Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Keller Gabriela
Data postării: 26 decembrie 2024
Vizualizări: 180
Poezii din aceiaşi categorie
Toamnă bogată!
A trecut ieri pe la mine
Vântul cel rece de toamnă,
Și mi-a spus că este vremea
Să m-apuc de cules poamă.
M-am uitat în sus spre cer
Și-am văzut cocori în zbor,
Multă gălăgie-n deplasare
Și un ,, V " perfect sub nor.
Am în preajma casei multă vie
Nobilă, hibrdă, soiuri bune,
Însă anul a fost unul secetos
Cu struguri puțini în regiune.
Mâine toți vom merge la cules
Și voi pune teascul în mișcare,
Must să-obțin și-apoi vin dulce
Să degust puțin după mâncare.
Astăzi mi-am propus o treabă
Să strâng prunele din pomi,
Să fac magiun și oleac de țuică
Tare, când o bei ușor s-adormi.
Nucii mă așteaptă ca să-i bat
Dar nu știu când le e rândul,
Seara aș dori să scriu un vers
Vine somnul și-mi ia gândul.
Frumos e anotimpul toamnă
Când munca ta este-n cămară,
Să ai legume, fructe și borcane
Când gerul pe pământ...coboară!
PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..
Melancolie de George Bacovia în turcă
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
Sonbaharda ne kütük, ne feryat...
Ve vahşi orman uluyor -
Koklelerde bir patlama yankılanıyor,
Ve bayan daha acınası bir şekilde başlıyor.
- Dinle, tamam bebeğim.
Ağlama ve korkma -
Derinlerden ne kadar zor olduğunu duy,
Toprak bizi ona çağırıyor...
Fulgii căzători
Fulgii căzători,
Cad în ogrăzi și pe case,
Copiii cu fiori,
Veseli se joacă pe trase,
Cădeau fericiți pe lângă fereastră,
Norii au o culoare albastră.
Autor: Nicoleta Postovan
E primăvară!
E primăvară, îi simt căldura
Adusă de adierea unui vânt,
E timpul bun pentru-arătură
Și de pus sămânța în pământ
Ziua, e din ce în ce mai lungă
Iar nopțile încep să fie scurte,
Țăranul cu greu mai dovedește
Foc să dea la cei gunoi în curte
Copacii sunt încărcați de flori
Și colindați de roiuri de albine,
Nectarul să îl fure pentru miere
Ce noi apoi o consumăm pe pâine
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce cuiburi fac prin rămurele,
În care zilnic vor depune ouă
Și-n timp puii vor ecloza din ele
Pe câmp tractoarele trag brazdă
Sub care vor fi puse semințele,
Și dacă cade apa binecuvântată
Țaranul îsi va umple hambarele
Diminețile sunt încă răcoroase
Și doar peste zi se încălzește,
Și-o vorbă din popor ne zice
De vrei cămara plină, din zori.. trudește!
tandem cu Moku/5
poetului persan Hafez
versuri-scântei din nestinsul foc
al iubirii de oameni,
se revarsă pe maluri.
singur, în întuneric,
poetul Hafez
luminează cu ființa sa,
adâncul fântinilor.
“cuvintele-i, miere și foc,
îmbrățișează lumea
ca vița zidul vechi -
din tăcerea amară,
o strălucire
nu arde,
ci cheamă.”
Toamnă bogată!
A trecut ieri pe la mine
Vântul cel rece de toamnă,
Și mi-a spus că este vremea
Să m-apuc de cules poamă.
M-am uitat în sus spre cer
Și-am văzut cocori în zbor,
Multă gălăgie-n deplasare
Și un ,, V " perfect sub nor.
Am în preajma casei multă vie
Nobilă, hibrdă, soiuri bune,
Însă anul a fost unul secetos
Cu struguri puțini în regiune.
Mâine toți vom merge la cules
Și voi pune teascul în mișcare,
Must să-obțin și-apoi vin dulce
Să degust puțin după mâncare.
Astăzi mi-am propus o treabă
Să strâng prunele din pomi,
Să fac magiun și oleac de țuică
Tare, când o bei ușor s-adormi.
Nucii mă așteaptă ca să-i bat
Dar nu știu când le e rândul,
Seara aș dori să scriu un vers
Vine somnul și-mi ia gândul.
Frumos e anotimpul toamnă
Când munca ta este-n cămară,
Să ai legume, fructe și borcane
Când gerul pe pământ...coboară!
PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..
Melancolie de George Bacovia în turcă
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
Sonbaharda ne kütük, ne feryat...
Ve vahşi orman uluyor -
Koklelerde bir patlama yankılanıyor,
Ve bayan daha acınası bir şekilde başlıyor.
- Dinle, tamam bebeğim.
Ağlama ve korkma -
Derinlerden ne kadar zor olduğunu duy,
Toprak bizi ona çağırıyor...
Fulgii căzători
Fulgii căzători,
Cad în ogrăzi și pe case,
Copiii cu fiori,
Veseli se joacă pe trase,
Cădeau fericiți pe lângă fereastră,
Norii au o culoare albastră.
Autor: Nicoleta Postovan
E primăvară!
E primăvară, îi simt căldura
Adusă de adierea unui vânt,
E timpul bun pentru-arătură
Și de pus sămânța în pământ
Ziua, e din ce în ce mai lungă
Iar nopțile încep să fie scurte,
Țăranul cu greu mai dovedește
Foc să dea la cei gunoi în curte
Copacii sunt încărcați de flori
Și colindați de roiuri de albine,
Nectarul să îl fure pentru miere
Ce noi apoi o consumăm pe pâine
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce cuiburi fac prin rămurele,
În care zilnic vor depune ouă
Și-n timp puii vor ecloza din ele
Pe câmp tractoarele trag brazdă
Sub care vor fi puse semințele,
Și dacă cade apa binecuvântată
Țaranul îsi va umple hambarele
Diminețile sunt încă răcoroase
Și doar peste zi se încălzește,
Și-o vorbă din popor ne zice
De vrei cămara plină, din zori.. trudește!
tandem cu Moku/5
poetului persan Hafez
versuri-scântei din nestinsul foc
al iubirii de oameni,
se revarsă pe maluri.
singur, în întuneric,
poetul Hafez
luminează cu ființa sa,
adâncul fântinilor.
“cuvintele-i, miere și foc,
îmbrățișează lumea
ca vița zidul vechi -
din tăcerea amară,
o strălucire
nu arde,
ci cheamă.”
Alte poezii ale autorului
Țipă al meu cuget..
De ce ,suflete hain
În dizgrație divină,
Te complaci meschin,
Te slobozi de vină..
Curmi orice simțământ
Pt tine ori din tine,
Arunci vorbe -n vânt
Fără regrete ori rușine..
Cu ultim năduf fixezi
Oglinda pătată și ciobită;
Te privești și te șochezi
Cum te strâmbă,te imită..
Și nu te mai regăsești,
Te ai sluțit inconștient.
Înlemnit te prăbușești
În fracțiune de moment...
Te sfârșești În țăndări,
Fără urme,ori răsunet .
Infumurit de lumânări,
Țipă al tău cuget..
Tomnatice năluci
Ploaia la fereastră
Mă stropea mărunt,
Ruginind pe -o piatră
Ochiul cerului cărunt.
Pe asfaltul mâzgălit
Cad frunze arămii,
Geme pomul dezgolit
În căușul inimii.
Vântul bate rece,
Suflă-n crăpături
Cu zelul de a seduce,
Hoinărea-n vârtejuri.
Alunecară norii grei
Pe scoarța gălbejită
În brațele umbrei
Suspina înțepenită.
Zbor de aripi vlăguit
Tănguia pe la răscruci
Din zările băntute
De tomnatele năluci...
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Off,iubire...
Off,iubire, nu -mi dai pace
Nici în tăcerea nopții,
Când mă-nchid în carapace
Și pun lacăt porții.
Mă tulburi,îmi dai fiori,
Când îmi plouă-n suflet
Din paravanul cu nori,
Umbrindu-mă în cuget .
Vrei să mai cred în tine,
Să-ți dau inima zălog,
Pt fericirea de mâine,
Să sper și să mă rog.
Să m-avănt cu îndrăzneală,
Sfidând teama de eșec;
Să-ți fiu,amorule, loiala,
Chiar de simt că mă înec .
Și-mi șoptești pasional,
Că jumătatea mi -e sortită
Și să mă las dusă de val;
Să iubesc, să fiu iubită..
Ființelor dragi
Voi, Suflete îngenuncheate
Cât îmi este dor de voi;
Ați zburat departe
Străini de azi și noi
Ce nu aș da ,ca să răzbat
Prin trecutul răpus
Pe aripi ce se mai zbat
Pentru timpul apus.
