În parc
Un unchiaș ,dar țanțoș tare
Se așează plin de el
Pe băncuță ,vezi matale
O bătrână sta nițel.
Bătrânica cam sfioasă
Dar cochetă nu puțin
Murmură puțin retrasă
Cu un glas încet și fin.
Este liber ,dar să știți
Nu greșiți a întreba
Sunt băncuțe de priviți
Dar puteți de vreți a sta.
Mă scuzați ,unchiașul zice
Am greșit ,așa se pare.
Încercă să se ridice
Demn ,dar pare că îl doare.
Dar bătrâna noastră dulce
Chicotind fără s-arate
Se întinde să-l apuce
De doriți ,stați că se poate.
Moșul nostru rușinat
Se așează ,cu ton gros
Apropo sunt divorțat
Aveți soț ,sunt curios?
Domnule ,rușine mare
Am simțit cam ce gândești
Tot sperai că mi se pare ,
Arați doar ce poamă ești.
Categoria: Poezii comice
Toate poeziile autorului: Maricel Bouros ![]()
Data postării: 10 iunie
Comentarii: 1
Timp de citire: ~2 min.
Vizualizări: 316
Alte poezii ale autorului
Izbăvire
Imprevizibil fir al vieții
Sensibil ,gata să se piardă
Trezit în bruma dimineții
Speră la soare să-l dezmiardă.
Pe calea existenței sale
Doar timpul luptă rațiunii
Starea de bine ori de jale
Sunt la hotarul ficțiunii.
Mișcat de tresăriri hilare
Condus pe cale de hazard
Preocupat de căutări hoinare
E prea dibaci ori cu ușor retard.
Alintul vorbelor de duh
Cuceritor în prag venirii
Se răspândește în văzduh
Trasând pe drum și calea firii.
Cu răsuflări de disperare
Atât cât suflu să nu piară
Salvat adeseori de soare
Trăiește doară să nu moară.
Salvarea este în iubire
Dar sigură nu poate fi
De multe ori e amăgire
În noaptea lungă către zi.
Dorință ,fantezii deșarte
Trăire doară în visare
De minte trupul se desparte
Și pribegește-n căutare.
Pierdut în jocul amăgirii
Cu spirit fals ,cuceritor
Umil ,cuprins dezamăgirii
Învins de dulcele amor.
Te ghemuiești în carapace
Plăcerile ți le suprimi
Iubirea face și desface
Ea îti dă aripi dar și spini.
Amar e gustul neputinței
Necunoscut e leacul vindecării
Plutești pe norul umilinței
Și frâu îti dai doar delăsării.
Nepregătit tu ești se pare
Să guști fărâmă din iubire
Și ce părea a fi salvare
E haină grea la osândire.
Sau poate nu a venit timpul
Și-ți este dat să tot încerci
E complicat ,pare și simplu
Să stai pe loc ,cât să și pleci.
Te depărtezi însă de toate
Călătorești în bezna nopții
Auzi ticăituri de șoapte
Ce te strivesc pe drumul sorții.
Trăirile își fac cătun
În codri neguroși și reci
Se zgribulesc și se supun
Oblăduite de cuvinte seci.
Durerea ta pornește vântul
Ce mișcă freamătul pădurii
Înăbușit îți este gândul
De suicid în fața urii.
Reflexia pe firul vieții
Obtuză și introvertită
Ca o strigare ,în hăul ceții
Așteptă ziua însorită.
Când razele se vor răsfrânge
Peste tărâmul înghețat
Cu lacrimi sincere va plânge
Și eul cel încătușat.
Renașterea în simțăminte
Nou început sau poate nu
În cer trimite rugăminte
Cât timpul doar un pic stătu.
Speranța e preocupare
Destinul cerne sigur calea
De ce e scris nu e scăpare
Când bate gongul e plecarea.
În tremur cald și în suspin
Pe firul nențeles al vieții
Pocalul dulce cu venin
Revarsă-n zorii dimineții.
Păcatul cutezanței tale
De vindecare prin iubire
A tot urzit ca a ta cale
Să umble doar în rătăcire.
