ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 11 noiembrie
Vizualizări: 28
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: marul
Poem: Puntea măcelarului
Sezatoare la Cetatea Soroca. Poeti din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber - VIDEO
Poem: Moștenire în franceză
Poem: Steaua
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Poem: Pe ale vieții
Poem: Mirare
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare