin .
-Nu vești bune -răspunde Ioana .A murit nevasta lui Victor ,Maria
-Dar era tănără ,ce s-a întâmplat?
-A fost un șoc pentru pentru mulți ,Maria arăta chiar foarte bine Ne-am întânlit nu de mult
la cumpărături .Cine ar fi bănuit că numai două luni o să plece pe ultimul drum ? A avt o înmormântare
frumoasă .A avut cine să o plângă - copii ,nurori ,nepoți .Victor era distrus .El știa că tu nu prea ieși
din perimetru tău de aceia nici nu te -a sunat .
-Știu ,Ioana. tot mai des ,aflăm că ,unul căte unul ,din generația noastră ne părăsesc.Știm că
ne va veni și nouă rândul Nu ne este teamă .Rostul vieții l-am îndeplinit -Am trăit alături de copiii mei
de nepoți și chiar de strănepoți . Ce-mi pot dori mai mult ?Soțul ,jumătatea mea ,a plecat ,lăsând un mare
gol în urmă.Zilele trebuie umplute cu ceva ,că amintirile nu sunt de ajuns .
-Alina ,am o veste bună .Adică eu ,Sanda și Mirela vrem să mergem undeva in concediu la
tratament ,nu vrei să mergi cu noi ?
-Îmi pare rău dar nu sunt în stare .Aceiași propunere mi-a făcut-o și sora mea ,exact acum un an
Cine ar fi crezut că nu voi mai avea altă ocaze să fiu cu ea ! Să-ți povestesc cum s-a întâmplat !
-Ne petreceam verile împreună la țarâ .Aveam căsuțe una lângă alta și comunicam printr-un
gard despărțitor,din dorința de a fi aproape .Am fost fericite că putram fi aproape măcar în timpul
verii.Cine ar fi bănuit că ne vedem pentru ultima oară?
-Surioară te las singură pentru o săptămână sau două că-mi vin copiii din afară în concediu
și să stau cu ei câteva zile ,apoi ei se duc la mare .Mai vorbim la telefon ! A plecat făcându-mi semne
din mână .Era o zi de luni .Marți a început o ploaie mocănească ,tot în jur era ud ,deci nu puteam
intra în grădină ,și m - am hotărât să plec și eu acasă și i -am comunicat surioarei mele că m-am
întors și eu în oraș și să nu-mi poarte de grijâ ;În fiecare dimineață ne salutăm la telefon .Ea îmi
spune că are musafiri care vor pleca la mare ,rămâne doar nepotul ei preferat să depene amintiri .
Sora mea își propusese lui Marius nepotul ei să meargă la cumpărături să-i cumpere un ceas de
valoare ,drept cadou de ziua copilului ,fiindcă pentru ea tot copil este .E ziua de vineri , ei au vizitat
magazinile până ce au găsit ceva să le placă Bunica era obosită dar și foarte fericită că nepotul
său pare să se bucure de cadouri .Marius o strânge în brațe și-i spune : Cât mă bucur mamaie ,
pentru cadouri și ce dor mi-a fost de tine spune el ,cu emoție
-Marius , eu sunt firavă pentru brațele tale antrenate spune bunica răzând .
-Eu ,plec în oraș să mă întânlesc cu prietenii mei ,nu sta cu grîjă, că mă întorc devreme .
-Bine ,Marius nu am să adorm pănă vii tu ,te aștept să mai stăm de vorbă .Într-un târziu ,Marius
intră în casă ca un vârtej ,o apucă pe bunică de umeri și o scoate pe balcon .Bunica se străduiește
să-i vadă ochii să înțeleagă ce se întâmplă ,dar vocea străină a lui Marius o înspăimântă .
-Nu țipa ! Nu țipa că te omor ! spune Marius ,având un cuțit mare de bucătărie în mână .
În chi avea o privire neomenească .țintind locul unde vre să atace.Bunica ,înțelegând ce se întâmplă ,
își apără disperată inima cu brațele ,dar criminalul își fixează ochii pe gâtul ei .O tăietură lungă de la ureche
la claviculă face ca sângele să curgă în voie.Bunica leșină ,Marius o consideră moartă .Îi caută telefonul
banii și valorile în casă ,apoi pleacă încuind ușa .Bunica își revine ,avea telefonul într-un buzunar
interior și apucă să sune la 112 apoi își pierde cunoștința .Poliția a fost promptă și salvarea a ajuns repede .