Și nimeni cred nu are vină
Decât tu ești cel vinovat
Ai sperat clipa o să țină
Dar timpul nu a ascultat.
Ai pribegit în căutări
Să primești mult să dai puțin
La suflet acum dai gustări
Doar din pocalul cu venin.
În inimă suspin și rece
Atâta doar a mai rămas
Durerea arde și nu trece
Să țipi ai vrea ,dar nu ai glas.
E drumul tău ,e calea ta
Nu poți schimba ce este scris
Te chinuie și acceptarea
Că ești chiar propriul tău învins.
Ai fi putut mai mult a face
Dar ai făcut puțin se pare
Tardiv regret ,nu î-ti dă pace
În aste clipe nu ușoare.
Pe patul suferinței tale
Aștepți un semn de înțeles
Să fie totuși o scăpare
Răul făcut să fie șters.
Un rău făcut chiară și ție
Prin sensul dat clipei trăite
Surâsul soarelui să fie
În inimile mult rănite.
Un calm ,o liniște profundă
Cuprinde trupul încercat
O adiere parcă blândă
Prin poarta minții a intrat.
Și de nu este rătăcire
Și mintea e înca lucidă
Călătoria prin iubire
A fost destin ,hazard ,osândă.
Să vrei
Când vii pe lume tu nu știi
Nu ceri nimic ,dară cer ei
Un mare om tu să devii
Și poți alege doar să vrei.
Nu știi să mergi ,să stai în fund
Dar te obligă să alegi
Ei au cu toții bani în gând
Și vor ca tu să înțelegi.
Te copleșesc și te răsfață
Tu ești odrasla cea de preț
Ei te-au ales și ți-au dat viață
Ești visul lor cel îndrăzneț.
Ei îți oferă dacă pot
Ce n-au primit în viață ei
Tu trebuie doar să dai tot
Și nu contează dacă vrei.
Nu prea e voie să spui nu
Tu nu prea știi ,eu știu mai bine
Eu te-am născut și vreau ca tu
Să nu ajungi așa ca mine.
Părinții ăștia ,mult mai știu
Nu îmi dau pace mai deloc
Să vrei să vrei ,eu vreau să fiu
Dar timp mai am ca să mă joc?
Voi crește cred ,nu am ce face
Aveți și voi un pic răbdare
Dați-mi vă rog un pic de pace
Acum sunt mic ,voi fi și mare.
Iarba pe deal
Pe culmea dealului semeț
Ajunse dragul timp de coasă
Și moș Vasile șugubăț
La ceas de prânz așterne masă.
Sub salcie lângă pârâu
Pe iarba reavănă ,cosită
Moșicul nostru cel zglobiu
Golește traista și s-agită.
Măi Ioane ,către fiu
Nu găsesc rachiul tată
Și de bine tată știu
Mumăta m-o lăsat baltă.
Mergi acum îndat acasă
Cu rachiul doar să vii
Pân atunci eu bat o coasă
Nu mănânc ,așa să știi.
Fiul dară se conformă
Se pornește se-ntoarce
Rachiul îi ține-n formă
Tatălui cam mult îi place.
Brânză ,pită ,șuncă ,ceapă
Sub salcia cea pletoasă
Cu miros plăcut de iarbă
Să tot stai așa la masă.
Apă rece de izvor
Amândoi cu poftă beau
La cosit apoi dau zor
Vine noaptea de mai stau.
Melancolie
E vreme cenușie și urâtă
Eu stau pierdut ,privind pe geam
Simt cum ceva mă tot irită
Spini în călcăie parcă am.
Pământul ud respiră parcă
Și ceața deasă se coboară
Pe mine dorul mă încearcă
Și frământarea mă doboară.
Renasc un pic zărind pădurea
Când ceața deasă-i dă răgaz
Mi-ascund și șterg înșiruirea
A lacrimilor pe obraz.
Îmi dau curaj ,nu am scăpare
Să pot răzbi prin ceața deasă
Tot ce e viu ușor nu moare
Deși e grea calea aleasă.
Aștept bâhnița să dispară
Neliniștea să nu mai fie
Aș vrea să ies puțin afară
Să-mi simt ființa că e vie.
