În parc
Un unchiaș ,dar țanțoș tare
Se așează plin de el
Pe băncuță ,vezi matale
O bătrână sta nițel.
Bătrânica cam sfioasă
Dar cochetă nu puțin
Murmură puțin retrasă
Cu un glas încet și fin.
Este liber ,dar să știți
Nu greșiți a întreba
Sunt băncuțe de priviți
Dar puteți de vreți a sta.
Mă scuzați ,unchiașul zice
Am greșit ,așa se pare.
Încercă să se ridice
Demn ,dar pare că îl doare.
Bătrânica noastră dulce
Chicotind fără s-arate
Se întinde să-l apuce
De doriți ,stați că se poate.
Moșul nostru rușinat
Se așează ,cu ton gros
Apropo sunt divorțat
Aveți soț ,sunt curios?
Domnule ,rușine mare
Am simțit cam ce gândești
Tot sperai că mi se pare ,
Arați doar ce poamă ești.
Categoria: Poezii comice
Toate poeziile autorului: Maricel Bouros ![]()
Data postării: 10 iunie
Comentarii: 2
Timp de citire: ~2 min.
Vizualizări: 942
Alte poezii ale autorului
Zori de zi
Mă trezii voios se pare
Am dormit pesemne bine
Simt nimic că nu mă doare
Azi e soare pentru mine.
Am deschis fereastra larg
Simt pădurea cum adie
Un tablou ce-mi este drag
Mi se afișează mie.
Toamna lucră cu natura
Si o modelează ea
Îi închide iernii gura
Șoptindu-i că va mai sta.
După noaptea friguroasă
Și cu cerul plin de stele
Dimineață tu frumoasă
Aduci soare zilei mele.
Prin răceala ta în zori
Îmi oferi căldură mie
Mă trezești ,îmi dai fiori
Și faci bine să îmi fie.
Să mai stai te rog puțin
Terapie pentru mine
Antidotul la venin
Tu îmi dai starea de bine.
Poteci ascunse
Miraj al jocului de umbre
Pitit în seva timpului meschin
Se oglindește face tumbe
În tremur surd și în suspin.
Misterios , pierdut privirii mute
Nedeslușit în bezna ancestrală
În spațiul mitic eului să lupte
Îi e nevoie de-ndrăzneală.
Mult ciufulit de vânturi reci
Îmbrățișat de brazii cei înalți
Tu loc dosit printre poteci
Ai noștri pași doar îi descalți.
Cu raze blânde soarele te scaldă
Îți încălzeste reavănul pământ
Când răsuflarea chiar devine caldă
În vârfuri mugurii își prind avânt.
Natura vie,dar virgină
Se desfășoară instinctiv
Tăcerea timpului comprimă
Pe traiul demn și primitiv.
Nu poate mintea să ajungă
Pe trupul hâd să îl clintească
Când neputința e osândă
E dusă calea cea lumească.
Poiana neaoșă-n visare
Cu calea ei nestrăbătută
Zărită e în depărtare
Frumoasă vie și tăcută.
Bucuria sufletului
Când minții ,gândul îi șoptește
Ca inimii să-i spună că e bine
Întunecata față îmi zâmbește
Speră la ziua regăsirii cea cu tine.
Poteci bătute poate dorul face
Se ostoiește în frumoase amintiri
Și chiar de glasul sufletului tace
Nu poate să se piardă în simțiri.
Te simte că ești bine și crede ,e de ajuns
Ca să nu dispere în al momentului răgaz
Se mulțumește cu doar al soarelui apus
Și răsăritul de să vină îl va găsi cred treaz.
Îs dușuri poate reci în astă viață
Dar peste ele mereu soare blând
Sunt sigur eu ,dar și cu speranță
Tu vei răzbi oriunde și oricând.
Simt Dumnezeu cât te iubește
Că a testat în timp efortul tău
Pe drumul vieții te călăuzește
Cât doar să simți aportul său.
