Ma vezi murind pe străzile licoarei,
Ascultă, Javră, târfa ia-ți, și vino-n sărbătoarea
Decedatei Luni. Un tatuaj infam e Zeul tău,
Târându-se din birt în birt cu setea,
De fetișism și flirt.
Voi, catedrale, etici, sfințișori,
Cu feciorelnice priviri și-nvățăminte,
Veniți pe străzile acestea unde dogma,
Servită e din vârfuri de cuțite.
Unde fecioara două sute-ți cere,
S-o înghesui într-un gang, unde, cu har,
Prin tăvălirea princiară a silei,
Va geme un aleluia sex anal.
Înfășurat în mantiile-ți scumpe,
Dormi ca un prunc, departe de potop,
O, Patriarh, visează-te-n halouri,
De slavă putrezită și noroc,
Căci cei ce vin nu-și caută vecia,
Ci vor să-ți pună pieile pe foc.
Safirele ce-ți încrustează sceptrul,
Pluti-vor în derivă prin diluviu,
Mai vesel decât leșul care doarme,
În apa întunecată din Vezuviu.
Ai prea mult aur prins în redingotă,
Prea multe pietre- i încrustează cantul,
Iar sângele detestă diamantul,
Când urcă singur drumul spre Golgotă.
Un eșafod pe fiecare pod,
O lege a imprecației supreme,
Va naște-n fiecare jeg de plod,
Atomica stafie a unui jaf,
Tu, vino aici, și numele -ți va fi,
Bătut în foc pe noul Epitaf.