Și sper la soare să apară
Să lumineze a mea cale
Sper negura ca să dispară
Să pot privi în depărtare.
Îmi dau restart din piroteală
Și mă îndrept spre ușă iute
Să ies din bezna cea mortală
Și din privirile pierdute.
Suflet de plumb
Izvor al nemuriririi
Cu ape tremurânde
Inspiri doar teamă firii
Sevă gândirii strâmbe.
Tu harul cel divin
Ți-ai nimicit menirea
Când cupa cu venin
Ți-a contemplat privirea.
Ai devenit securea
Copacului cel falnic
Privești cum luptă crusta
Să-l țină ,chiar ești jalnic.
Ești spinul cel de plumb
Așa ai devenit
Te-ai poticnit în trup
Când vârful ai înfipt.
În haină muritoare
Te zbați dar în zadar
Pășești în viață oare?
Ori stai de veghe doar?
Cărări întunecate
La adăpost târziu
Exiști dar fugi prin noapte
În urmă lași pustiu.
E golul ce te umple
Pe scurtul drum ales
Speranța lasă urme
Pe spiritul tău șters.
Prețuiți copilăria
Trecut-au anii cei frumoși
Ce nu i-am prețuit atunci
Mergeam la joacă bucuroși
Ne cățăram în pruni și nuci.
Făceam năzbâtii nu puține
Plângeam la mâna ridicată
Credeam că au ceva cu mine
Nicicum că am făcut-o lată.
Părinți au fost și noi copii
Bunici ei sunt și noi părinți
I-am supărat dar vreau să știi
Că uneori am fost cuminți.
Eram la școală bunicel
Puțin mai bun decât cei mulți
Eu cred citeam în mare fel
Cum citeau ei nu vrei s-asculți.
Atunci copil ,om mare acum
Doar timpul ne separă
Noi ne-am pierdut cumva pe drum
Începe să ne doară.
Să fiu copil viața întreagă
Un inocent cu aripi fine
Să pot ,aș vrea să înțeleagă
Chiar toată lumea că e bine.
Doară visez și nu e rău
Deși timpul nu iartă
Eu retrăiesc în visul meu
Am fost copil odată.
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Poezii din aceiaşi categorie
Nu ne-am fi așteptat în norvegiană
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Vi hadde ikke forventet det
Å gå en tur, for lenge siden,
Se fredelige fotgjengere, trafikklys stresser dem,
Forsiktig krysser de,
På benken, i parken, med nesa i avisen, nyheter de igjen og igjen,
De går på markedet, så på teateret,
Klokken er allerede fire
Merker fortsatt ingenting,
Noe som en loppe, men det går mye mer rytmisk,
Jeg går også til venner, de føler seg bra, ler, tuller,
Nok en time går og jeg døser virkelig,
De sovnet alle i samme stue,
Klemt sammen, med døren fortsatt åpen (slipp katten gjennom), beklager de at de alle sov som i et bur,
gå hjem tiden flyr
Det som kommer etterpå gir oss frysninger,
Venner, til venner som kjøpte fra markedet, skriver indignert,
Jeg har aldri sett dem så sinte før,
"Invester også i hva slags sjampo du vil,
Hva som helst, vil bare bruke det,
Du fylte oss med lus
Du sviktet oss, vi ville aldri gjort noe slikt,
Skam deg,
Vennene dine som bare sender deg gode ønsker, skjeller deg ut"
Ja, vel... dagmel, jeg har ingenting,
Selvfølgelig er det bare på et psykologisk nivå,
De leser for mye av avisene,
Vi hadde ingen steder å ta, i Portugal var jeg bare praktikant,
Hør ikke gjør hvordan føler du deg?
Jeg har ingenting, men la oss ta en test likevel,
Jeg kan ikke tro det, jente, se på deg også???!!
Ja jente, hva?...jeg kan ikke se på håret ditt, fordi du..
Hvilken jente
Få litt bomull,
Jeg prøver å fange dem, kaste dem ut av vinduet,
Men jeg klarer ikke å fange selv en av den typen,
Jente, vi kunne prøve en annen metode,
Men hvem vet det er fortsatt verdt det,
Vi bleker håret, velger den lyseste nyansen av norsk blond,
Etterpå maler vi den i hvilken farge vi vil ha,
Lusene vil ikke engang skjønne hva som skjer,
Fordi vi er flittige, maler vi hver tråd fra templet,
Ja jenta mi, hva skulle jeg gjort uten ideene dine, lusene vil brenne, de vil kveles, vi trenger ikke å gjøre noe, bare vær forsiktig, løsne strengt, sørg for at vi blir kvitt eventuelle ubudne besøkende, et sted, gjennom håret, vandre,
Ja jente, akkurat, hva var det jeg fortalte deg?
Jeg vet ikke, jeg så på en film i mellomtiden...
Etter mange århundrer ser vi resultatet...
Som det ikke kunne vært noe annet...
Jente, fargen festet seg veldig godt til håret, estetisk sett er jeg fornøyd,
Nå grer jeg håret mitt for å se hva som skjedde med disse insektene,
Ja, nå er de blå, grønne, de er malt også, hva skal man gjøre?
Face, vi har ikke mer lus, vi slapp unna, la oss feire på tavernaen, med en limonade,
Jeg håper vi ikke ender opp som i Portugal, på den terrassen i hagen.
(Det er der du skulle tro han ville få de lusene...)
Iarba pe deal
Pe culmea dealului semeț
Ajunse dragul timp de coasă
Și moș Vasile șugubăț
La ceas de prânz așterne masă.
Sub salcie lângă pârâu
Pe iarba reavănă ,cosită
Moșicul nostru cel zglobiu
Golește traista și s-agită.
Măi Ioane ,către fiu
Nu găsesc rachiul tată
Și de bine tată știu
Mumăta m-o lăsat baltă.
Mergi acum îndat acasă
Cu rachiul doar să vii
Pân atunci eu bat o coasă
Nu mănânc ,așa să știi.
Fiul dară se conformă
Se pornește se-ntoarce
Rachiul îi ține-n formă
Tatălui cam mult îi place.
Brânză ,pită ,șuncă ,ceapă
Sub salcia cea pletoasă
Cu miros plăcut de iarbă
Să tot stai așa la masă.
Apă rece de izvor
Amândoi cu poftă beau
La cosit apoi dau zor
Vine noaptea de mai stau.
✨ Un tip fierbinte
Sunt o "ruină" care mai visează,
deși în fiecare zi se degradează,
fiindcă mereu mintea mă minte,
ca-aș fi încă un tip "fierbinte"!
Fierbinte nu sunt însă dulce,
căci diabetul asta aduce,
energic par și-ntruna în acțiune
de ne uităm la ... tensiune!
Am umerii ca-n tinerețe lați,
păcat că sunt anchilozați,
iar degetele așa-s de deformate,
de pumnii să îi strâng nu se mai poate!
Imi trebuie tot timpul ochelari,
în gura mai am trei molari,
singur e părul ce nu m-a părăsit,
dar este mult mai rar și s-a albit!
Imunitate nu mai am de loc;
sunt scos de-o gripă imediat din joc,
iar serile mereu merg la culcare,
devreme, ca găina ouătoare!
Deci cum spuneam un tip "fierbinte"
destul de limpede la minte,
deși dacă ați știi ce eu încă visez
ați spune că și ... delirez!
20.01.2026
Adunate!
Am acasă un cățel
Și e tare cumințel,
Nu pot scrie ,,câine rău"
Că e doar..un bibelou!
Astăzi sincer țin să spun
C-am sărit peste dejun,
Dar nu c-aș fi la regim
Și c-am gustat ieri..prea mult vin!
Marce-a-mea ține dietă
Și mănâncă doar omletă,
Ouă de chinezi aduse
Nu rămân pe burtă..puse!
Ne cunoaștem de mulți ani
Ne-nțelegem și la bani,
Doar la mall am mari emoții
Când îi sar în ochi..promoții!
Ieri mi-am supărat soția
Când i-am aruncat hârtia,
Azi nu voi mai face plinul
Că acolo..era pinul!
Corega în olandeză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Laten we een reis door de tijd maken, zoals deze,
Wij kiezen onze periode, over 10 jaar,
We voegen meer jaren toe aan Cecilia,
Altijd mooi, ongeacht leeftijd,
Schoonheid komt van binnenuit haar voort,
En het wordt weerspiegeld in haar natuurlijkheid, haar gevoel voor humor, haar manier om kleuren uit nauwe chromatische bereiken te harmoniseren, haar frisheid, altijd ruikend naar de meest interessante Indiase bloemen, alle kenmerken die haar beschrijven.
De schoonheid blijft zelfs nog meer behouden naarmate ze ouder wordt, Cecilia wordt veel gemoedelijker, grappiger, toleranter, meer ontspannen, speelser, heeft een bruisendere persoonlijkheid, laten we zeggen...
We zouden net zo grappig kunnen zijn als we een nogal uniek incident in Cecilia's leven vertelden,
Op 50-jarige leeftijd spreekt Cecilia woorden net zo snel, muzikaal en correct uit als vroeger,
Er zijn echter ook woorden of woordspelingen die haar in de problemen brengen; ze vormen een behoorlijk gênante uitdaging als ze merkt dat ze in het openbaar moet spreken.
We kunnen ook zeggen dat het gebeurde toen hij op de picknick het smaragdgroene gras bewonderde,
De hele familie verzamelde zich, in de wei, naast de koeien die rustig aan het stoeien waren en op onkruid knabbelden, hoe ik mezelf als kind overmatig overgoot met de kauwgom waarmee ballonnen worden gemaakt, met een diameter zo groot als de maan,
Het is voor mij praktisch onmogelijk om te meten, maar hoe dan ook, er kwamen behoorlijk grote ballonnen uit.
Cecilia voelt zich goed, ze lacht, ze lacht, meer dan ze in 50 jaar zou doen, ze houdt van mensen met een goed ontwikkeld gevoel voor humor, alleen doet zich een vreemd fenomeen voor, sinds ze haar natuurlijke tanden heeft opgegeven, ten gunste van de prothese,
De tandarts raadde veneers aan, maar dat doet ze niet, omdat ze ze kwijtraakt als speelstukken en er zeker van wil zijn dat het nieuwe gebit compleet en goed gemaakt zal zijn, net als haar mond.
De tandarts plaatste een cementsmakende substantie in haar mond en pakte de mal voor de prothese.
Twee weken later kreeg ze bericht dat ze het moest komen halen en gebruiken met het vertrouwen dat het in alle opzichten klaar was.
Cecilia, blij dat ze niet in de weg zit, neemt het mee, oefent om eraan te wennen,
Het is ongeveer twee weken geleden dat ze het heeft gehad, maar Cecilia is een meisje dat zich kan aanpassen, niets kan haar haar opgewektheid doen opgeven, zelfs niet het feit dat er nog andere tanden zijn.
Ze was met haar vrienden in de wei, dacht ze, niets anders dan haar dictie oefenen met haar nieuwe prothese, kalm en met enige voorzichtigheid, terwijl ze woordspelingen zei:
En het meisje zei: "Ze verkoopt schelpen aan de kust",
De prothese viel, hij kwam er meteen af, je kon zien dat er iets niet helemaal natuurlijk was aan de manier waarop zijn kaak bewoog.
De prothese landt direct in het kersglas,
Cecilia was verbaasd over de dwaasheid die had plaatsgevonden,
Wat deed de tandarts toen hij het repareerde? Hij dacht dat hij wilde gaan vissen, niet om haar te helpen minder scheve tanden te krijgen. Hij hielp haar ook niet veel met de draaibank, verontschuldigde zich beleefd en heel professioneel en vertelde haar dat dit tandheelkundige werk de orthodontist was, en niet de tandarts.