Bunica a fost dusă la spital operată în timpul nopții și a putut da relații cu ce s-a întâmplat .Am fost și am
văzut-o ,era de nerecunoscut .Lacrimile îi spălau fața care era tumefiată de la lovituri ,dantura spartă și multe
înțepături pe gât și pe brațe .Vocea îi era înecată de plânsul înterior .Câteva zile am tras speranțe .Pe 14 iulie
într-o zi de joi , sună telefonul iar vocea sugrumată a nepoatei mele :
-Tanti Alina nu știu cum să spun ....mama nu mai este ...Am rămas înlemnită ! Nu se poate , nu se poate
atât am putut spune ...și întrebarea : De ce Marius i-a luat viața celei care l-a iubit și crescut cu atâta drag ?
Nu am să înțeleg ,niciodată !
șfârșit
CÂNDVA
Scălat în ploaia de petale ,
Mă ascund în nisipul toamnei ,
Ca sub o plapumă moale
Și în urmă înfloresc mici stropi de lumină ,
În care sufletul îș va usca trupul ,
Eu sau poate altcineva , sau poate noi toți
Vom scrie povestea adevărată a universului .
A ÎNVIAT NATURA !
SE SCUTURĂ FLOAREA ,
COVOR FERMECAT ,AȘTERNE CĂRAREA ,
DIN VIȘINI ,CIREȘI CAD PETALE ,
RĂSUNĂ UN TULNIC ÎN VALE .
UN VOAL STRĂVEZIU ACOPERĂ CERUL ,
AROME DULCI ÎMPRĂȘTIE MĂRUL ,
CU SACI GREI MICUȚA ALBINĂ
POLENUL DIN FLORI ÎL ADUNĂ! .
UN TRUBADUR GREIERAȘ
PROASPĂT CHIRIAȘ
ÎȘI ACORDĂ CHITARA ,
CÂND SE APROPIE SEARA!...
ICOANE
Icoane de demult răsar
Când ochiul închide pleoapa
Săteni de-ai mei.brătânii din sat
Sfătoși și buni ca tata.
Când primăvara intră-n crâng
Și-n deal se aprind bujorii
Ciorchini de oameni sunt
Veniți din sat ,odată cu zorii .
UTOPIE
Mă trezesc dint-un vis învolburat
Că sunt un mare împărat
Și că-mi pot permite chiar
Să împart,darurii tuturor
Celor ce muncesc cu spor.
Să aduc bucurii în țară
Și dreptate și iubire
Și puțină fericire
Dar știu prea bine
Ecurată utopie
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat ,
Sperând co să revii
Să vezi cărările pustii ,
Pe care ne-am jurat odată...
O dragoste adevărată .
În serile când ne găseam ,
Fremătau frunzele în ram .
Raza lunii strălucea ,
Iubita mea .
În ochii tăi de viorele ,
Se oglindeau visele mele ,
Te adoram copil cuminte ,
Furat de calde jurăminte ,
Dar te-am pierdut în ceața serii ,
Și-a ruginit frunza cărării ,
O stea din cer s-a prăvălit ,
Iubirea noastră a murit .
O LECȚIE DE VIAȚĂ -prima parte-
Sfârșitul de septembrie aduce soalele după câteva zile mohorâte, cu ploaie rece.
Razele soarelui își fac loc printre norii albi și fumurii,mângâind iarba încă verde.
Mulțimea de gângănii părăsește locurile ascunse și se pregătește pentru iarna ce
va veni ,bucurându-se de căldura soarelui.Salcâmii își pierd zilnic frunzele mici ,
lăsând în urmă ramuri goale.
Doamna Alina ,pensionară ,nu își găsește locul în camera mică. Privind la
televizor ,se simte obosită de aceleași știri și aceleași minciuni .Își bea ceaiul pe
balansoarul din fața casei și se lasă cuprinsă de visare .Nu sunt doar vise ,mai
curând amintiri Sunetul strident al sonerii o trezește din visare.Cine poate fi la ora asta
se întreabă ? se întreabă ea.Rămâne surprinsă când o vede la poartă pe buna ei prietenă
Ioana ,fostă colegă de serviciu .Ea cea care venea cu vești despre cunoștințele comune:Cum
o mai duc ,cine s-a dus ,cine a mai rămas .Alina îi pregătește o cană cu ceai ,iar Ioana se
așează comod în scaunul cu spătar înalt.
-Ce vești noi ai azi?-întreabă Alin .
-Nu vești bune -răspunde Ioana .A murit nevasta lui Victor ,Maria
-Dar era tănără ,ce s-a întâmplat?
-A fost un șoc pentru pentru mulți ,Maria arăta chiar foarte bine Ne-am întânlit nu de mult
la cumpărături .Cine ar fi bănuit că numai două luni o să plece pe ultimul drum ? A avt o înmormântare
frumoasă .A avut cine să o plângă - copii ,nurori ,nepoți .Victor era distrus .El știa că tu nu prea ieși
din perimetru tău de aceia nici nu te -a sunat .
