0.04

Prăbușire

Frunte-mi-ași spăla-o însumi
De povara unui dar
Unui dar ce-mi luminează
Sumbra-mi viață ca un far

Inima el mi-o învie
Oasele mi le-nspăimântă
Fără strop de mârșăvie
Toată viața mi-o-nveșmântă

Dar el doar în plină taină
Când mi-e drag și cel mai bine
Căile mi le îmbină
Cu miros de gelozie

Din extaz el mă coboară
Ca un venin mă torturează
Cu durere mă-nconjoară
Și-n final mă-ngenunchează

E neant, e adăpost
E și ură, e slăbire
E întregul nostru rost
Acest dar, numit, iubire


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: ANONIM poezii.online Prăbușire

Data postării: 31 mai

Vizualizări: 80

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Dincolo de priviri..

Mă gândesc la clipa-n care

Noi în ochi ne vom privi,

Iar dincolo de culoare

Amintiri vom retrăi.

 

În ochii mei tu de vei vrea

Pământul să îl vezi

În care, iarăși, ai sădit

Sămânța ochilor tăi verzi.

 

O îngrijesc mereu, 

Dar ea nu încolțește,

Căci lacrimile mele-s reci

Si inima-i tot rece.

 

Cândva ea poate va înflori,

De vei fi langă mine.

Ochi în ochi să ne privim

Pentru o veșnicie.

Mai mult...

Doar noi doi

Toate cu timpul

Într-un suflet pe piele

Umbrim acel amalgam de sentimente

Sub o pătura de ampremente.

 

Timpul a plecat

Noi ne-am lăsat

Cu o dragoste pustie

Suferind de maladie.

 

Poate cu timpul 

Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal

Într-un suflet pe piele 

Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.

Mai mult...

Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)

Mai ții minte zilele-n care,

Vânam răsărituri de stele polare?

Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,

Era călăuza picioarelor tale?

Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,

Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.

Noaptea se scade, lumina e goală,

Ca într-o transă chirurgicală –

Sunt umbra din umbră, caut în lună,

Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.

Mai mult...

Ca şi tine...

Spui, că azi nu o să plouă

Rizi cu lacrimi, te-am pierdut!

Tu încet păşeşti prin rouă

Dar şi eu, m-am prefăcut...

Mai mult...

.Melancolie

Dacă aș putea redenumi toamna …

o melancolie

n-ar mai fi toamnă pentru tine, așa-i?

 

Ah … n-aș putea să-ți răpesc așa ceva.

Și pe urmă, pentru mine ar fi

plină de spini,

Aș sângera de tine ușor…

prin fiecare frunză căzută,

și aș muri mereu și mereu …

cu fiecare dor,

de tine.

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Mai mult...

Iubirea

Vocea ta dulce ca mierea

Îmi dă puterea

De care am nevoie

Să trec peste orice situație 

 

Am învățat 

Să visez cu ochii deschiși 

A fost interesant 

Noi doi,singuri,într-o cameră închiși 

 

Am descoperit

Iubirea nu se spune

Se simte,de tine m-am îndrăgostit 

Nu m-am putut opune

 

Tu ești un strop de lumină 

Eu un strop de poezie

Curată a inimii iubire

Și restul nebunie

 

Ne completăm perfect

Tu multe mi-ai arătat 

Îți mulțumesc că ești cu mine

Te iubesc mult,iubire!

Mai mult...