Pe tine vreau să te-ntâlnesc,
Și chipul drag să ți-l ating,
Dar nu știu drumul să-l găsesc,
Și focul inimii să-l sting
Iar dacă dimineața plouă,
Aș vrea să te văd pe-nserat,
Eu zic să fie opt sau nouă,
Cănd cerul e senin și înstelat
Am un buchet strâns pentru tine,
De flori deosebite, albi trandafiri,
Care ție îți răscolesc, știu bine,
Frumoase și alese amintiri
Până să te-ntàlnesc pe tne,
Voi pune florile în apă rece,
Să fie proaspete, s-arate bine,
Și nicio petală albă, să nu pice
Sper să rămână toate fresh,
Până pe seară când ne-ntâlnim,
Și să nu dau eu vreun mare greș,
Că nu știu prea bine, cum se-ntrețin
În mintea mea visătoare, am un speach,
Cum să îți spun mai bine a mea dorință,
Și nu cumva pe mine tu să mă respingi,
Că asta ar cădea pe loc ca o sentință
De mult am vrut eu, tu să stii,
Cât de greu îmi este fără tine,
Și câ mi-am dorit tu să devii,
Soția mea la anul care vine
Acum singur fiind curaj eu am,
Dar nu pot ști cum îți voi spune,
Că ești fiinta pe care mi-o doream,
Să fim noi fericiți, în astă lume
Și ziua cea mult visată, a sosit,
Și la-ntâlnire eu am plecat,
Eram un pic cam ,,morcovit",
Că toate florile mi s-au uscat
Am mers să mă-ntâlnesc cu ea,
Fără vreo floare-n mâna mea,
Am explicat cum florille sau scuturat,
Ea a zâmbit, m-ancurajat și m-a iertat
Atunci am înteles eu pe deplin,
Că nu doar florile, contează,
Și mai de preț, e ceea ce iubim,
Și dragostea s-o ținem trează
În jur erau copaci cu flori,
Din care am cules eu câteva,
Erau frumoase în mii de culori,
I le-am întins, făr' a putea zice ceva
Eram ferice, tare zâmbitor,
Că flori am putut oferi,
Și cred că puțin visător,
Că nimic nu am putut rosti
Țin minte, ne-am plimbat pe-alei,
Ținându-ne noi strânși aproape,
Și-n fața noastră erau doar tei,
Și luna lumina aleea noastră-n noapte
Și-acum cu drag îmi amintesc,
De tot ce eu, vouă vă povestesc,
Și astăzi fericit sunt cum trăiesc,
Alături de femeia pe care o iubesc!