-Știu ,Ioana. tot mai des ,aflăm că ,unul căte unul ,din generația noastră ne părăsesc.Știm că
ne va veni și nouă rândul Nu ne este teamă .Rostul vieții l-am îndeplinit -Am trăit alături de copiii mei
de nepoți și chiar de strănepoți . Ce-mi pot dori mai mult ?Soțul ,jumătatea mea ,a plecat ,lăsând un mare
gol în urmă.Zilele trebuie umplute cu ceva ,că amintirile nu sunt de ajuns .
-Alina ,am o veste bună .Adică eu ,Sanda și Mirela vrem să mergem undeva in concediu la
tratament ,nu vrei să mergi cu noi ?
-Îmi pare rău dar nu sunt în stare .Aceiași propunere mi-a făcut-o și sora mea ,exact acum un an
Cine ar fi crezut că nu voi mai avea altă ocaze să fiu cu ea ! Să-ți povestesc cum s-a întâmplat !
-Ne petreceam verile împreună la țarâ .Aveam căsuțe una lângă alta și comunicam printr-un
gard despărțitor,din dorința de a fi aproape .Am fost fericite că putram fi aproape măcar în timpul
verii.Cine ar fi bănuit că ne vedem pentru ultima oară?
-Surioară te las singură pentru o săptămână sau două că-mi vin copiii din afară în concediu
și să stau cu ei câteva zile ,apoi ei se duc la mare .Mai vorbim la telefon ! A plecat făcându-mi semne
din mână .Era o zi de luni .Marți a început o ploaie mocănească ,tot în jur era ud ,deci nu puteam
intra în grădină ,și m - am hotărât să plec și eu acasă și i -am comunicat surioarei mele că m-am
întors și eu în oraș și să nu-mi poarte de grijâ ;În fiecare dimineață ne salutăm la telefon .Ea îmi
spune că are musafiri care vor pleca la mare ,rămâne doar nepotul ei preferat să depene amintiri .
Sora mea își propusese lui Marius nepotul ei să meargă la cumpărături să-i cumpere un ceas de
valoare ,drept cadou de ziua copilului ,fiindcă pentru ea tot copil este .E ziua de vineri , ei au vizitat
magazinile până ce au găsit ceva să le placă Bunica era obosită dar și foarte fericită că nepotul
său pare să se bucure de cadouri .Marius o strânge în brațe și-i spune : Cât mă bucur mamaie ,
pentru cadouri și ce dor mi-a fost de tine spune el ,cu emoție
-Marius , eu sunt firavă pentru brațele tale antrenate spune bunica răzând .
-Eu ,plec în oraș să mă întânlesc cu prietenii mei ,nu sta cu grîjă, că mă întorc devreme .
-Bine ,Marius nu am să adorm pănă vii tu ,te aștept să mai stăm de vorbă .Într-un târziu ,Marius
intră în casă ca un vârtej ,o apucă pe bunică de umeri și o scoate pe balcon .Bunica se străduiește
să-i vadă ochii să înțeleagă ce se întâmplă ,dar vocea străină a lui Marius o înspăimântă .
-Nu țipa ! Nu țipa că te omor ! spune Marius ,având un cuțit mare de bucătărie în mână .
În chi avea o privire neomenească .țintind locul unde vre să atace.Bunica ,înțelegând ce se întâmplă ,
își apără disperată inima cu brațele ,dar criminalul își fixează ochii pe gâtul ei .O tăietură lungă de la ureche
la claviculă face ca sângele să curgă în voie.Bunica leșină ,Marius o consideră moartă .Îi caută telefonul
banii și valorile în casă ,apoi pleacă încuind ușa .Bunica își revine ,avea telefonul într-un buzunar
interior și apucă să sune la 112 apoi își pierde cunoștința .Poliția a fost promptă și salvarea a ajuns repede .
Bunica a fost dusă la spital operată în timpul nopții și a putut da relații cu ce s-a întâmplat .Am fost și am
văzut-o ,era de nerecunoscut .Lacrimile îi spălau fața care era tumefiată de la lovituri ,dantura spartă și multe
înțepături pe gât și pe brațe .Vocea îi era înecată de plânsul înterior .Câteva zile am tras speranțe .Pe 14 iulie
într-o zi de joi , sună telefonul iar vocea sugrumată a nepoatei mele :
-Tanti Alina nu știu cum să spun ....mama nu mai este ...Am rămas înlemnită ! Nu se poate , nu se poate
atât am putut spune ...și întrebarea : De ce Marius i-a luat viața celei care l-a iubit și crescut cu atâta drag ?
Nu am să înțeleg ,niciodată !
șfârșit