După inimi de cleștar,
Ce -mi plângeau amarul.
Și -mi șopteau cu har,
Umpländu -mi paharul
S -au risipit,nu le găsesc,
Căci s -au topit în zare;
Ființe dragi,eu vă iubesc
Până la ultima suflare!...
Ul
O pasăre de -aș fi..
O pasăre de-aș fi, atunci,
Când tânjesc să zbor
Peste valuri și stânci
Spre-al sufletului dor.
Și -n bătaia vântului
Printre nori să mă strecor,
Să fiu pion al timpului
În jurul lumii călător.
Să mă întorc la rădăcini
Când ecoul lor mă strigă,
Frunzărind printre pagini
Lacrima să nu mai frigă.
În culcușul meu revin
Sub năframa nocturnă,
Cu sentimentul divin
Și cu zâmbetul pe pernă..
Depărtarea nu mai doare,
O străbat cât ai clipi,
Cu avânt și sudoare
Pe neobositele aripi..
P
Țipă al meu cuget..
De ce ,suflete hain
În dizgrație divină,
Te complaci meschin,
Te slobozi de vină..
Curmi orice simțământ
Pt tine ori din tine,
Arunci vorbe -n vânt
Fără regrete ori rușine..
Cu ultim năduf fixezi
Oglinda pătată și ciobită;
Te privești și te șochezi
Cum te strâmbă,te imită..
Și nu te mai regăsești,
Te ai sluțit inconștient.
Înlemnit te prăbușești
În fracțiune de moment...
Te sfârșești În țăndări,
Fără urme,ori răsunet .
Infumurit de lumânări,
Țipă al tău cuget..
Tomnatice năluci
Ploaia la fereastră
Mă stropea mărunt,
Ruginind pe -o piatră
Ochiul cerului cărunt.
Pe asfaltul mâzgălit
Cad frunze arămii,
Geme pomul dezgolit
În căușul inimii.
Vântul bate rece,
Suflă-n crăpături
Cu zelul de a seduce,
Hoinărea-n vârtejuri.
Alunecară norii grei
Pe scoarța gălbejită
În brațele umbrei
Suspina înțepenită.
Zbor de aripi vlăguit
Tănguia pe la răscruci
Din zările băntute
De tomnatele năluci...
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Off,iubire...
Off,iubire, nu -mi dai pace
Nici în tăcerea nopții,
Când mă-nchid în carapace
Și pun lacăt porții.
Mă tulburi,îmi dai fiori,
Când îmi plouă-n suflet
Din paravanul cu nori,
Umbrindu-mă în cuget .
Vrei să mai cred în tine,
Să-ți dau inima zălog,
Pt fericirea de mâine,
Să sper și să mă rog.
Să m-avănt cu îndrăzneală,
Sfidând teama de eșec;
Să-ți fiu,amorule, loiala,
Chiar de simt că mă înec .
Și-mi șoptești pasional,
Că jumătatea mi -e sortită
Și să mă las dusă de val;
Să iubesc, să fiu iubită..
Ființelor dragi
Voi, Suflete îngenuncheate
Cât îmi este dor de voi;
Ați zburat departe
Străini de azi și noi
Ce nu aș da ,ca să răzbat
Prin trecutul răpus
Pe aripi ce se mai zbat
Pentru timpul apus.
După inimi de cleștar,
Ce -mi plângeau amarul.
Și -mi șopteau cu har,
Umpländu -mi paharul
S -au risipit,nu le găsesc,
Căci s -au topit în zare;
Ființe dragi,eu vă iubesc
Până la ultima suflare!...
Ul
O pasăre de -aș fi..
O pasăre de-aș fi, atunci,
Când tânjesc să zbor
Peste valuri și stânci
Spre-al sufletului dor.
Și -n bătaia vântului
Printre nori să mă strecor,
Să fiu pion al timpului
În jurul lumii călător.
Să mă întorc la rădăcini
Când ecoul lor mă strigă,
Frunzărind printre pagini
Lacrima să nu mai frigă.
În culcușul meu revin
Sub năframa nocturnă,
Cu sentimentul divin
Și cu zâmbetul pe pernă..
Depărtarea nu mai doare,
O străbat cât ai clipi,
Cu avânt și sudoare
Pe neobositele aripi..
P