Inima

Dintre toți băieții putea fi oricine

Dar nu, inima te-a vrut pe tine

A ta nu m-a dorit pe mine,

Ci pe alta pe care o știu bine

 

Acum inima-mi sângerează 

Respingerea ta o afectează

S-a îndrăgostit de persoana greșită 

Durerea vrea s-o aline cu înghețată 

 

Vreau să o fac să înțeleagă

De tine nimic nu o leagă

Trebuie să treacă pe modul bucurie

Ajunge câte lacrimi a vărsat din furie.

 

Tu ai trimis gloanțe în ea

În inima mea

Tu ai făcut-o bucăți pe ea

Pe inima mea

 

Deși ai o inimă mare

Pe a mea ai distrus-o tare

Poate nu era intenția ta

Dar mă simt ca naiba


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Levinia Diandra poezii.online Inima

Data postării: 23 februarie 2022

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 1913

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Marte

Sunt pe Marte 

Cu mintea-n altă parte 

Nimeni nu mă poate întoarce 

Orice-ar face 

 

Uneori vreau să fug de realitate 

Dacă n-ar fi cineva să mă caute 

Dar n-am unde m-ascunde

Poate într-o cameră câteva secunde.

 

Mi se întâmplă la ore străine

Să nu fiu atentă 

Oare ce-i în neregulă cu mine?

Sunt pe altă planetă?

Mai mult...

Vina inimii

Nu e vina ta

Nu e vina mea

E vina inimii

Care s-a îndrăgostit așa 

 

Nu ți-am rezistat

Și-n plasă am picat

Tu m-ai fermecat

Cu tot ce mi-ai revelat

 

Nu ai vrut să fim decât prieteni

Eu am confundat acei termeni

Ajungând să fim doi străini 

În această mare de oameni

Mai mult...

Venin

Buzele lui mortale

Cu caramel și venin

Sunt ca două petale

Alcătuite din satin.

 

Atingerile lui arzătoare

Mi-au lăsat foc pe piele

Mi-ar face o favoare

Dacă am face numai rele.

 

Dinții ca de vampir,

Ochii roși ca sângele

Nu e un simplu musafir

În inima mea e regele.

 

A apărut din vrejul cu fasole

Acest chip de zeu grec

Cu genetici spaniole

Emană putere și farmec.

 

Mai mult...

Ploaie

Ploaia se revarsă

Pe obrajii mei de sticlă

Nu o să se oprească

În neant circulă

 

Stropii cad pe haine

Udă tot în jur

Lasă urme cristaline

Iarna ca un țurțur

 

Se anunță furtună

Din ochii mei de safir

Fulgeră și tună

Parcă sunt un vampir

 

Nori nu dispar

Mă urmăresc neîncetat

Nu știu de unde apar

Picături se varsă pe asfalt

 

Acestea sunt lacrimi

Exprimate în singurătate

O mie de inimi

Care sunt destrămate

 

 

Mai mult...

Dar eu?

Cine sunt?

Nu mai știu 

Unde sunt?

Am ajuns într-un loc pustiu

 

Sunt tristă 

Alții mă controlează 

Sunt dezamăgită 

Visurile mele nu contează 

 

Voiam doar să cânt 

Melodii scrise de mine în gând 

Coregrafii să dansez

Cum mereu visez

 

Totul a fost distrus

De cel mai important intrus

Familia mea mi-a spus

Muzica nu e doar compus

 

Ei vor facultate

După master în contabilitate 

Și viața mea unde rămâne?

Distracția, alcoolul, iubirea nu sunt de mine?

 

Acest lucru nu o să tolerez

Nu vreau decât să mă angajez

După ce liceul voi termina

Nimic nu mă va domina

 

Mai mult...

Fugi cu mine

Inimii mele nu i-am cerut

Să se îndrăgostească de tine

De nicăieri ai apărut

Te rog, fugi cu mine

 

Te credeam o aventură 

Nu mai mult de-o lună 

La început voiam să scap de căldură 

Iar acum ne văd mereu împreună 

 

Există și o parte proastă 

Tu ai iubită și eu iubit

Nu putem să ne ascundem la nesfârșit 

Chiar dacă ce simțim e dragoste adevărată 

 

Două opțiuni avem

Să fugim putem

Sau să spunem adevărul 

Tu alegi zborul 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

29 august 2021

29 August 2021

Scriu ca să nu uit,

De parcă aș avea cum.

 

Ziua în care m-am îndrăgostit,

Pentru prima dată.

 

Ziua în care am ajuns pe peronul 3

și te-am observat, dintr-odată.

 

Ziua în care ai venit la mine

Și-am vorbit, așa, normal,

În timp ce eu trăiam în minte

Un mic film imaginar.

 

Ziua în care am râs amândoi,

Iar timpul părea că se scurge prin noi.

 

Ziua în care speram să mai întârzie trenul

Și n-a făcut-o.

 

Ziua în care n-am avut curaj

și trenul a plecat cu mine,

Iar tu ai rămas,

Într-o gară de piatră

Ce parcă și azi mă așteaptă.

 

Citesc asta în 2025

Și îți spun, draga mea de atunci:

E ok.

Nu ești jalnică.

E omenescul din tine.

E prima iubire.

Mai mult...

Am să te port femeie

Am să te port femeie

În inimă mereu,

Te voi purta o viaţă

Aici în pieptul meu.

 

Şi dincolo de viaţă,

În trupul meu cel mort,

Te voi purta şi acolo,

În oase am să te port.

 

Şi dincolo de oase,

La fel te voi purta,

Vei fi pe mai departe

În praful meu de stea.

 

Şi dincolo de praful

Şi pulberea din mine,

Te voi purta-n poeme,

În versuri şi în rime.

Mai mult...

Doua iubiri,

 

S-au întâlnit două iubiri,

Una pură, cealaltă necondiționată,

Cea pură iubește curat,

 Venită dintr-un Univers prea luminat..

 

Cea necondiționată iubește liber,

Ca un aer ușor de respirat,

Venită dintr-un Univers prea evoluat,

Și-n jurul ei totul este manifestat.

 

S-au întâlnit ..nu întâmplător,

Vor dansa împreună, uniți în al lor scop..

Vor fi în pași de dans destin,

Și uniune a tot ce e Divin.

 

Vor arăta întregi lumi că diferența,

E completarea a tot ce e prezența,

Vor arăta că sunt opus dar și la fel,

Nu se separă,nu se atrag..ei se iubesc în pași de dans,

Într-un suflet..unificat.

Mai mult...

Dacă-ai fi fost primăvara

 

Dacă-ai fi fost primăvara, 

Ți-aș fi-nflorit în geam lumină, 

Ți-aș fi cules din ceruri seara 

Și ți-aș fi pus-o-n rădăcină.

 

Dacă-ai fi fost o apă lină, 

M-aș fi făcut un țărm de dor, 

Să-mi lași pe sufletul de tină

 Urmele pașilor ușor.

 

Dar ai trecut precum un nor

 Ce-și pierde umbra peste mare, 

Lăsând în inima ce mor 

Un câmp de toamnă fără soare.

 

Și te-aș mai fi iubit, iubire, 

Cum ar iubi un rug tăciunea, 

Cum ține marea-n amintire 

Corabia și rugăciunea.

 

Te-aș fi ascuns în flori de tei,

 În cântecul de ciocârlie, 

Să nu te fure ochii grei 

Ai vremii fără omenie.

 

Acum e noapte peste ramuri, 

Iar luna coase văi de scrum,

Și-mi bate dorul lung în geamuri

Ca un străin rămas pe drum.

 

Dar dacă-ntr-o târzie seară

Te-ai întoarce din uitare,

 Aș pune iarăși primăvară 

Pe toate rănile din zare.

 

Mai mult...

Acrimea dulcelui

Cel ce suferă

Prin trăiri negre și opace

Așteaptă privirea desfătării 

Să îl vadă în sticlă.

 

Cel ce suferă

Prin ceața acrimii

Speră la dulcimea vieții

În amurgul trăirii.

 

Cel ce suferă

A văzut fericirea, 

Iar fericirea l-a recunoscut,

Dar uită clipele amorului.

 

Eu nu sunt

Cel ce suferă.

 

Ocrotitorul uitat

Prin trăiri negre și opace

Se ascunde sub oglinda

Vecinului nevăzător.

 

Ocrotitorul uitat

Se teme de Soarele

Orbit de suferință

Ce cuteză să caute 

 

Ocrotitorul uitat.

Muritorul mort

Care caută dulcele Soarelui

Rămâne în veci,

Ocrotitorul uitat.

Mai mult...

Tată fii nemuritor!...

Tatăl meu iubitor și drag

Demult n-am mai vorbit cu tine

Tu ești o umbră ,dar a mea

Tu ești copacul ,eu ramul tău

Tu ești cel pe care-l știu

De unde vii ,din care grai

Și acolo unde te-ai oprit

Când pe Ileana ai întânlit

Neamul tău a tot crescut

Ramuri noi cu suflet viu

Ai fost lumină ,ai fost stea

Un trecător pe acest pământ

Ai fost ,încă suntem noi

După noi rămâne doar istorie

Cine o scrie ?

Cine o mai citește ?

E istoria neamului nostru

A  Moldovei !...

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