Cecilia weet niet meer wat ze moet geloven, hoe ze de dingen moet zien om met haar conclusies tot een gemeenschappelijke noemer te komen,
Ze stelt zich voor dat de tandarts haar gewoon voor de gek heeft gehouden, misbruik heeft gemaakt van haar naïviteit, haar prothese in haast heeft gemaakt, zonder rekening te houden met de bijzonderheden van haar mond en alle details waar hij naar had moeten kijken, haar geld heeft afgepakt en haar heeft achtergelaten met een prothese die veel te wensen overlaat. gewenst zijn,
Zenuwachtig aarzelt Cecilia niet langer, ze opent snel haar telefoon (ze heeft nog maar 20% batterij over, dus ze moet haar frustraties snel en efficiënt kwijt), uit de lijst met contacten selecteert ze de dokter die haar dit geschenk heeft gegeven,
Ze begint met haar excuses: ,, Hallo, (ik weet niet hoe goed het zou kunnen zijn) dokter, mijn naam is Cecilia, ik ben 50 jaar oud en ik ben twee weken geleden bij je langs geweest voor een prothese, je hebt me laten opmeten, qua organisatie is alles goed gegaan, de materialen zijn duurzaam, ik denk dat ik de prothese nog vele jaren kan gebruiken. Mijn enige probleem, weet je wat het is? Het valt elke keer uit mijn mond als ik iets wil zeggen, ik kan niet eens twee woorden mompelen, het is verschrikkelijk om niet te kunnen praten, niet te kunnen uiten wat je bezighoudt..."
De dokter: Nou, hoe praat je nu tegen mij?"
Cecilia, op harde toon: ,,Dokter, maakt u een grapje????!!! Ik heb een probleem met de prothese die je voor mij hebt gemaakt!! Handel dit alstublieft zo snel mogelijk af!"
Cecilia komt naar de consultaties, de dokter kijkt, hij vraagt de patiënt meer alsof hij haar adviseert: ,,Heb je van Corega gehoord? Weet jij überhaupt wat het is?
Cecilia: "Natuurlijk weet ik het, het is de protheselijm."
Dokter: ,,Als je het weet, waarom gebruik je het dan niet?”
Cecilia zit en denkt, zij sluit ook dit compromis en koopt Corega. Na een paar nachten raakte het tandvlees gewend aan het product, bovendien raadt Cecilia Corega ten zeerste aan, voor goed gefixeerde tanden.
Cecilia: ,,Het is het product dat mij nog nooit heeft teleurgesteld, zelfs niet vanaf de eerste toepassing! Corega heeft mijn leven veranderd!"
Supercalifragilisticexpialidociousmagnificussuperbusmaximus.
A
Ilt
Nun
Koron
Builto
Alid o
Sa un fi
Soriol on
Qoe benios
Uilai bi spek aielb
Saat o ri mes elb
Wolk zo swet stu pori daw
Sal kar mesij tar holi waw
Fros the In s-daid out
On ho o lee Gahn yus on mout
Asko tollow jus ka ron makdli just her num
Skolonome de therio de nam estori
Juklam na dirto namewast gurfat ngarsori
Korinto jokolpo tiumnater nitusmakus
Tos dam te ha i difas derilibus
SzukDaPere julkonmao abto tir matodicus
Alakossad eskor terma seu Trompeztio
Con loko suk desio pouelo ot Bellio Colentone Baba
Surpal 9000 er man so theriuodsando
AeunMortisKolor der szuparkolor de infarnmtol der kolip.
Supercalifragilisticexpialidociousmagnificussuperbusmaximus.
Extremusmegasupercalifragilisticexpialidocioussuperbusmaximusincredibilushiperperfectus.
Superbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteel.
Celmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteel.
Supermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.
Alupigusmaximussupermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.
Alupigusmaximusclashroyalussupermegacelmaiinteresantussuperbusmegasuspegasussupercalifragilisticexpialidociousmaximusincredibilussuperbushiperperfectussupermaximusinteresantussupermagnificusextremusinteresantussupertareuscuunpicdeinteresantetevaratpesteelcucelmaiinteresantussupercalifragilisticexpialidocious.
Susține Poezii Online
Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.
1 iulie
Remarcabilă alternanța dintre prezența fizică și golul interior.Ai un ritm excelent care susține perfect degradarea legăturii.Felicitări pentru profun...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Comentarii 1
ElenaD