ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 11 noiembrie
Vizualizări: 44
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Transfigurări
Poem: Poem
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Poem: Pribeag
Poem: Resemnare
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: "I love Paris" în daneză
Poem: "Pielea oranj"
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China