Toamnele mele
De orice toamnă mă răneşte,
nu-i vina vântului tembel
şi nici a ploii ce tot creşte,
cat vină-n timpul infidel.
Cobori peste visele mele,
tu, toamnă ce iar m-ai găsit,
din ceruri năvalnic rebele
îmi dărui un gând răzvrătit.
Îmi intri în casă cu mină
de doamnă gătită cu stil,
tu pari fără pată şi vină,
dar frigul îl semeni tiptil.
Mă prinde un dor de plecare
când mantia-ţi gri o privesc,
tu crezi că eşti dură şi-ţi pare
că-n tine sunt doruri ce cresc.
Mi-e vremea rămasă o goană
de zile mărunte şi reci,
iar tu eşti aceeaşi icoană,
m-arunci în tristeţe şi pleci.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Craciunas Silviu
Data postării: 15 septembrie 2022
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 577
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: colaj//4
Poem: Remadar
Câștigătorii premiilor Nobel pentru anul 2019 vor fi anunțați săptămâna viitoare. Anul acesta vor fi acordate două premii pentru literatură
Poem: Cuvânt
Poem: Și totuși
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: De-aş putea
Poem: Te vreau
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Craciunas Silviu