Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Poems in the same category
Din ce oare esti făcută?
Din ce oare esti făcută
De sclipești în ochii mei?,
Ești cumva din rai căzută
De mă pierd în ochii tăi?
Din ce oare ești făcută
De zâmbești așa frumos?
Of!,Și -acel' de te sărută
Este cel mai norocos...
Din ce oare ești făcută,
De mister și dor curat?
De o rază nevăzută
Ce în suflet mi-ai lăsat...?!
Ești lumina ce m-alină,
Glasul nopții diafan,
Adierea cea divină
Dintr-un vis pierdut în van.
Te-a țesut un colț de stele,
Te-a sculptat un val tăcut,
Ești din umbre efemere,
Dar în mine-ai renăscut.
Floarea din vârf de stâncă
Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.
Pe stânci albastre, printre ceață,
Acolo-i leagănul dintâi,
Puțini ajung, puțini o-nvață,
Puțini o smulg din al ei cui.
Dar eu, cu mâini temătoare,
M-am apropiat încet, tăcut,
Să nu-i strivesc a ei suflare,
Să n-o rănesc cu dor durut.
Am vrut s-o iau, dar mi-a fost teamă,
Că-n palme mi s-ar veșteji,
Că-n dorul meu, ca-n foc de vamă,
S-ar mistui, s-ar risipi.
Și-atunci, privind-o-n nopți cu lună,
Am înțeles ce nu știam:
Nu-i floarea mea, doar mă adună,
Și-o port în suflet... nu în ram.
Zile dintre noi
Ce straniu chip au zilele dintre noi,
Și, totuși, câte nopți ne sunt aproape!
Te simt cum îmi pătrunzi în vise și, apoi
Te risipești precum lumina-n noapte.
Când se frământă nori pe cerul greu,
Și-mi tremură sub pleoape stele-n zbor,
Mă-ntreb dacă mai sunt doar eu
Cu așa plin de tine... dor.
Se scurge timpul în ritmul lui,
Cu pasul său ce duce numai înainte,
Iar tu rămâi, în gându-mi visător
Un chip neprețuit întipărit în minte.
Și-n lungul drum, de umbre împodobit,
Încă mai sper că-n lumea asta mare,
Nu am rămas un dor neîmplinit,
Ci doar o scurtă așteptare.
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
O NOAPTE ROMANTICĂ
continuare
Între noi am descoperit sacoșa cu nuci. Erau mari și colțuroase.Mi -am închipuit că sunt greu de spart.
Spre surprinderea mea,am scos miezul întreg pe care l-am oferit lui Robert.Cu o privire jucăușă îmi
zâmbește și îmi mai cere câteva.Am continuat să sparg până ce grămăjoara de coji a crescut binișor.
Drumul continuă,mașina străbate pamblica șoselii.De o parte și de alta a drumului,imagini diferite
scăldate de lumina lunii.Natura era darnică, multă verdeață,tufe de arbuști, lăștăriș de un verde crud.
Noaptea pusese stăpânire peste tot.Din cer ,luna ne binecuvânta cu o lumină cald și strălucitoare.
Era prima oară când aveam prilejul să văd farmecul nopții în plină natură. La un moment dat ,simt nevoia
sâ beau ceva.Îmi amintesc de sticla de vin.Nu era frumos să beau din sticlă.Îmi vine o idee și îl rog pe
Robert să oprească .Lumina lunii ascundea mistere.Semi -lumina îmi sugerează nopțile polare pe care
n-o să le pot vedea niciodată,dar mi le pot imagina.
va continua
capota mașinii,eu mă abat spre un crâng , ceva mai departe să caut ce îmi trebuie.Descopăr o plantă
cu frunze mari și lucioase,tocmai ce-mi trebuia. asemânătoare celor de nufăr.Mă declar mulțumită și mă întorc l
la mașină.
În joc e inima!
Nu cred să fi ales bine momentul
Să-ți spun că mă opresc din drum,
Dar, prea mult am stat în carapace
Iar dragostea e doar un vis acum.
Nu știu cum, unde s-a produs ruptura
Și nici s-acuz pe cel ce poartă vina,
Dar simt că ne purtăm ca doi străini
Și între noi s-a strecurat minciuna.
Cândva visam cu ochii larg deschiși
Că în sfârșit mi-am aflat jumătatea,
Și nu credeam în despărțiri vreodată
Și să-mi trăiesc iarași singuratatea.
Vorbim în doi dar nu ne înțelegem
Și zilnic apare tensiune între noi,
Că fiecare crede în dreptatea sa
Și din nimic se iscă imediat război.
Mă voi retrage să-mi aflu liniștea
Pentru un timp ce nu-l pot estima,
Să reflectez și să-mi șterg lacrima
Dar fără a uita că-n joc...e inima!
Din ce oare esti făcută?
Din ce oare esti făcută
De sclipești în ochii mei?,
Ești cumva din rai căzută
De mă pierd în ochii tăi?
