Otrava

știi ca te iubeam

stăteam și ma rugam

speram ca dorul sa vie

și înspre tine sa ne fie bine

mereu stăteam și ma gândeam

cu ce am greșit

te-ai îndepărtat

am suportat și te-am iertat

am avut probleme ca și tine

și nici o data nu te-ai gândit la mine

sufăr și îndur

vreau sa plec imatur

pentru asta te aștept

sa vii înapoi la mine

sa ne prostim ca in copilărie

sunt ținuta ca in pușcărie

de sentimentele mele întinse pe felie

mereu visam sa am pe cineva ca tine

și sa ne uitam la filme

noaptea sa ne prostim

sa stam și sa vorbim

am început sa tin la tine

mai mult  decat la mine

am fost cam rece la început

și-mi pare rău dar a trecut

stiu ca nu sunt pentru tine

dar sper sa ma ții minte pe mine

am rămas doar  cunoscuți

de toată lumea știuți

ma tem sa nu te pierd

ca am sa te dezmierd

cum nimeni nu știe

prima mea iubire

primele zile când te-am văzut

nu știam dar mi-a căzut

privirea a luat-o într-un sens neprevăzut

nam sa plec departe

am sa fiu ca o stea aproape

sa te susțin și sa te ador

ca pe un întreg popor

ai trecut prin multe. Stiu!

dar nici o data n-ai rămas într-un desert pustiu .

ma gândesc să-mi fii un frate

care sa ma învețe ca la carte

să-mi arati cele mai întunecate

ale vieții crengi aplecate

te-am placut dar nu o viața

mereu ma înroșesc la fata

ochii tai de culoare vierzuie

mi-a făcut inima sa bubuie

nustiu ce mi-ai făcut

ca mergeam pe un drum necunoscut

vreau sa plec îndepărtare

dar nu am chef de plecare

ma simt bine lângă tine

sper sa fim prieteni pe vecie

acum ca ți-am spus ceea ce simt

nu mai am cum sa te mint

când stau lângă tine

ma simt mult mai bine

nu vreau sa ne prostim

vreau doar sa glumim

stiu ca placi o fata

care pentru tine e o opera de arta

tie îți place

dar ma ții ca pe ace

ceea ce simt nu pot schimba

m-aș duce pe plaja și m-aș plimba

să-mi dai o sărutare

ca o ultima uitare

sa ma ții strâns in brațe

cu ale tale mâini hoațe

ma simt bine lângă tine

parca ar fi tata lângă mine

dorul tau nu ma lasă sa respir

sentimentele mele insirate in sir

as vrea un trandafir

roșu ca un vin

in mintea mea ești tu

mi-ai luat privirea și sclipirea

le-ai pus intr-o cutie

sa le ții numai pentru tine

la moment nu te doresc

vreau sa vii și sa ma susții

când am nevoie ,tu sa fii

sa trecem impreuna prin toate

sa facem totul ca la carte

am plecat dar am sa vin

înspre tine câtuși de puțin

prieteni noi suntem

dar o sa ajungem la extrem

prieteni suna bine

sper sa fie așa și in vremurile care o sa vie

am început sa simt

ceva ce iar presimt

ca ești un frate

astea sunt sentimente adevărate

mereu mi-am dorit pe cineva

ca sa fie ca o scăpare

care apare și sa nu dispare

afara ger și întuneric

tu creezi un aer atmosferic

mereu știi sa zâmbești

și cum sa iubești

sa ma faci sa zâmbesc

și la gânduri de iubire ma gândesc

și vreau să-ți povestesc

despre ceea ce gândesc.

E târziu, iubirea mea... 
Rogu-te aprins, nu uita de mine, nu uita de inima mea. 
 
Nu te pot purta în sufletu-mi străpuns 
Ai lăsat urme dure, sidefate 
Vorbele tale, dureros de dulci 
Mă lovesc, simțindu-se ca un sărut. 
 
Ne cunoaștem, oare? 
Vorbește vinul pentru tine, dragul meu 
În inima-mi, fitil aprins 
Nu te pot uita, oră târzie, mă cuprinde luna vie. 
 
Unde ești? Vocea ta, un domol glas 
Chipul tău, o amintire. 
Ochii tăi, albastru ocean 
Părul tău, aura luminii 
Mă orbești, zâmbete cald! 
 
E ora trei, ai adormit?  
Sau te gândești la mine, la cum m-ai părăsit?  
Arde, iubitule... stinge țigara! 
 
Stinge flacăra din mine  
Ia cu tine lacrimile-mi amare 
Fură-mi nopțile tăcute  
Sărută-mă, uită de regretele din suflet. 
 
În grija altcuiva, lasă-mi te rog inima.  
Stelele și luna mea,  
Luați-mă cu voi 
Și când va fi rândul meu  
Făuriți-mi inima, să fie una cu voi. 

Privesc înfrigurat sub geamul tău 

cum țurțuri dau să cadă, 

ca stele înghițind din hău 

lumina s-o revadă. 

Amorf, când luna licărea sfios, 

trupul stâncos l-ai dezvelit o clipă.

Când raza ei, zâmbea pios,

mi-ai devenit iubită!

nu știu dacă e ceva în părul lui

în ochii lui

sau în zâmbetul lui

poate în modul cum vorbește 

sau în sunetul vocii lui

poate e doar în privirile lui

sau aerul din jur

dar de câte ori îmi iese-n cale

e mai frumos ca de fiecare data

când ne-am întâlnit 

dar mă tem că într-o zi

va atinge perfecțiunea 

ca se va transforma într-o stea

strălucind pe exterior

plin de foc pe interior.

