Inima
Dintre toți băieții putea fi oricine
Dar nu, inima te-a vrut pe tine
A ta nu m-a dorit pe mine,
Ci pe alta pe care o știu bine
Acum inima-mi sângerează
Respingerea ta o afectează
S-a îndrăgostit de persoana greșită
Durerea vrea s-o aline cu înghețată
Vreau să o fac să înțeleagă
De tine nimic nu o leagă
Trebuie să treacă pe modul bucurie
Ajunge câte lacrimi a vărsat din furie.
Tu ai trimis gloanțe în ea
În inima mea
Tu ai făcut-o bucăți pe ea
Pe inima mea
Deși ai o inimă mare
Pe a mea ai distrus-o tare
Poate nu era intenția ta
Dar mă simt ca naiba
Category: Love poems
All author's poems: Levinia Diandra
Date of posting: 23 февраля 2022
Views: 1261
Poems in the same category
Am plâns!
Am plâns și lacrima n-ai văzut-o
Că am ascuns-o după pleoapă,
Iar când n-am mai putut-o ține
Ochiul a devenit, izvor de apă
Am căutat să văd ce se întâmplă
Cu noi și-a noastră despărțire,
Ce a săpat adânc, urme lăsând
Și-n suflet aducând dezamăgire
Cu tine am încercat să vorbesc
Poate găsim unde-am greșit,
Să discutăm deschis ca altădat'
Și s-amânăm rostit, cuvântul s-a sfârșit
Nu cred că poți să uiți așa ușor
Povestea noastră plină de iubire,
Și care-n timpul petrecut în doi
Nouă ne-a adus atâta fericire
Știu că între noi au fost tensiuni
Și vorbe grele aruncate la mânie,
Ce ne-au rănit și lăsat cicatrici
Purtând și un microb de gelozie
Voi continua să lupt cu putere
Dragostea să mi-o aduc înapoi,
Să fim din nou perechea potrivită
Și fericiți în astă lume..amândoi!
Vinul tău
Îmi era vinul tău...a inimii culoare
Ca cerul senin după câte-o ploaie,
Tot ce-n viață am avut mai pur
Azi mi-e doar dor...un dor prea dur.
Și pentru asta am fost nedemnă
M-ai frânt fără să-mi dai un semn.
Cât mi-aș dori să pot să șterg
Tot ce-a durut... înainte să pot să merg.
Azi încă îl mai caut printre ploi
Cu buzele pline de-a lui amintire.
Îl strig, să ne aducă înapoi
Măcar în vis înainte de-a zorilor ivire.
Mâine, nu stiu... poate vei reveni
În asfințitul blând, pe-o aripă de șoaptă
Si-n brațe iar te voi simți
Si iar va adia parfum de vin, cum adia odată.
Mai mult...
Aroma florilor de tei
Pe-alei…
Un soare-blând,
O adiere caldă
De vânt…
Parfum de rai,
de luna mai,
De dulce primăvară…
Ah! De-ai fi lângă mine
acum,
Tu,
hoț de inimi și de vise,
Ce rătăcești în mintea mea
Și locuiești la mine-n gând,
Ți-aș spune
pentru a mia oară
Că te iubesc azi
Mai mult ca oricând!
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Bunica
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
MĂ REVOLT !
M-am trezit cu un gând în minte...
Ce ar fi dacă ...a-și încerca
Să le spun de la obraz :
D-lor , ajunge cât a-ți furat ,
Ajunge ,cât ne-ați mințit
Lăsați locul altora
Iubitori de țară și de neam .
Fiilor noștri și ai voștri
Să nu le crape obrazul
Că nu-au țară ,că nu-au neam!...
A-ți văndut țara pe un preț de nimic .
Mă revolt ,da-s prea mic ,n-am putere
Planurile voastre să le stric!...
Am plâns!
Am plâns și lacrima n-ai văzut-o
Că am ascuns-o după pleoapă,
Iar când n-am mai putut-o ține
Ochiul a devenit, izvor de apă
Am căutat să văd ce se întâmplă
Cu noi și-a noastră despărțire,
Ce a săpat adânc, urme lăsând
Și-n suflet aducând dezamăgire
Cu tine am încercat să vorbesc
Poate găsim unde-am greșit,
Să discutăm deschis ca altădat'
Și s-amânăm rostit, cuvântul s-a sfârșit
Nu cred că poți să uiți așa ușor
Povestea noastră plină de iubire,
Și care-n timpul petrecut în doi
Nouă ne-a adus atâta fericire
Știu că între noi au fost tensiuni
Și vorbe grele aruncate la mânie,
Ce ne-au rănit și lăsat cicatrici
Purtând și un microb de gelozie
Voi continua să lupt cu putere
Dragostea să mi-o aduc înapoi,
Să fim din nou perechea potrivită
Și fericiți în astă lume..amândoi!
Vinul tău
Îmi era vinul tău...a inimii culoare
Ca cerul senin după câte-o ploaie,
Tot ce-n viață am avut mai pur
Azi mi-e doar dor...un dor prea dur.
Și pentru asta am fost nedemnă
M-ai frânt fără să-mi dai un semn.
Cât mi-aș dori să pot să șterg
Tot ce-a durut... înainte să pot să merg.
