ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Un vis
Poem: Luna și chipul său
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Poem: Amăgiri de primăvară
Poem: Proliferare
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Poem: Clipele vieții
Poem: Îngerul negru
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris