Dor de tine
Ce poate fi mai frumos
Decât.. tu și eu
Într-un viitor luminos
Cu iubire mereu
În atmosferă de căldură
Cu multe surprize mici
Ambii sub o pătură
Jucându-ne cu pitici
Oricând, aproape și mereu
Să stăm aproape,
Chiar ..nu e greu
Doar trebuie să nu stăm departe
Distanța poate ne oprește
Dar inimile se reunesc
Inima mea se topește
Când știu că ele trăiesc
Ele.. inimile noastre
Trăiesc într-o lume rară
Plină de flori albastre
Ca într-o zi de vară
Soarele este sus pe cer
Păsările ciripesc în aer
Și zic cu mare liber
Că sunt într-un atelier
Atelier de creație și iubire
Pentru scumpul de tine
Strălucești mai mult ca un smarald
La soare înfierbântat
Autor: Anonima S
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 20 aprilie 2023
Vizualizări: 1076
Poezii din aceiaşi categorie
Tu treci…
Tu treci, și vântul nu mai bate,
O toamnă rece îți doarme sub picior,
Iar ochii-mi hulpavi te străbate,
Și de mirare, și de amor...
Cu grație din coapse miști duios,
Pământul geme închis sub iarbă,
Copacii-și pleacă ramurile-n jos,
Iar sângele a-nceput să-mi fiarbă.
Pe trupul tău se-ascunde seara,
Ca-ntr-un potir cu vis și scrum,
Iar gându-mi îți sărută ceara,
Topită-n dulcele-ți parfum.
Mi-e inima o frunză răvășită,
Dusă de vânturi în abis,
Și-n ochii tăi, ca-ntr-o ispită,
Se zbate cerul necuprins.
Trec zorii reci prin neguri dese,
Și-n urma ta, poteci rămân,
Pământul reavăn nu-nțelese,
De ce subit respiră cu-n plămân.
Ești dor, ești vifor, ești chemare,
Și-n tine luna-și pierde glasul,
Iar eu sunt lacrimile amare,
Ce îți inundă în urmă pasul.
Un simplu te iubesc
In noaptea cea din urma
Cand moartea se apropie
Si ultimele clipe se sfarsesc
Si parca totul s a incheiat
Si nimic nu mai are sens
Si totul parca i pierdut
Si lumea se sfarseste
Si pamantul se cutremura
Un lucru va ramane in picioare
In fata mortii si a timpului
In fata dezastrului si a sfarsitului
In fata tuturor el va dainui vesnic
Si acela e un simplu si profund
Te iubesc
SCRIAM...
Scriam... şi gândurile mele,
s-au frânt pentru o clipă,
şi mi-am privit mâna, care,
parcă, refuza să mai scrie,
mi-am privit degetele încolăcite,
albe, nefireşti de lungi,
pe unealta cu care zgâriam hârtia
O venă pulsa albastru,
încleştându-şi trupul,
în lungul treptelor,
clipa, a trecut mută,
şi, iată, gândurile mele,
au devenit din nou fluide,
ca sângele ce-a curs fecund,
înflorind în maci hârtia...
2
În oglinda unui vis
Prin șoaptele tăcerii, se împletesc cuvinte,
În doruri clandestine, prin pulsuri sfinte.
Ne rătăcim sub aripi de infinit albastru,
Acolo unde timpul e vânt nestăpânit, măiastru.
Sufletele noastre, împletite-n necuprins,
Dau contur zâmbetelor ce-n noapte s-au aprins,
Și-n pașii tăi, eu simt ecoul meu pierdut,
De parcă dintr-o viață trecută l-am avut.
Tu ești enigma, eu, cel ce caută răspuns,
Prin labirintul ochilor tăi, ades pătruns.
În inima-ți tăcută îmi sculptez chemarea,
Căutând conturul fin al unei veșnicii, uitarea.
Iubirea noastră crește precum un arbore ascuns,
Cu rădăcini în ceruri, de pământ nepătruns.
E gând învolburat și calm desăvârșit,
O algebră secretă de dor nesfârșit.
Și poate, într-o altă lume, cândva de mult,
Am fost un vis al unui dor necunoscut.
Acum trăim, în clipa ce ne e predestinată,
Povești dintr-o iubire, din eternitate încifrată.
Pune suflet, dacă ai
Pune suflet, dacă ai,
Nu trăi pe drumuri vai.
Tot ce faci, să faci cu rost,
Nu lăsa nimic pe post.
Fii prezent în ce gândești,
Nu doar trecător să ești.
Vorba goală nu te-ajută,
Fapta bună-i mai tăcută.
Pune suflet în iubire,
În prietenii, în trăire.
Căci ce dai, se va întoarce,
Chiar și-n vremuri când te-ar arde.
Viața-i scurtă, dar frumoasă,
Dacă pui inima-n casă.
Fii cu totul în ce dai,
Pune suflet, dacă ai.
Tu treci…
Tu treci, și vântul nu mai bate,
O toamnă rece îți doarme sub picior,
Iar ochii-mi hulpavi te străbate,
Și de mirare, și de amor...
Cu grație din coapse miști duios,
Pământul geme închis sub iarbă,
Copacii-și pleacă ramurile-n jos,
Iar sângele a-nceput să-mi fiarbă.
Pe trupul tău se-ascunde seara,
Ca-ntr-un potir cu vis și scrum,
Iar gându-mi îți sărută ceara,
Topită-n dulcele-ți parfum.
Mi-e inima o frunză răvășită,
Dusă de vânturi în abis,
Și-n ochii tăi, ca-ntr-o ispită,
Se zbate cerul necuprins.
Trec zorii reci prin neguri dese,
Și-n urma ta, poteci rămân,
Pământul reavăn nu-nțelese,
De ce subit respiră cu-n plămân.
Ești dor, ești vifor, ești chemare,
Și-n tine luna-și pierde glasul,
Iar eu sunt lacrimile amare,
Ce îți inundă în urmă pasul.
Un simplu te iubesc
In noaptea cea din urma
Cand moartea se apropie
Si ultimele clipe se sfarsesc
Si parca totul s a incheiat
Si nimic nu mai are sens
Si totul parca i pierdut
Si lumea se sfarseste
Si pamantul se cutremura
Un lucru va ramane in picioare
In fata mortii si a timpului
In fata dezastrului si a sfarsitului
In fata tuturor el va dainui vesnic
Si acela e un simplu si profund
Te iubesc
SCRIAM...
Scriam... şi gândurile mele,
s-au frânt pentru o clipă,
şi mi-am privit mâna, care,
parcă, refuza să mai scrie,
mi-am privit degetele încolăcite,
albe, nefireşti de lungi,
pe unealta cu care zgâriam hârtia
O venă pulsa albastru,
încleştându-şi trupul,
în lungul treptelor,
clipa, a trecut mută,
şi, iată, gândurile mele,
au devenit din nou fluide,
ca sângele ce-a curs fecund,
înflorind în maci hârtia...
2
În oglinda unui vis
Prin șoaptele tăcerii, se împletesc cuvinte,
În doruri clandestine, prin pulsuri sfinte.
Ne rătăcim sub aripi de infinit albastru,
Acolo unde timpul e vânt nestăpânit, măiastru.
Sufletele noastre, împletite-n necuprins,
Dau contur zâmbetelor ce-n noapte s-au aprins,
Și-n pașii tăi, eu simt ecoul meu pierdut,
De parcă dintr-o viață trecută l-am avut.
Tu ești enigma, eu, cel ce caută răspuns,
Prin labirintul ochilor tăi, ades pătruns.
În inima-ți tăcută îmi sculptez chemarea,
Căutând conturul fin al unei veșnicii, uitarea.
Iubirea noastră crește precum un arbore ascuns,
Cu rădăcini în ceruri, de pământ nepătruns.
E gând învolburat și calm desăvârșit,
O algebră secretă de dor nesfârșit.
Și poate, într-o altă lume, cândva de mult,
Am fost un vis al unui dor necunoscut.
Acum trăim, în clipa ce ne e predestinată,
Povești dintr-o iubire, din eternitate încifrată.
Pune suflet, dacă ai
Pune suflet, dacă ai,
Nu trăi pe drumuri vai.
Tot ce faci, să faci cu rost,
Nu lăsa nimic pe post.