Încredere ,curaj și muncă multă
Cu vise îndrăznețe tu ai fost mereu
Vei reuși ,destinul doară te ascultă
A urmărit și tot văzut zbuciumul tău.
Ești minunat și unic ,drag copilul meu
Ești alinarea clipei ,de multe ori prea grele
Ești dăruit în dar de bunul Dumnezeu
Vei exista pe veci , în gânduri ale mele.
Izbăvire
În căutări imprevizibil fir al vieții
Ușor sensibil ,gata să se piardă
Trezit năuc în bruma dimineții
Speră la soare să-l dezmiardă.
Pe drumul existenței sale
Doar timpul luptă rațiunii
Starea de bine și de jale
Se află pe hotarul ficțiunii.
Mișcat de tresăriri ce par hilare
Condus pe cale doară de hazard
Preocupat de căutări hoinare
E prea dibaci ori cu ușor retard.
Alintul fin al vorbelor de duh
Cuceritor șiret în prag venirii
Se răspândește în văzduh
Trasând pe drum și calea firii.
Cu răsuflări de disperare
Atât cât suflu să nu piară
Salvat adeseori de soare
Trăiește doară să nu moară.
Salvarea este în iubire
Dar sigură nu poate fi
De multe ori e amăgire
În noaptea lungă către zi.
Dorință ,fantezii deșarte
Trăire doară în visare
De minte trupul se desparte
Și pribegește-n căutare.
Pierdut în jocul amăgirii
Cu spirit fals ,cuceritor
Umil ,cuprins dezamăgirii
Învins de dulcele amor.
Te ghemuiești în carapace
Plăcerile ți le suprimi
Iubirea face și desface
Ea îti dă aripi dar și spini.
Amar e gustul neputinței
Ascuns e leacul vindecării
Plutești pe norul umilinței
Și frâu îti dai doar delăsării.
Nepregătit tu ești se pare
Să guști fărâmă din iubire
Și ce părea a fi salvare
E haină grea la osândire.
Sau poate nu a venit timpul
Și-ți este dat să tot încerci
E complicat ,pare și simplu
Să stai pe loc ,cât să și pleci.
Te depărtezi însă de toate
Călătorești în bezna nopții
Auzi ticăituri de șoapte
Ce te strivesc pe drumul sorții.
Trăirile își fac toate cătun
În codri neguroși și reci
Se zgribulesc și se supun
Oblăduite de cuvinte seci.
Durerea ta pornește vântul
Ce mișcă freamătul pădurii
Înăbușit îți este gândul
De suicid morbid în fața urii.
Reflexia pe firul vieții
Obtuză și introvertită
Ca o strigare ,în hăul ceții
Așteptă ziua însorită.
Când razele se vor răsfrânge
Peste tărâmul înghețat
Cu lacrimi sincere va plânge
Și eul cel prea greu încătușat.
Renașterea în simțăminte
Nou început sau poate nu
În cer trimite rugăminte
Cât timpul doar un pic stătu.
Speranța e preocupare
Destinul cerne sigur calea
De ce e scris nu e scăpare
Când bate gongul e plecarea.
În tremur cald și în suspin
Pe firul nențeles al vieții
Pocalul dulce cu venin
Revarsă-n zorii dimineții.
Păcatul cutezanței tale
De vindecare prin iubire
A tot urzit ca a ta cale
Să umble doar în rătăcire.
Și nimeni cred nu are vină
Decât tu ești cel vinovat
Ai sperat clipa o să țină
Dar timpul nu a ascultat.
Ai pribegit în false căutări
Să primești mult să dai puțin
La suflet acum dai gustări
Doar din pocalul cu venin.
În inimă suspin și rece
Atâta doar a mai rămas
Durerea arde și nu trece
Să țipi ai vrea ,dar nu ai glas.
E drumul tău ,e calea ta
Nu poți schimba ce este scris
Te chinuie și acceptarea
Că ești chiar propriul tău învins.
Ai fi putut mai mult a face
Dar ai făcut puțin se pare
Tardiv regret ,nu î-ti dă pace
În aste clipe ce nu îs ușoare.
Pe patul suferinței tale
Aștepți un semn de înțeles
Să fie totuși o scăpare
Răul făcut să fie șters.
Un rău făcut chiară și ție
Prin sensul dat clipei trăite
Surâsul fin al soarelui să fie
În inimile prea adânc rănite.
Un calm ,o liniște profundă
Cuprinde trupul încercat
O adiere parcă blândă
Prin poarta minții a intrat.
Și de nu este rătăcire
Și mintea e înca lucidă
Călătoria firii prin iubire
A fost destin ,hazard ,osândă.
Suspinul fricii
La adăpost de vânturi ,suflet tu faci popas
Bezmetic de nesomn prin noapte tu pășești
De rău ai vrea să urli dar ești lipsit de glas
Respiri doar agonie ,nu știi nici de trăiești.
Ți-e palidă privirea de temere și spaimă
În focul disperării simți doară cum te pierzi
Când obosești de fugă ,te furișezi în taină
Îți faci o rugăciune spre visul ce îl crezi.
E visul doar spre bine ,să ai curaj să speri
Să poți avea scăpare ,să evadezi spre viață
Să scapi de gânduri rele în care doar disperi
Să te agați cu dinții de tot ce crezi speranță.
Sub dușuri reci te minți și cauți alinare
Măcar o mângâiere ai vrea să poți simți
Un tremur te apucă ,te simți fără scăpare
În minte pui speranțe spre nu a rătăci.
În întrebări deșarte cauți certe răspunsuri
De ce nu este simplu să primești ce oferi
Iubirea și căldura pierdute fac pe gânduri
În fuga ta prin noapte tu liniște doar ceri.
Minciuni nevinovate în adevăr fac rană
Te minți și minți crezând că totul va fi bine
În toiul spaimei reci te simți ca și o stană
Să pleci ,să îți revii ,va ține doar de tine.
O rază de lumină doar speri să poți vedea
Un răsărit de soare pe noaptea vieții crude
Din gheare ale fricii te zbați spre a scăpa
Doar liniște să simți ,când ploaia să te ude.
Rătăcire
Cu aripile foarte grele
Sub norii negri și înalți
Speranțe false ale mele
Culcușul cald vă ferecați.
În calea ploii repede și reci
Nicicum nu reușiți a face față
Pe cerul ce îi pierdut pe poteci
Vă agățați cu temere de viață.
Văzduhul doară vă e cuib ,
Cu toate gânduri ale mele
A-ți făurit și ridicat coșciug
Ce odihnește printre stele.
De mine parcă prea departe
În căutări mereu vă regăsiți
În viața mea este doar noapte
Spre zori îs așteptări să reveniți.
Dar amăgirea e destul de mare
Simțirea îi greoaie și beteagă
Și mintea strigă de mă doare
Nu vrea nicicum să înțeleagă.
Mi-i trupul apăsat și obosit
Sunt doar o pierdută nălucă
Rămas ,până și dorul de iubit
Caută clipa , să se tot ducă.
Discern abia ,foarte puțin
Aș vrea ,doresc de e să vină
Un semn de sus ,poate divin
Să pot dormi și să am tihnă.
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Poezii din aceiaşi categorie
Corega în engleză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Let's take a trip through time just like that,
We choose our period, let's say, over 10 years,
We add more years to Cecilia,
Always beautiful, regardless of age,
Beauty stems from within her,
And it is reflected through her naturalness, her sense of humor, her way of harmonizing colors from close chromatic ranges, her freshness, always smelling of the most interesting Indian flowers, all the features that describe her,
The beauty is preserved, but more than that, throughout the years, Cecilia becomes much more jovial, funnier, more tolerant, more relaxed, more playful, she starts having a bubbly personality, let's say...
