Galaxie
M-am pierdut prin stele
Ca să te caut prin ele
Dar nu te-am găsit
Și m-am simțit cumplit
Te-am căutat și pe Lună
Altă dezamăgire bună
Nu are rost să te mai caut
Deja te-am pierdut
Cred că ai ajuns în altă galaxie
Și ai uitat cu totul de mine
Bucură-te de altă viață
Că am să te uit cu siguranță
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Levinia Diandra
Дата публикации: 12 февраля 2022
Комментарий: 2
Просмотры: 1283
Комментарий
Стихи из этой категории
Deseară…
Deseară să nu mă aștepți,
Am întâlnire cu Luna,
Poți apoi să mă cerți,
Îmi este totuna...
Deseară să nu mă aștepți,
Am întâlnire c-o stea,
Poți apoi să mă cerți,
Să râzi de lacrima mea.
Deseară să nu mă aștepți,
Plec în trecut, undeva,
Când nu puteai să mă cerți,
Fiindcă inima ta mă iubea.
Inimă de gheață
Tu și eu ne putem urî, iubire
Dar corpul tău și al meu nu o fac
Știi că doar cu o privire
Ușor te dezbrac
Consideri că sunt
Un demon cu inima de gheață
Nu o să te mint
Ai dreptate în această privință
Vreau să-ți demonstrez cu fapte
Că corpurile noastre se doresc
Așa că în această noapte
Cu un sărut o să te cuceresc
Corpul tău e lipsit de cerneală
Dar eu vreau să mă ocup să-ți tatuez
Mângâierile mele pe pielea ta cerească
Și tot ce pot să-ți demonstrez
Vreau să-ți arăt cum un demon
Poate fi capabil să te ducă la cer
Indiferent de loc, chiar și-n avion
De plăcere să-mi fii prizonier
De pe acum îți spun clar
Sentimentele nu sunt implicate
Acesta va fi un joc murdar
Pe care îl vom juca în șoapte
Timpul a trecut
Totul mergea bine
Până mi-ai recunoscut
Că te-ai îndrăgostit de mine
La început am fost șocată
Dar mi-am dat seama de ceva
Și eu devenisem dependentă
De nopțile cu tine cumva
Acum știu de ce nu bine
Să ai o inimă de gheață
Pentru că apar persoane ca tine
Și cu focul lor o topesc fără niciun efort, dulceață
Datorită inimii tale de foc
Am ajuns să te iubesc
Acuma sentimentul e reciproc
Sper să nu te dezamăgesc.
Să așteptăm
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece-am s-o ascund într-o minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi-n suflet ea stăpână
Am să aștept până-i vaccin să mă salveze
Cu o uitare cât un cer să mă trateze
Am să aștept pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
De ce lăsăm în așteptare inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în italiană
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Possiamo rivisitare l'immagine di una persona che ci ha ispirato 10 anni fa?
Sì, dobbiamo solo volerlo,
Sì, se avesse un'influenza positiva su di noi,
Sì, se ci ha motivato,
Sì, se potesse capirci (la maggior parte delle persone non può),
Sì, se potesse trasmetterci qualcosa del suo carattere, della bellezza della sua anima e delle sue passioni,
Sì, se sospiro ancora di gioia, guardando le sue foto,
Sì, se ci ha lasciato senza parole per quanto fossero uniche le sue idee (una di queste mi ha davvero sorpreso in tutto e per tutto),
Sì, se sapesse farci venire voglia di vedere il suo punto di vista,
Sì, se potesse darci un miliardesimo dei suoi doni,
Sì, se ci contagiasse con le sue risate, la sua gentilezza e i suoi auguri,
Sì, se pensi che ti abbia cambiato in meglio, che sei diventato più ricco (moralmente, eticamente, emotivamente),
Si, se non si arrendeva con te, preferiva fidarsi di te, non pensava che avrebbe perso tempo senza ottenere alcun risultato,
Sì, se anche tu non hai tradito la sua fiducia,
Sì, se sapesse instillare in noi le ambizioni e accrescerle durante tutto il periodo in cui ci siamo conosciuti,
Sì, se scopriamo che non ce n'erano molti come lei,
Sì, se avesse davvero a cuore i valori morali, come potrebbe ogni essere umano ottenere una versione migliore, più gentile, più premurosa e più piacevole di sé stesso?
Sì, se avessi sempre la stessa eccitazione ogni volta che la vedevo, non importava che fosse bagnata di acqua piovana fangosa, che avesse momenti in cui era più nervosa, che si arrabbiasse, che fosse stanca, che avevamo l'influenza e non potevamo più divertirci con gli stessi superbi tratti di carattere,
Sì, se i pensieri rivolti a Lei portassero frutto nel nostro cuore,
Sì, se non fosse un'estranea, era qualcosa di più, ti sentivi più vicino a lei, era come un'amica o una sorella maggiore,
Sì, se ogni giorno salissi uno scalino, con il suo aiuto,
Sì, se riuscisse a costruire tutto con una tale calma e passione che non puoi davvero reagire a pensarci,
Sì, se pensi che non avresti tentato invano di impressionarla,
Sì, la vecchiaia nel suo caso significava davvero bellezza, era molto più grassa da giovane, ma aveva voglia di perdere peso, aveva il tempo di correggere eventuali difetti che la disturbavano, per deliziare tutti noi a 50 anni e qualcosa ,
Sì, davvero sarebbe valsa la pena partecipare ad un reality show come "I rumeni hanno talento",
Sì, perché ho tirato fuori la parola "talento", da lei ho imparato che non esiste una cosa del genere, non riceviamo nessun talento e non lo portiamo con noi all'altro mondo, il talento che mostrava era acquisito abilità, il risultato di alcune consuete,
Sì, quando cadevo (inciampavo), sapeva come aiutarmi ad alzarmi,
Sì, se solo potessi vederla ancora sul marciapiede, al mercato, ai concerti, in municipio, allo stadio correre ai 70 anni che avrebbe oggi,
Sì, vorrei vederla ancora una volta...
Mia cara donna (e le iniziali C. P.) che per me è stata più come una sorella maggiore (circa 42 anni più grande) per 7 anni, poi anche tu dovevi andartene, stava arrivando un'altra tappa. Sei rimasta come un enigma nel mio subconscio, non so nemmeno oggi come mi avresti voluto che fossi, cosa avresti voluto di più che ti mostrassi, ma sei rimasta da qualche parte lì, nella lista delle "Donne" di 10 e di 10 uomini", come in uno spettacolo di 10° grado.
Perdona la mia goffaggine in tutto, ma non era apposta, ma sto congelando, mi batte forte il cuore, palpito, sudo a volte freddo, a volte caldo, è come se non potessi entrare abbastanza aria i miei polmoni quando ammiro la personalità, gli sforzi, tutto ciò che mi hai mostrato, ed io, considerando la mia inabilità da allora, non potrei mostrarti altro che quello che hai sempre visto.
Nu te stiu
Nu-ti stiu mintea
Nu-ti stiu dorul
Nu-ti stiu chipul, nici fiorul
Nici atat, nu-ti stiu amorul
Nu-ti stiu viata
Deloc fata,
Nu-ti stiu glasul si nici pasul
Ce te duce ...nu stiu unde
Si ce ti zice? Auzi glasul?
Intelegi ce-ti spune oare?
Ai plecat parca in mare..
Si te-ai dus in valuri limpezi
Sa tot fugi vad ca te repezi
Si n-arati un interes
Sa te stiu? Nici-un progres
Si eu cred ca-asa raman
Pe inima mea stapan
TIMP
A SAPTEA ZI DIN SAPTE
TOT DUPA SAPTE ANI ,
SI TOT LA ORA SAPTE .
TE-AM REINTALNIT ,
SI INCA INIMA MAI BATE
ERAM IN FATA TA , UN PORUMBEL ,
UN COMIS-VOIAJOR .
TI-AS FI ZBURAT IN BRATE,
FIINDCA ARDEAM DE DOR.
AM INGHETAT PE LOC ,
PIERDUTA SI NELINISTITA .
CACI DUPA SAPTE ANI DE ZILE ,
INCA IMI FACI INIMA SA SIMTA!
Другие стихотворения автора
Inimă de gheață
Tu și eu ne putem urî, iubire
Dar corpul tău și al meu nu o fac
Știi că doar cu o privire
Ușor te dezbrac
Consideri că sunt
Un demon cu inima de gheață
Nu o să te mint
Ai dreptate în această privință
Vreau să-ți demonstrez cu fapte
Că corpurile noastre se doresc
Așa că în această noapte
Cu un sărut o să te cuceresc
Corpul tău e lipsit de cerneală
Dar eu vreau să mă ocup să-ți tatuez
Mângâierile mele pe pielea ta cerească
Și tot ce pot să-ți demonstrez
Vreau să-ți arăt cum un demon
Poate fi capabil să te ducă la cer
Indiferent de loc, chiar și-n avion
De plăcere să-mi fii prizonier
De pe acum îți spun clar
Sentimentele nu sunt implicate
Acesta va fi un joc murdar
Pe care îl vom juca în șoapte
Timpul a trecut
Totul mergea bine
Până mi-ai recunoscut
Că te-ai îndrăgostit de mine
La început am fost șocată
Dar mi-am dat seama de ceva
Și eu devenisem dependentă
De nopțile cu tine cumva
Acum știu de ce nu bine
Să ai o inimă de gheață
Pentru că apar persoane ca tine
Și cu focul lor o topesc fără niciun efort, dulceață
Datorită inimii tale de foc
Am ajuns să te iubesc
Acuma sentimentul e reciproc
Sper să nu te dezamăgesc.
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Nu-ți cer nimic
Nu-ți cer milioane,
Ci doar o floare
Însoțită de un sărut
Nu am nevoi de mai mult
Nu-ți cer cadouri scumpe,
Ci dragostea ta să-mi umple
Inima cu simple gesturi
Și să-mi fi alături.
Să împărțim visuri
Contează pentru mine
Să facem împreună amintiri
Doar eu și cu tine
Numai un gest romantic,
Ceva autentic
Și mă vei cuceri
Cu rețeta inimii.
Zâmbetul tău în tablou
Cel mai potrivit cadou
Inima ta de stea
Jumătatea care-mi lipsea.
Vina inimii
Nu e vina ta
Nu e vina mea
E vina inimii
Care s-a îndrăgostit așa
Nu ți-am rezistat
Și-n plasă am picat
Tu m-ai fermecat
Cu tot ce mi-ai revelat
Nu ai vrut să fim decât prieteni
Eu am confundat acei termeni
Ajungând să fim doi străini
În această mare de oameni
Florin Dumitriu