Autorul POET TIBU GELU B
Tibu Gelu B. este un poet român contemporan a cărui voce lirică împletește introspecția cu privirea atentă asupra lumii. Născut în nord‑estul României, între peisaje în care tăcerea și natura par să șoptească una alteia, Tibu a construit o lume poetică în care fragilitatea umană și căutarea adevărului interior devin punți către universalitate. Publicat cu statornicie, are trei volume, dintre care cel mai recent se deschide către cititorii din alte limbi printr-o ediție bilingvă, lăsând ca vocea sa să răsune dincolo de hotarele spațiului natal, ca un ecou al luminii prin ramuri nevăzute. Instagram @iamblufi
Creaţii aleatorii :)
Pisoiul meu
Doamne,ocrotește-o pe pisica mea,
Să nu se ducă de la stăpân și ea
Caci ieri a fost adoptată
Pentru că într-un colț de vale statu' izolată.
Și astăzi ea fericită
Cu chipul tău de felină
N-ai nevoie de odihnă
Caci nu ești deloc ostenită ,
Dar la apus de soare
Ghemotoc roșcat de floare
Tu deodată ai dispărut
Prin bezna de nevăzut
Și necăjit,și frustrat
Doame,nădejdea mi s-a luat
Când blajinul meu motan ,
S-a dus din nou pe maidan.
E mama si e numai una
M-a nascut si ma crecut
A ris sia plins cind a putut
Primii pasi cu ea eu iam facut
Cu mama mea cea draga
M-a invatat de toate-n viata
Si ma certat cind nam stiut
Si-am plins .dar numam suparat
Pe mama mea cea draga
E mama si e numai una
Ce mult o pretuesc
Caci ea tot timpu linga mine
SI TARE O IUBESC
Iar daca eu team suparat
Iertare vreau sat cer
Si-as vrea sa stii mamica mea
Ca eu te iubesc
Sunt bine!
Trec de zi la zi ce-ți pot spune,
Însă par că aș fi neimportantă
Și gândurile nu ți le-aș expune,
Căci nu aș fi deloc încântată.
Ce măcar mie o să-mi răspunzi
O știe doar singura ta privire
De chipul meu o să-l surprinzi
Mă lasă cu totul fără gândire.
Sunt bine!să pot zice doar atât
Și îmi simt a mea inimă bătând,
Care-mi lasă sufletul doborât
Cu cuvinte ce au rămas în gând.
Trista mediocritate
Să poți mai mult dar tu nevrând în ignoranță mulțumit de sine să rămâi;
Și așteptând nimicul ce sosește-n fiecare clipă,
Neștiind ce vrei sau nu,
Chiar dăruit de zei fiind;
Strâmbându-te la ei și înjurând locașul lor cel sfânt
Pari fericit!
Halal asemenea trăire fără viețuire!
Căci mediocritatea te alege chiar pe tine,
Doar dacă ești amicul ei loial!
Nevrând să-ți înțelegi menirea spirituală,
Ci judecând doar prin instincte și stomac,
Vai bietul om!
Fie bogat avar, sărac ori gospodar de rând
Căci nu-i tot una îngerul cu-n drac,
Cel harnic cu leneșul trândav,
Iar învățatul să-l pui egal cu prostul îngâmfat!
Toți vor ajunge ,cum se spune popular,
Pământ de flori sau țigla de pe casă!
Dar asta-i altă povestire tristă,
Ce loc aici nu văd să aibă...
Și totuși se naște o-ntrebare:
Ce poate fi mai groaznic
Să mori fără virtuți și mediocru,
Precum un biet măgar în nepăsare se sfârșește!
(10 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dizertații
nu cred că-i bine să forțezi dialectica
dinăuntru lucrurilor
să accentuiezi contradicțiile din sânul
materiei
interacțiunile ei
să vezi în locul Saharei
imensa jungla a Amazonului
sau în locul amantului reginei Marii Britanii
de acum o sută de ani
pe Oliver Cromwell
de la mijlocul secolului XV
acțiunea omului
în general
ține de metafizică
de o cuantica misterioasă a instinctului
definită științific constanta lui Plank
sau neștiințific
pulsație
precum cea a vecinului meu de la etajul unsprezece
care-și ceartă nevasta în anumite faze ale nopții
într-o succesiune dizarmonică de țipăte
exprimată în radiani
și acțiunea propriu-zisă
rezultanta cinetică
măsurabilă în joule pe secundă
constanta lui Plank fiind
desigur
aceeași nefericită marcă de whisky…
Uimire...
Câtă iubire strânsă-n pumn
S-a adunat până acum?
La cât din tine-ai renunțat?...
Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,
Si-adorm plângând a lăcrămioară,
Si-n fiecare gând de-al tău
Mă regăsesc. Sunt EU!
Mă port copil în devenire.
Așteaptă-mi ochii să se mire
Si brațele să te-nconjoare,
Inima să se-nfioare...
Deschide-te!
Este iubire!
Las-o să zboare-a NEMURIRE...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Când se-nvăța lumina
anca_nistor
12 iulie
Superb! Mulțumesc pentru emoția transmisă.
Marea de iluzii
Maricel Bouros
12 iulie
Profund ,ușor trist și frumos....
Marea de iluzii
Cosmin Greurus
12 iulie
Waw mai descris in povestea asta perfect tinand cont ca am fost victima unei fraude
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 iulie
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 iulie
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 iulie
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 iulie
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 iulie
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 iulie
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 iulie
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙
Călătoare în poezie
Melania Istrate
10 iulie
Frumoasă creație, poetica ♡♡♡
Pahar de poezie și... atât!
Florin Petricean
10 iulie
Sincer, dureros și incredibil de frumos scris.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Florin Petricean
10 iulie
Pur și simplu remarcabil modul în care ai descris absența. Puternic, matur și incredibil de sincer. O poezie de excepție.