We could be just as funny when we recounted a rather unique incident in Cecilia's life,
At 50, Cecilia pronounces words as quickly, musically and correctly as she used to,
However, there are also words or puns that put her in difficulty, they are quite an embarrassing challenge when she finds herself having to speak in public,
We can also say that it happened when she was at the picnic, admiring the emerald green grass,
The whole family gathered, in the meadow, next to the cows that were quietly frolicking and munching on weeds, how I used to indulge myself, with the gum when I was a child and made balloons, with a diameter as big as the moon,
It's practically impossible for me to measure, but anyway, there were some pretty big balloons coming out,
Cecilia is feeling well, she laughs, she smiles, more than she would in 50 years of a lifetime, she likes people who have a well-developed sense of humor, only a strange phenomenon occurs, since she gave up her natural teeth, in in favor of the prosthesis,
The dentist recommended veneers, but she doesn't agree with him, because she loses them like game pieces and wants to make sure the new set of teeth will be complete and properly made, just like her mouth is,
Placing a cement-tasting substance in her mouth, the dentist took the mold for the denture,
Two weeks later, she was notified to come and get it and use it with confidence that it was finished in every way,
Cecilia, glad to be out of the way, takes it, exercises to get used to it,
It's been about two weeks since she's had it, but Cecilia is an adaptable girl, nothing can make her give up her cheerfulness, not even the fact that there are other teeth,
She was with her friends in the meadow, she thought, nothing but practicing her diction with her new prosthesis, calmly, with some caution, saying puns,
And the girl said: "She sells seashells by the seashore",
The prosthesis fell, it came off instantly, you could see that something was not quite natural, from the way his jaw moved,
The prosthesis lands directly in the glass of cherry,
Cecilia was astonished at what foolery had taken place,
What did the dentist do when he fixed it? He thought he wanted to be fishing, not to help her to have less crooked teeth, he didn't help her much with the lathe either, apologizing politely, very professionally, telling her that such dental work was her orthodontist's responsibility, not the dentist's.
Cecilia no longer knows what to believe, how to see things in order to reach a common denominator with her conclusions,
She imagines that the dentist just tricked her, taking advantage of her naivety, made her prosthesis in haste, disregarding the particularities of her mouth, all the details he should have looked at, took her money and left her with a prosthesis that leaves much to be desired,
Angry as she is, Cecilia no longer hesitates, she quickly opens her phone (she only has 20% battery left, so she needs to vent her frustrations quickly and efficiently), from the list of contacts, she selects the doctor who gave her this gift,
She begins with her non-exhaustive list of complaints: ,, Good morning, (I don't know how good it could be) doctor, my name is Cecilia, I am 50 years old and I visited you two weeks ago for a prosthesis, you took me measurements, everything went well in terms of organization, the materials are durable, I think I will be able to use the prosthesis for many years to come. My only problem do you know what it is? It falls out of my mouth every time I want to speak, it won't let me mumble even two words, it's terrible not being able to speak, not being able to express what's on my mind..."
The doctor: Well, how are you able to talk to me right now?"
Cecilia, in a harsh tone:,, Doctor, are you kidding me????!!! I have a problem with the prosthesis you created for me!! Please sort it out as soon as possible!"
Cecilia comes to the consultations, the doctor looks, he asks the patient more as if advising her:,,Have you heard of Corega? Do you even know what it is?
Cecilia: "Of course I know, it's the denture glue."
Doctor:,, If you know, why don't you use it?"
Cecilia sits and thinks, she also makes this compromise and buys Corega. After a few nights, the gums got used to the product, moreover, Cecilia highly recommends Corega, for well-fixed teeth.
Cecilia:,,It is the product that has never disappointed me even from the first application! Corega has changed my life!"
Bătrânica hoață în spaniolă
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
La vieja ladrona
En una tienda de segunda mano,
Tomado, recopilado, navegado desde cualquier marca,
Una anciana que ya había pasado su mejor momento, pues tenía unos 70 años, mira los corpiños,
La hermana mayor de Cecilia, la dueña de la tienda, mira a la mujer con gestos groseros,
Él la ve todavía sentada y enfurruñada,
Es como si nada pudiera calmarlo.
Pasa los percheros de blusas,
Sólo elige los que tienen estampado de medusa,
Pon, mete, mete en la red todo lo que encuentre,
No parece tener prisa
Los movimientos son lentos,
No cede ante la mirada atenta.
Del gerente de la tienda,
Que tose el burro, admirando la imagen del boletín,
Nuestro viejo ladrón
No tiene absolutamente ninguna náusea,
Porque el deseo del corazón lo complace,
Hubo un alboroto,
En un momento, el gerente de la tienda le pregunta:
"Tienes bolsas pesadas, sospecho que has estado en otras tiendas también", pero la viejita divertida responde: "¡Mira, haz tu trabajo!"
Imposible para ella aceptar una insensibilidad así, se la toma con calma, blusa tras blusa,
La anciana realmente parece confundida.
Él le dice amablemente que recibió muchas, muchas de ellas como regalo, que recientemente fue el día de su onomástica y que por eso ella está cargada con esas bolsas,
Y los siete broches,
Que fueron sacados de la tienda,
Como una anciana fueron olvidados hace mucho tiempo,
"¿Tiene alguna explicación para todos los productos que lleva consigo de un lugar a otro?"
"No lo sé, ni siquiera sé cómo es mi cama".
"Entonces, ¿por qué viniste de compras?"
"¿Quería ver algo hermoso?
"¿Me estás mintiendo amablemente?"
"¿Qué significa realmente hermoso?"
"Déjame con esta simulación, porque puedo atraparme solo"
"Lo olvido, sí, pero pagué por todo lo que tenía que llevarme, no soy de los que roban"
"Si no recuerdas siete broches, aun así te llevarás toda la tienda y no sabrás que la llevaste"
"¿Como es posible? ¿Dudas de mi moralidad?"
"¿Qué tiene de moral el mundo que se ha olvidado de ser moral?"
Quedando con esta pregunta, la anciana comienza a sacar de su bolso, de su falda, de sus mangas, de detrás de sus aretes, de debajo de su sombrero, todo lo que tomó y no pagó.
Bien, esperamos que no robes la próxima vez.
Que es un error moral bastante grande.
Maria
Măi Maria mi-ai spart al meu heart,
Eu, nu want cu alți să te-mpart.
Stăi cu mine măi Mărie,
Că Eu promise că te ajut în bucătărie.
Măi Mărie, nu te loveui cu alți băieți,
Că un punch cât tine o să capeți,
De o să-ți sară bogger pe pereți
Măi Mărie,
Eu te want ca un cânie,
Wantuiește-mă șî tu pă mine,
Nu mă leaveui niciodată,
Viviana
Preotul și provocarea
Un preot Petru
Adună forță pentru
O provocare pe tictoc!
Enoriașii sunt de-acord
De pierde, Petru
Sună la escortă!
Corega în finlandeză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Tehdään matka ajassa näin,
Valitsemme ajanjaksomme, yli 10 vuotta,
Lisäämme vuosia Ceciliaan,
Aina kaunis, iästä riippumatta,
Kauneus kumpuaa hänen sisältä,
Ja se heijastuu hänen luonnollisuudessaan, hänen huumorintajussaan, hänen tavassaan harmonisoida värejä läheisiltä kromaattisilta alueilta, hänen raikkauteensa, joka tuoksuu aina mielenkiintoisimmista intialaisista kukista, kaikissa häntä kuvaavissa piirteissä,
Kauneus säilyy, jopa enemmän, iän myötä Ceciliasta tulee paljon iloisempi, hauskempi, suvaitsevaisempi, rennompi, leikkisämpi, hänen persoonallisuutensa on kuohuvampi, sanotaanko...
Voisimme olla yhtä hauskoja, kun kerroimme melko ainutlaatuisen tapauksen Cecilian elämässä,
50-vuotiaana Cecilia lausuu sanat yhtä nopeasti, musiikillisesti ja oikein kuin ennen,
On kuitenkin myös sanoja tai sanaleikkejä, jotka hänet vaikeuksiin, ne ovat melko kiusallinen haaste, kun hän huomaa joutuvansa puhumaan julkisesti,
Voimme myös sanoa, että se tapahtui, kun hän oli piknikillä ihaillen smaragdinvihreää ruohoa,
Koko perhe kokoontui niitylle hiljaa röyhkeilevien ja rikkaruohoja möhkälevien lehmien viereen, kuinka lapsena huutelin itseäni ylimääräisellä purukumilla, jolla valmistettiin ilmapalloja, joiden halkaisija oli yhtä suuri kuin kuu,
Minun on käytännössä mahdotonta mitata, mutta joka tapauksessa sieltä oli tulossa melko suuria ilmapalloja,
Cecilia voi hyvin, hän nauraa, hymyilee, enemmän kuin 50 vuoteen, hän pitää ihmisistä, joilla on hyvin kehittynyt huumorintaju, tapahtuu vain outo ilmiö, koska hän luopui luonnollisista hampaistaan proteesi,
Hammaslääkäri suositteli viiluja, mutta hän ei tee, koska hän menettää ne kuin pelinappulat ja haluaa varmistaa, että uudet hampaat ovat täydelliset ja oikein tehty, aivan kuten hänen suunsa.
Hammaslääkäri laittoi sementin makuista ainetta hänen suuhunsa ja otti muotin hammasproteesille,
Kaksi viikkoa myöhemmin häntä kehotettiin hakemaan se ja käyttämään sitä luottavaisin mielin, että se oli kaikin tavoin valmis,
Cecilia, iloinen saadessaan olla poissa tieltä, kestää sen, harjoittelee tottuakseen siihen,
Siitä on noin kaksi viikkoa, mutta Cecilia on sopeutuvainen tyttö, mikään ei saa häntä luopumaan iloisuudestaan, ei edes se, että on muita hampaita.
Hän ajatteli, että hän oli ystäviensä kanssa niityllä, hän ajatteli harjoittaen sanktiota uudella proteesilla, rauhallisesti, varovaisesti sanoen sanaleikkejä,
Ja tyttö sanoi: "Hän myy simpukankuoria meren rannalla",
Proteesi putosi, se irtosi heti, voit nähdä, että jokin ei ollut aivan luonnollista, leuan liikkumisesta,
Proteesi laskeutuu suoraan kirsikkalasiin,
Cecilia oli hämmästynyt siitä, mitä hulluutta oli tapahtunut,
Mitä hammaslääkäri teki korjattuaan sen? Hän luuli haluavansa kalastaa, ei auttaa häntä saamaan vähemmän vinoja hampaita, hän ei myöskään auttanut häntä paljon sorvin kanssa, pyysi anteeksi kohteliaasti, erittäin ammattimaisesti ja kertoi hänelle, että tällainen hammashoito on oikomislääkäri, ei hammaslääkäri. .
Cecilia ei enää tiedä mitä uskoa, miten nähdä asiat päästäkseen yhteiseen nimittäjään johtopäätöksillään,
Hän kuvittelee, että hammaslääkäri vain huijasi häntä, käyttämällä hyväkseen hänen naiiviustaan, teki hänelle proteesin kiireessä, ottamatta huomioon hänen suunsa erityispiirteitä, kaikkia yksityiskohtia, joita hänen olisi pitänyt katsoa, otti häneltä rahat ja jätti hänelle proteesin, joka jättää paljon tehtävää. olla haluttu,
Hermostunut Cecilia ei enää epäröi, hän avaa nopeasti puhelimensa (hänellä on vain 20 % akkua jäljellä, joten hänen on purettava turhautumisensa nopeasti ja tehokkaasti), hän valitsee yhteystietoluettelosta lahjan antaneen lääkärin,
Hän aloittaa anteeksipyynnöllään: ,, Hei, (en tiedä kuinka hyvä se voisi olla) lääkäri, nimeni on Cecilia, olen 50-vuotias ja kävin kaksi viikkoa sitten proteesissa, otit minulle mitat, kaikki sujui organisoinnin suhteen, materiaalit ovat kestäviä, uskon, että voin käyttää proteesia vielä monta vuotta. Ainoa ongelmani, tiedätkö mikä se on? Se putoaa suustani joka kerta, kun haluan puhua, se ei anna minun mumiseta edes kahta sanaa, on kauheaa olla puhumatta, kun ei voi ilmaista mitä mielessäsi on..."
Lääkäri: No, miten sinä nyt puhut minulle?"
Cecilia, ankaralla äänellä:,, Tohtori, vitsailetko????!!! Minulla on ongelma minulle luomasi proteesin kanssa!! Käsittele se mahdollisimman pian!"
Cecilia tulee neuvolaan, lääkäri katsoo, hän kysyy potilaalta enemmän kuin neuvoisi häntä:,,Oletko kuullut Coregasta? Tiedätkö edes mikä se on?
Cecilia: "Tietenkin tiedän, se on hammasproteesin liima."
Lääkäri:,, Jos tiedät, miksi et käytä sitä?"
Cecilia istuu ja ajattelee, hän tekee myös kompromissin ja ostaa Corega. Muutaman yön jälkeen ikenet tottuivat tuotteeseen, lisäksi Cecilia suosittelee lämpimästi Corega, hyvin kiinnittyneisiin hampaisiin.
Cecilia:,,Se on tuote, joka ei ole koskaan pettänytminua edes ensimmäisestä käyttökerrasta lähtien! Corega muutti elämäni!"
La voia întâmplării
Se făcea că era ora două dimineața, prin decembrie, cam așa,
În cameră era bine, toate veiozele stinse,
Se vedea doar de afară lumina gălbuie ca cașcavalul a felinarelor ce mai aveau puțin și adormeau și ele la acea oră,
Era cald, prea cald, am dat la o parte a cincea pătură de pe mine,
Parcă e mai bine, schimb poziția și încerc să adorm iar,
Stau ce stau, mă foiesc cat mă foiesc, dar după un timp primesc un apel neanunțat,
Deschid telefonul, pe ecranul său se reflectă chipul somnoros, cu pungi sub ochi, păr ciufulit, neastâmpărat, vâlvoi fără să fi stat măcar vreo secundă pe bigudiuri,
Se vedea clar că era număr străin,
Neștiind din ce țară sună, mi-am zis că nu am nimic de pierdut,
Am răspuns,
Ce era dubios era faptul că doar auzeam o muzică pe fundal, una destul de veselă, antrenanta dar și care să te binedispună, de genul celor pe care le auzi când mergi să faci cumpărături,
Mai aștept câteva minute și o cucoană începe să îmi vorbească în alte dialecte, de fapt în altă limbă.
Pe bună dreptate, nu a greșit cu nimic fata că nu se putea face înțeleasă, vorbea o limbă mult prea exotică ca eu să o pot pricepe...
Vorbea slovenă foarte bine, dar cu toată sinceritatea nu putui să deslușesc ce voia de fapt de la mine cu acel apel,
Așa că l-am înregistrat pe toată durata lui,
Am încheiat convorbirea,
Am salvat înregistrarea la fișierele mele,
Și am dat cautare la traducere audio să aud ce a vrut să spună,
În câteva minute, m-am lămurit că pe la 4 și ceva dimineața m-a deranjat pentru teleshopping...
Făcea promoție la țigăi din aluminiu, aspiratoare, mai toate electrocasnicele posibile și imposibile,
Așa merit că m-am încumetat să răspund.
(După cum spune chiar titlul, poezia aceasta a fost scrisă la întâmplare și nu are pretențiile tipice ale celorlalte poezii, precum rimă, ritm, măsură și altele asemenea acestora...
O poezie scrisă la repezeală,
chiar câtuși de puțin autobiografică...)
Susține Poezii Online
Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Comentarii 2
Maricel Bouros
ElenaD