Din ce oare ești făcută
De zâmbești așa frumos?
Of!,Și -acel' de te sărută
Este cel mai norocos...
Din ce oare ești făcută,
De mister și dor curat?
De o rază nevăzută
Ce în suflet mi-ai lăsat...?!
Ești lumina ce m-alină,
Glasul nopții diafan,
Adierea cea divină
Dintr-un vis pierdut în van.
Te-a țesut un colț de stele,
Te-a sculptat un val tăcut,
Ești din umbre efemere,
Dar în mine-ai renăscut.
Floarea din vârf de stâncă
Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.
Pe stânci albastre, printre ceață,
Acolo-i leagănul dintâi,
Puțini ajung, puțini o-nvață,
Puțini o smulg din al ei cui.
Dar eu, cu mâini temătoare,
M-am apropiat încet, tăcut,
Să nu-i strivesc a ei suflare,
Să n-o rănesc cu dor durut.
Am vrut s-o iau, dar mi-a fost teamă,
Că-n palme mi s-ar veșteji,
Că-n dorul meu, ca-n foc de vamă,
S-ar mistui, s-ar risipi.
Și-atunci, privind-o-n nopți cu lună,
Am înțeles ce nu știam:
Nu-i floarea mea, doar mă adună,
Și-o port în suflet... nu în ram.
Zile dintre noi
Ce straniu chip au zilele dintre noi,
Și, totuși, câte nopți ne sunt aproape!
Te simt cum îmi pătrunzi în vise și, apoi
Te risipești precum lumina-n noapte.
Când se frământă nori pe cerul greu,
Și-mi tremură sub pleoape stele-n zbor,
Mă-ntreb dacă mai sunt doar eu
Cu așa plin de tine... dor.
Se scurge timpul în ritmul lui,
Cu pasul său ce duce numai înainte,
Iar tu rămâi, în gându-mi visător
Un chip neprețuit întipărit în minte.
Și-n lungul drum, de umbre împodobit,
Încă mai sper că-n lumea asta mare,
Nu am rămas un dor neîmplinit,
Ci doar o scurtă așteptare.
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
O NOAPTE ROMANTICĂ
continuare
Între noi am descoperit sacoșa cu nuci. Erau mari și colțuroase.Mi -am închipuit că sunt greu de spart.
Spre surprinderea mea,am scos miezul întreg pe care l-am oferit lui Robert.Cu o privire jucăușă îmi
zâmbește și îmi mai cere câteva.Am continuat să sparg până ce grămăjoara de coji a crescut binișor.
Drumul continuă,mașina străbate pamblica șoselii.De o parte și de alta a drumului,imagini diferite
scăldate de lumina lunii.Natura era darnică, multă verdeață,tufe de arbuști, lăștăriș de un verde crud.
Noaptea pusese stăpânire peste tot.Din cer ,luna ne binecuvânta cu o lumină cald și strălucitoare.
Era prima oară când aveam prilejul să văd farmecul nopții în plină natură. La un moment dat ,simt nevoia
sâ beau ceva.Îmi amintesc de sticla de vin.Nu era frumos să beau din sticlă.Îmi vine o idee și îl rog pe
Robert să oprească .Lumina lunii ascundea mistere.Semi -lumina îmi sugerează nopțile polare pe care
n-o să le pot vedea niciodată,dar mi le pot imagina.
va continua
capota mașinii,eu mă abat spre un crâng , ceva mai departe să caut ce îmi trebuie.Descopăr o plantă
cu frunze mari și lucioase,tocmai ce-mi trebuia. asemânătoare celor de nufăr.Mă declar mulțumită și mă întorc l
la mașină.
În joc e inima!
Nu cred să fi ales bine momentul
Să-ți spun că mă opresc din drum,
Dar, prea mult am stat în carapace
Iar dragostea e doar un vis acum.
Nu știu cum, unde s-a produs ruptura
Și nici s-acuz pe cel ce poartă vina,
Dar simt că ne purtăm ca doi străini
Și între noi s-a strecurat minciuna.
Cândva visam cu ochii larg deschiși
Că în sfârșit mi-am aflat jumătatea,
Și nu credeam în despărțiri vreodată
Și să-mi trăiesc iarași singuratatea.
Vorbim în doi dar nu ne înțelegem
Și zilnic apare tensiune între noi,
Că fiecare crede în dreptatea sa
Și din nimic se iscă imediat război.
Mă voi retrage să-mi aflu liniștea
Pentru un timp ce nu-l pot estima,
Să reflectez și să-mi șterg lacrima
Dar fără a uita că-n joc...e inima!
Other poems by the author
Umbra nopții
Nu caut prințul fermecat
Ca alte fete ce l-au așteptat
Vreau unul pe motocicletă
Cu o cameră roșie secretă
Poate ca a lui Christian Grey
Să experimentez regula de trei
Cu o privire care divagă
"Pentru tine voi arde lumea întreagă!"
Tatuaje și zâmbet criminal
Să dețină un sărut mortal
O umbră a nopții întunecate
Cu un dosar plin de păcate
E antieroul meu preferat
Acest tip de bărbat
Efectul acela sonor
"Atinge-o și te omor!"
Posesiv și gelos
Poate și nemilos
În cărți îl întâlnesc
Dar în realitate unde-l găsesc?
Sunt o fată cu cărți
Care trăiește mii de vieți
Am nevoie de băiatul cu motocicletă
Ca fantezia să fie completă.
Să recreem scenele mele favorite
Mă refer la cele explicite
Am mii de idei
Fă cu mine ce vrei!
Accept orice nebunie
Cătușe, cravată sau funie?
Nu contează, oferă-mi plăcere
Altceva nu-ți pot cere.
Galaxie
M-am pierdut prin stele
Ca să te caut prin ele
Dar nu te-am găsit
Și m-am simțit cumplit
Te-am căutat și pe Lună
Altă dezamăgire bună
Nu are rost să te mai caut
Deja te-am pierdut
Cred că ai ajuns în altă galaxie
Și ai uitat cu totul de mine
Bucură-te de altă viață
Că am să te uit cu siguranță
Inima
Dintre toți băieții putea fi oricine
Dar nu, inima te-a vrut pe tine
A ta nu m-a dorit pe mine,
Ci pe alta pe care o știu bine
Acum inima-mi sângerează
Respingerea ta o afectează
S-a îndrăgostit de persoana greșită
Durerea vrea s-o aline cu înghețată
Vreau să o fac să înțeleagă
De tine nimic nu o leagă
Trebuie să treacă pe modul bucurie
Ajunge câte lacrimi a vărsat din furie.
Tu ai trimis gloanțe în ea
În inima mea
Tu ai făcut-o bucăți pe ea
Pe inima mea
Deși ai o inimă mare
Pe a mea ai distrus-o tare
Poate nu era intenția ta
Dar mă simt ca naiba
Vreau să trăiesc
Nopțile nedormite
Visele ciudate
M-au transformat în necunoscut
În oglindă nu m-am recunoscut
În fiecare zi obosită
Cu munca prea stresată
M-am săturat
Viața altă față mi-a arătat
Acum e rândul meu
Să mă distrez mereu
Vreau să simt că trăiesc
Din nou vreau să iubesc
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Umbra nopții
Nu caut prințul fermecat
Ca alte fete ce l-au așteptat
Vreau unul pe motocicletă
Cu o cameră roșie secretă
Poate ca a lui Christian Grey
Să experimentez regula de trei
Cu o privire care divagă
"Pentru tine voi arde lumea întreagă!"
Tatuaje și zâmbet criminal
Să dețină un sărut mortal
O umbră a nopții întunecate
Cu un dosar plin de păcate
E antieroul meu preferat
Acest tip de bărbat
Efectul acela sonor
"Atinge-o și te omor!"
Posesiv și gelos
Poate și nemilos
În cărți îl întâlnesc
Dar în realitate unde-l găsesc?
Sunt o fată cu cărți
Care trăiește mii de vieți
Am nevoie de băiatul cu motocicletă
Ca fantezia să fie completă.
Să recreem scenele mele favorite
Mă refer la cele explicite
Am mii de idei
Fă cu mine ce vrei!
Accept orice nebunie
Cătușe, cravată sau funie?
Nu contează, oferă-mi plăcere
Altceva nu-ți pot cere.
Galaxie
M-am pierdut prin stele
Ca să te caut prin ele
Dar nu te-am găsit
Și m-am simțit cumplit
Te-am căutat și pe Lună
Altă dezamăgire bună
Nu are rost să te mai caut
Deja te-am pierdut
Cred că ai ajuns în altă galaxie
Și ai uitat cu totul de mine
Bucură-te de altă viață
Că am să te uit cu siguranță
Inima
Dintre toți băieții putea fi oricine
Dar nu, inima te-a vrut pe tine
A ta nu m-a dorit pe mine,
Ci pe alta pe care o știu bine
Acum inima-mi sângerează
Respingerea ta o afectează
S-a îndrăgostit de persoana greșită
Durerea vrea s-o aline cu înghețată
Vreau să o fac să înțeleagă
De tine nimic nu o leagă
Trebuie să treacă pe modul bucurie
Ajunge câte lacrimi a vărsat din furie.
Tu ai trimis gloanțe în ea
În inima mea
Tu ai făcut-o bucăți pe ea
Pe inima mea
Deși ai o inimă mare
Pe a mea ai distrus-o tare
Poate nu era intenția ta
Dar mă simt ca naiba
Vreau să trăiesc
Nopțile nedormite
Visele ciudate
M-au transformat în necunoscut
În oglindă nu m-am recunoscut
În fiecare zi obosită
Cu munca prea stresată
M-am săturat
Viața altă față mi-a arătat
Acum e rândul meu
Să mă distrez mereu
Vreau să simt că trăiesc
Din nou vreau să iubesc
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.