Autorul Levinia Diandra
Instagram: leviniadiandra
Total
23 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Adevarata fata
Lasa-te înconjurat de oameni care te iubesc cu adevărat Simte căldura lor Scapa de oameni falși și reci la suflet Scapa de ei pana nu iți amărăsc sufletul Oamenii precum trandafiri Frumoși pe din afara dar spinoși pe înăuntru Fi mai atent ce alegi în viata o floare simpla și cu sufletul curat sau un trandafir spinos cu sufletul rece
Vis efemer
Ai aruncat un om cu tristeți,
Dându‑i o nouă șansă
Să te revadă în alte vieți,
Când viața părea a fi mai frumoasă.
Acum, orice drum e pustiu, fără a ta prezență.
Liniștea din sufletul meu va fi mereu absentă.
Pe nicio stradă, pe niciun drum nu voi mai ști nimic de tine.
Ai fost doar un vis frumos,
Ce nu am știut cât va ține.
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
Sufletele noastre
Cum ne vorbesc nouă
Sufletele între ele,
Nici stele nu pot înțelege
Când toate se strâng în noapte
Și lumina li se zbate.
Cum îți șoptește sufletul meu
Când mi-e dor de buzele tale
Nici cei mai talentați artiști
Nu pot recrea în proză.
Când sufletu-mi plânge de al tău dor
Doar al tău mă aude,
Și mă readuce la viață
Gândi-du-mă la ziua de mâine.
Noi doi, ultimele suflete de pe pământ
Îmbrățișate parcă de același destin,
Luptând în fiecare zi împreună
Dar niciodată separat.
Visul IV
Promisiunea
Mă plimbam fără o țintă anume pe aleile înguste ale unui parc întins, cufundat într-o liniște deplină. Copacii înalți, cu coroane bogate și verzi, își întindeau ramurile peste drum, neatinși de vreo urmă de uscăciune sau degradare. Totul în interiorul parcului părea neatins de timp. În schimb, dincolo de limitele acestui spațiu verde, prin deschiderile dintre frunzișuri, se zăreau clădirile orășelului — multe dintre ele masive, cu fațade din piatră tăiate de crăpături adânci, lăsând să se vadă aceeași amprentă a părăsirii.
Am continuat să pășesc pe aleile pietruite, auzind doar pietrișul mărunțit sub tălpi. Pe măsură ce avansam, aleile s-au ramificat, ducând spre o zonă mai deschisă, amenajată cândva ca spațiu de joacă. Echipamentele din jur arătau părăsite, iar puțin mai departe de ansamblul principal, la marginea unui pâlc de copaci, se afla un scrânciob vechi, solitar. Era o structură simplă din lemn și fier tăcut, decolorat de trecerea anilor.
Pe scândura de lemn a acelui scrânciob ședea Ana, îmbrăcată în rochia ei simplă. Stătea nemișcată, privind spre pământ.
M-am oprit pentru o secundă, apoi am reluat mersul spre ea. Când am făcut ultimii pași, sunetul pașilor mei pe pământul bătătorit a făcut-o să-și ridice ușor capul. M-a văzut și s-a ridicat imediat în picioare. Deși chipul îi rămânea mai departe imposibil de distins, învăluit într-o umbră difuză ce refuza să dispară, ochii ei de culoarea rubinului adâncit în maro mă priveau fix, reflectând o strălucire clară în lumina neutră a parcului.
S-a apropiat câțiva pași de mine și s-a oprit la mică distanță. Când mi s-a adresat direct, în vocea ei subțire și lină se simțea o nuanță vizibilă de agitație și nerăbdare, dar împletită în mod straniu cu un calm profund:
— Vlad, unde ai fost? Te-am așteptat tot timpul ăsta... să nu mă mai lași singură niciodată.
Cuvintele ei au rămas suspendate în aerul nemișcat al parcului. Am privit-o fără să fac vreo mișcare bruscă, simțind cum greutatea acelei promisiuni nerostite încă se așeza între noi, în timp ce în fundal scrânciobul vechi rămânea complet nemișcat sub umbra copacilor.
masurarea
Tu ai spus
Sa ne masuram
Sa ne asezam
Spate-n spate
Am masurat si am vazut asa
Statura ta
Aproape firava
Mult peste cit pot eu cara
Darnicia ta
Coplesitor nevazuta
Atit de mare-i recunostinta
Glasul tau
Chiar soptit
Mai sonor si raspicat decit al meu
Visele tale
Colorate tacut
Asa adinc coborite-n amintire
Ochii tai albastri
Desi tristi
Infinit mai frumosi decit ai mei
Dar iubirea ta
Altfel adinca
N-o poate-ntrece pe a mea
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Не теряйся
myiilau
25 septembrie
Стоическое принятие. Сильно. Зацепило.
Furtuna
Lacrimi de dor!!!
25 septembrie
O poezie foarte tristă, sinceră, trăită in suflet, dar parcă ne regăsim cu toții in ea,felicitări pentru versurile sincere!
ÎN TIMP CE TU DORMEAI...
Lacrimi de dor!!!
24 septembrie
Felicitări pentru versurile minunate!!!
Rătăciri nocturne
Silvia Mihalachi
24 septembrie
,,Rătăciri nocturne,, ,din punctul meu de vedere, este o dovadă literară a unui schimb de sensuri din partea poetului în a reda realul prin imagi...
Tribunalul din mine
un-pahar-de-poezie
23 septembrie
Va mulțumesc.
Cine sunt eu?
un-pahar-de-poezie
21 septembrie
Superb scris!
Solemnitate
un-pahar-de-poezie
21 septembrie
Vă mulțumesc din suflet! Bucuria imi este imensă 🤗
Solemnitate
Cătălin Teodoreanu
21 septembrie
Frumoase rânduri!
Solemnitate
Silvia Mihalachi
21 septembrie
De la timpul când vă citesc poeziile, privindu-vă versurile ca pe fotografiile dintr-un prețios album numit,, POEZIE,, , tot îmi spun că am să fac po...
Secunda de mătase
Sorin Ene
19 septembrie
Mulțumesc 🌹
Tribunalul din mine
Sorin Ene
19 septembrie
Profundă, vibrantă și plină de asumare. Felicitări!
De ce scriu?
Natalia Cojocari
19 septembrie
O pezie pina la lacrii💓💓💓💓 Braboo
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 septembrie
@un-pahar-de-poezie, mulțumesc mult
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 septembrie
@Silvia Mihalachi va mulțumesc mult
Tribunalul din mine
Florin Petricean
17 septembrie
O poezie superbă și plină de curaj! M-a mișcat sinceritatea din versuri. Felicitări, scrii bine tare!