Fii prezent în ce gândești,
Nu doar trecător să ești.
Vorba goală nu te-ajută,
Fapta bună-i mai tăcută.
Pune suflet în iubire,
În prietenii, în trăire.
Căci ce dai, se va întoarce,
Chiar și-n vremuri când te-ar arde.
Viața-i scurtă, dar frumoasă,
Dacă pui inima-n casă.
Fii cu totul în ce dai,
Pune suflet, dacă ai.
Alte poezii ale autorului
Șoapte
Șoaptele ce stau ascunse in umbră,
Îmi țin de veghe in seara sumbră,
In care setea oarba de euforie,
Devine doar o stare de nostalgie.
Uneori aștept doar sa plece,
Ca sa nu îmi mai fie iar rece,
Ca sa pot să adorm in pace,
Fără să mai simt dureri de ace.
Prezența lor în subconștient,
E bulversantă de suficient,
Pentru mine, o simpla ființă,
Ce pare a fi desprinsă de conștiință.
Liniștea îmi e un haos de durere.
David
Era odată un băiat,
Nepăsător,ca niciodată
Plimbânduse pe deal în sat,
Dă nas în nas c-o fata.
Cei doi își cer iertare,
Își iau la revedere
Inima le bate tare,
Și se sărută cu putere.
Lacrimile ploii
Aud furtuna plângând
Îmi alină al meu gând:
Să plec de aici, departe,
Cu un stilou și-a mea carte.
"Într-o liniște profundă,
Doar cerul ce o alungă,
A mea fericire, al meu zâmbet,
Mi-e urmat de un regret.
Un izvor melancolic în ai mei ochi
Mă lasă doborâtă în genunchi,
Doar ploaia mă aude, mă-nțelege,
Și un loc printre nori ea îmi alege."
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
De la început
Înca sper să te întorci,
Să ne găsim din nou ușor,
Să ne facem c-a început,
Totul de la început.
Și aștept să vii uitând că poate..
Orice om vrea să separe
Drumuri ce n-au altă cale,
Decât cea care-i cu soare.
Soare ce răsare-n zare,
Când privim ochii cei care...
Strălucesc și își vorbesc,
Spunându-și: "Încă te iubesc."
Gânduri
citesc un ziar
Văd un afiș cu tine
Încerc sa te sun dar nu de tine
Unde ești tu străine?
Șoapte
Șoaptele ce stau ascunse in umbră,
Îmi țin de veghe in seara sumbră,
In care setea oarba de euforie,
Devine doar o stare de nostalgie.
Uneori aștept doar sa plece,
Ca sa nu îmi mai fie iar rece,
Ca sa pot să adorm in pace,
Fără să mai simt dureri de ace.
Prezența lor în subconștient,
E bulversantă de suficient,
Pentru mine, o simpla ființă,
Ce pare a fi desprinsă de conștiință.
Liniștea îmi e un haos de durere.
David
Era odată un băiat,
Nepăsător,ca niciodată
Plimbânduse pe deal în sat,
Dă nas în nas c-o fata.
Cei doi își cer iertare,
Își iau la revedere
Inima le bate tare,
Și se sărută cu putere.
Lacrimile ploii
Aud furtuna plângând
Îmi alină al meu gând:
Să plec de aici, departe,
Cu un stilou și-a mea carte.
"Într-o liniște profundă,
Doar cerul ce o alungă,
A mea fericire, al meu zâmbet,
Mi-e urmat de un regret.
Un izvor melancolic în ai mei ochi
Mă lasă doborâtă în genunchi,
Doar ploaia mă aude, mă-nțelege,
Și un loc printre nori ea îmi alege."
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
De la început
Înca sper să te întorci,
Să ne găsim din nou ușor,
Să ne facem c-a început,
Totul de la început.
Și aștept să vii uitând că poate..
Orice om vrea să separe
Drumuri ce n-au altă cale,
Decât cea care-i cu soare.
Soare ce răsare-n zare,
Când privim ochii cei care...
Strălucesc și își vorbesc,
Spunându-și: "Încă te iubesc."
Gânduri
citesc un ziar
Văd un afiș cu tine
Încerc sa te sun dar nu de tine
Unde ești tu străine?