Te-am visat cu drag aseară

Si aș fi vrut să nu o fac

Într-o tristă zi de vară

Eu stau și mă prefac...

Într-o clipa de iubire

Chipul ți l-am admirat

Notându-l drept amintire

Și imaginandu-l treptat

Al tău parfum nu l-am uitat

Cu un miros fermecător

Eu mereu te-am așteptat

Chiar daca imi vine să mor

Dar visul vis va rămâne

Iubirea n-o voi îngropa

Mă gândesc mereu la tine

Și nu voi mai putea scăpa 

Aștept de mult să te zăresc

Și ochii dragi să ți-i privesc.

Să pot atinge negru-ți păr

Și buzele-ți dulci ca de măr.

Să-ți aud glasul masculin

Suflarea ta ca vântul lin,

Și ale tale vorbe care sunt

Foșnetul frunzelor în vânt.

Cum soarele radiază

Din zori până în amiază,

Așa sufletu-mi să fie

Plin mereu de bucurie.

Fără tine, a mea viață

Se topește ca un cub de ghiață.

Și fără tine dragul meu

Nu mai pot să fiu doar eu.

Privește-mă și ai să vezi

Ființa, ce nu ai să crezi

Că ți-a păstrat același dor

Ascuns sub fiecare nor.

Aș fi dorit să pot s-ating

Iubirea ce nu pot s-o sting.

Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece

Să nu mai plâng că-mi este rece.

Ploua peste noi cu tunete si fulgere

Dintre noi, doar tu ai umbrela

Pe mine nu m-acoperi desi inima iti cere

Si te faci ca n-o auzi cand urla

Tu mergi in fata mea, eu te urmez

Ca alt drum decat asta nu stiu

Si ma doare tare dar nu pot sa cedez

Ca de nu-s a ta nu stiu ce sa fiu

M-am imbolnavit de la ploaia rece

Ca nu vrei sa m-acoperi nici sa ma astepti

Nu spui nimic, macar sa-mi spui de ce

Ai dat cu tot ce ti-am dat de pereti

Si stiu ca nu raspunzi, imi dai doar tacere

Eu raman in spate, te urmez fidela

Ploua peste noi cu tunete si fulgere

Dintre noi, doar tu ai umbrela.

  Prima iubire nu se uita niciodata,

  Nici eu nu te-am uitat.

  Te-am așteptat o vreme bună,

  Și uite, s-a meritat.

  Ca te întorci, nu era niciun semn,

  Dar inima mea bătea pentru tine la fel.

  Aveam emoții, speram ca tu să fii,

  Cel care inima mi va înveseli.

  Inima te strigă…ochii te privesc,

  Ești cel pe care mereu o să-l iubesc.

  Te-am așteptat și nu regret,

  Din contră, chiar îți mulțumesc.

  Pentru ca  m-ai învățat să zâmbesc,

  Și mai mult…să te iubesc!

E lecție. Eu stau,

Într-un punct privind,

Și eu visez, pân ce alți citeau,

Visez, ochii închizând.

E normal, a dori și a visa,

Dar când vrei ceva,

E nevoit să faci un plan

Ca spre dorință a deplasa.

Dimineața ne sculam 

Și la școală noi plecăm 

triști și veseli intr-o zi

depinde de zi la zi

Când la școală am ajuns 

Profesoara ne-a răspuns

Că nu facem ora azi

Ca am ceva de lucrat

Oare exista fericire

Căci durere... Tot sa fie 

Totuși, cred ca fericirea

E doar o noțiune vie. 

O noțiune cu speranță

Ce crezi ca este reala

Pentru ca noi, vrem sa credem

Ca tristețea - i momentană. 

Dar oare iubirea exista? 

Oare este un sentiment? 

Dacă i un blestem, o vraja 

De undeva... Din orient. 

Dacă a fost inventata 

De o vrăjitoare,rece 

Ce a vrut doar ca sa tina 

Oamenii captivi pe veci. 

Dar oare ce e credința? 

Oare chiar poți crede orbește? 

Parca e o anumita parte 

Ce oricum, te depășește. 

Oare pacea e reala? 

Oare chiar poți avea pace? 

Cum poți sa stai liniștit 

Cand pământul n-are pace?? 

Cum sa existe iubire!? 

Cand atâți copii in lume 

Plâng si striga după mame 

Pentru ca s singuri pe lume. 

Cum poți crede in iubire? 

Cand in calea ta se arată 

Tot mai multe inimi frânte 

Ce erau aprinse odată. 

Cum sa existe fericire sau speranța? 

Cand atâția oameni spera 

Fericire sa primească 

Dar ei... Nu au importanta. 

Cum sa crezi oare in pace? 

Cand in jurul tau războaie 

Urlă, prevestesc mereu 

O moarte sfâșietoare. 

Cum sa crezi ca toate trec? 

Cand e răutatea - n floare 

Oamenii nu se iubesc 

Si așa speranța moare.

...664, 665, 666 picături de sânge...

Foame nu-i, nici frică, nici durere,

Disperarea a trecut în timp,

Un Prometeu mâncat încet de ciori pe câmp.

Și doar o secera și un ciocan se vede

Adânc în cerul plin de stele însângerate,

Ce-mi luminează calea spre apusul mult dorit

Și aștept, aștept la infinit...

Și fericit că voi vedea în iad pe acei eroi,

Ce luptau din neștiință poate și prostie

Pentru o lume fara regi și dumnezei,

Aștept... fie să stau și-o veșnicie...