Azi încă îl mai caut printre ploi
Cu buzele pline de-a lui amintire.
Îl strig, să ne aducă înapoi
Măcar în vis înainte de-a zorilor ivire.
Mâine, nu stiu... poate vei reveni
În asfințitul blând, pe-o aripă de șoaptă
Si-n brațe iar te voi simți
Si iar va adia parfum de vin, cum adia odată.
Mai mult...
Aroma florilor de tei
Pe-alei…
Un soare-blând,
O adiere caldă
De vânt…
Parfum de rai,
de luna mai,
De dulce primăvară…
Ah! De-ai fi lângă mine
acum,
Tu,
hoț de inimi și de vise,
Ce rătăcești în mintea mea
Și locuiești la mine-n gând,
Ți-aș spune
pentru a mia oară
Că te iubesc azi
Mai mult ca oricând!
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Bunica
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
MĂ REVOLT !
M-am trezit cu un gând în minte...
Ce ar fi dacă ...a-și încerca
Să le spun de la obraz :
D-lor , ajunge cât a-ți furat ,
Ajunge ,cât ne-ați mințit
Lăsați locul altora
Iubitori de țară și de neam .
Fiilor noștri și ai voștri
Să nu le crape obrazul
Că nu-au țară ,că nu-au neam!...
A-ți văndut țara pe un preț de nimic .
Mă revolt ,da-s prea mic ,n-am putere
Planurile voastre să le stric!...
Other poems by the author
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Antagonista din poveste
Văd în ochii tăi
Ceva ce-mi dă bătăi
E adevărul crud și nemilos
De ce ești un ticălos?
Știu că nu sunt eu
E și a fost ea mereu
De ce te minți?
De ce mă minți?
Nu vreau să fiu scorpia
Care-ți încurcă relația
Antagonista din poveste
Pe care lume s-o deteste.
De ce-ți complici viața?
De ce-mi distrugi existența?
Mi-ai dat iluzii false și deșarte
Acum te vreau departe.
Nu pot sta cu cineva
Care iubește pe altcineva
Vreau totul sau nimic
Nu un robot mecanic
Te-am iubit și te iubesc
Sentimente ce mă zdrobesc
Te-am crezut cu determinare
Când mă mințeai cu nerușinare
Du-te la iubirea ta
Cu mine n-ai ce îndrepta
Nu te mai cred deloc
Am fost un simplu joc.
Vina inimii
Nu e vina ta
Nu e vina mea
E vina inimii
Care s-a îndrăgostit așa
Nu ți-am rezistat
Și-n plasă am picat
Tu m-ai fermecat
Cu tot ce mi-ai revelat
Nu ai vrut să fim decât prieteni
Eu am confundat acei termeni
Ajungând să fim doi străini
În această mare de oameni
Iubirea
Vocea ta dulce ca mierea
Îmi dă puterea
De care am nevoie
Să trec peste orice voie.
Am învățat
Să visez cu ochii deschiși
A fost interesant
Noi doi, singuri, într-o cameră închiși
Am descoperit
Iubirea se simte, nu se spune
De tine m-am îndrăgostit
Nu m-am putut opune
Ești un strop de lumină,
Eu un strop de poezie
Unde iubirea predomină
Cu un pic de nebunie.
Ne completăm minunat
Tu multe mi-ai arătat
Îmi erai destinat
Demult te-am așteptat.
Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Antagonista din poveste
Văd în ochii tăi
Ceva ce-mi dă bătăi
E adevărul crud și nemilos
De ce ești un ticălos?
Știu că nu sunt eu
E și a fost ea mereu
De ce te minți?
De ce mă minți?
Nu vreau să fiu scorpia
Care-ți încurcă relația
Antagonista din poveste
Pe care lume s-o deteste.
De ce-ți complici viața?
De ce-mi distrugi existența?
Mi-ai dat iluzii false și deșarte
Acum te vreau departe.
Nu pot sta cu cineva
Care iubește pe altcineva
Vreau totul sau nimic
Nu un robot mecanic
Te-am iubit și te iubesc
Sentimente ce mă zdrobesc
Te-am crezut cu determinare
Când mă mințeai cu nerușinare
Du-te la iubirea ta
Cu mine n-ai ce îndrepta
Nu te mai cred deloc
Am fost un simplu joc.
Vina inimii
Nu e vina ta
Nu e vina mea
E vina inimii
Care s-a îndrăgostit așa
Nu ți-am rezistat
Și-n plasă am picat
Tu m-ai fermecat
Cu tot ce mi-ai revelat
Nu ai vrut să fim decât prieteni
Eu am confundat acei termeni
Ajungând să fim doi străini
În această mare de oameni
Iubirea
Vocea ta dulce ca mierea
Îmi dă puterea
De care am nevoie
Să trec peste orice voie.
Am învățat
Să visez cu ochii deschiși
A fost interesant
Noi doi, singuri, într-o cameră închiși
Am descoperit
Iubirea se simte, nu se spune
De tine m-am îndrăgostit
Nu m-am putut opune
Ești un strop de lumină,
Eu un strop de poezie
Unde iubirea predomină
Cu un pic de nebunie.
Ne completăm minunat
Tu multe mi-ai arătat
Îmi erai destinat
Demult te-am așteptat.
Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.