Prăbușire
Frunte-mi-ași spăla-o însumi
De povara unui dar
Unui dar ce-mi luminează
Sumbra-mi viață ca un far
Inima el mi-o învie
Oasele mi le-nspăimântă
Fără strop de mârșăvie
Toată viața mi-o-nveșmântă
Dar el doar în plină taină
Când mi-e drag și cel mai bine
Căile mi le îmbină
Cu miros de gelozie
Din extaz el mă coboară
Ca un venin mă torturează
Cu durere mă-nconjoară
Și-n final mă-ngenunchează
E neant, e adăpost
E și ură, e slăbire
E întregul nostru rost
Acest dar, numit, iubire
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 31 mai 2022
Vizualizări: 664
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Februarie
Poem: Ciobăniţa
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Poem: Fior
Poem: În timp ce acuma îţi scriu …
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Poem: Epigramă
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 9. Viața ca în vise
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie