Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Levinia Diandra
Data postării: 4 ianuarie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 641
Poezii din aceiaşi categorie
Rece de toamnă
E rece, tot mai rece inima caldă
Vântul usucă pe buze cuvintele
Gândul încet se veștejește nerostit
Foșnește sufletul plutind ruginiu
Șoptește liniștea primind ecouri pustii
Norii de dor acoperă zâmbetul
E întuneric de speranță rănită și plouă
Plouă rece cu tăcere înecând lumina
Spre nicăieri umblă pașii desculți
Pictează umbre reci pe cărări uitate
Bruma crește alburie sclipid orbitor
Și-atunci pierdut nu se mai vede mâine
Privirea arde stămutată în visare
Caută stelele aprinse în trecut
Vara plecată e spre soare călătoare
E toamnă rece de mă scutură plângând
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
The cut that always bleeds
There lies a scar that cannot mend,
etched deep where yearning finds no end—
like salt upon a tender seam,
a silent scream, an endless dream.
It’s love—a blade both fierce and kind,
that strikes the heart, yet leaves it bind;
a place where rapture, sorrow blend,
where beauty cuts, but wounds transcend.
She slipped away like fading light,
her laughter gone before the night,
and in her wake, a hollowed ache,
a gash left raw, too real to shake.
How quick she turned, how swift she fled,
while I was bound by words unsaid;
she found new arms to pull her near—
I’m left with ghosts that linger here.
Her smile now beams for someone new,
a truth I face, yet can’t see through;
it’s not her absence but her ease—
that’s the cut that always bleeds.
I watch her laugh, I hear her name,
and still the hurt remains the same;
for love can end, and love can wane,
but not the mark her phantom made.
Dulce crin, parfum de dor
Din al inimii locaș de jint
Te strig, te chem tânjind,
Dar tu, n-auzi, nu vii...
Plăpând mă lași... în agonii...
Mai am o speranță și un crin,
Mai ca-i să vii, măcar puțin,
Să nu mă lași, te rog, să mor
De-al crinului parfum de dor.
Mă strânge-un lanț, mă-nțeapă un spin,
Mai curge o lacrimă, mai trece-un timp.
Crinul, prea mult, câte puțin s-apleacă ușor
Ofilindu-se, secat de-atâta dor.
Lumânări în cuib de cuc.
Din ale mele suferinți s-adun,
Ele tac, dar parcă strig,
Unde plec, de ce mă sting...
E pamantul tot mai greu,
Despărțirea, tot mai rea
Dragii mei, mă duc cu tot,
Cu-al crinului parfum de dor...
Pentru tine
De-ai fi tu pe o stâncă
as muri apoi ,
Doar să te prind din clipa mai adâncă
Să mă ineci într-un puhoi .
Așezat pe oghialul de pe gazonul terenului ,
Imi deschideai cu vorbele ochii spre o alta lume .
Acum îți văd poza încuiată in sticla telefonului ,
Însă n-am mai auzit de al tău nume ...
Pe-o piatra te-astept la hotarul vieții noastre ,
Te-astept aici ca robul după muncă grea ,
Valuri mari pe marile albastre ,
Cu brațele mâhnite-mi eu voi înota !
Privesc la pasăre , privesc la-naltii pomi ,
Pasărea a obosit ! Pomii rămân goi !
Mor sa-jung la tine ,
Ș-apoi sa-jung la nori !
O iubire arzatoare
Pe banca retrasa eu te vad,
Si treapad vin spre tine,
Intrebandu-te ce te retine
De-a ma lua-n brate calde.
Ma asez pe banca,
Si vad un om cu chip angelic.
Dar tu rapid te apropii romantic,
Sarutandu-ma usor.
Cu sfiala-mi te pui-n poale,
Iar eu cu mainile goale mangai usor,
Un moment nepretuit.
Doamne, asteptam cu nerabdare,
Aceasta iubire de valoare.
Tu privindu-ma arzator,
Iti soptesc increzator:
Iubirea noastra va fi,
“Pana cand moartea ne va despartii”
Rece de toamnă
E rece, tot mai rece inima caldă
Vântul usucă pe buze cuvintele
Gândul încet se veștejește nerostit
Foșnește sufletul plutind ruginiu
Șoptește liniștea primind ecouri pustii
Norii de dor acoperă zâmbetul
E întuneric de speranță rănită și plouă
Plouă rece cu tăcere înecând lumina
Spre nicăieri umblă pașii desculți
Pictează umbre reci pe cărări uitate
Bruma crește alburie sclipid orbitor
Și-atunci pierdut nu se mai vede mâine
Privirea arde stămutată în visare
Caută stelele aprinse în trecut
Vara plecată e spre soare călătoare
E toamnă rece de mă scutură plângând
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
The cut that always bleeds
There lies a scar that cannot mend,
etched deep where yearning finds no end—
like salt upon a tender seam,
a silent scream, an endless dream.
It’s love—a blade both fierce and kind,
that strikes the heart, yet leaves it bind;
a place where rapture, sorrow blend,
where beauty cuts, but wounds transcend.
She slipped away like fading light,
her laughter gone before the night,
and in her wake, a hollowed ache,
a gash left raw, too real to shake.
How quick she turned, how swift she fled,
while I was bound by words unsaid;
she found new arms to pull her near—
I’m left with ghosts that linger here.
Her smile now beams for someone new,
a truth I face, yet can’t see through;
it’s not her absence but her ease—
that’s the cut that always bleeds.
I watch her laugh, I hear her name,
and still the hurt remains the same;
for love can end, and love can wane,
but not the mark her phantom made.
Dulce crin, parfum de dor
Din al inimii locaș de jint
Te strig, te chem tânjind,
Dar tu, n-auzi, nu vii...
Plăpând mă lași... în agonii...
Mai am o speranță și un crin,
Mai ca-i să vii, măcar puțin,
Să nu mă lași, te rog, să mor
De-al crinului parfum de dor.
Mă strânge-un lanț, mă-nțeapă un spin,
Mai curge o lacrimă, mai trece-un timp.
Crinul, prea mult, câte puțin s-apleacă ușor
Ofilindu-se, secat de-atâta dor.
Lumânări în cuib de cuc.
Din ale mele suferinți s-adun,
Ele tac, dar parcă strig,
Unde plec, de ce mă sting...
E pamantul tot mai greu,
Despărțirea, tot mai rea
Dragii mei, mă duc cu tot,
Cu-al crinului parfum de dor...
Pentru tine
De-ai fi tu pe o stâncă
as muri apoi ,
Doar să te prind din clipa mai adâncă
Să mă ineci într-un puhoi .
Așezat pe oghialul de pe gazonul terenului ,
Imi deschideai cu vorbele ochii spre o alta lume .
Acum îți văd poza încuiată in sticla telefonului ,
Însă n-am mai auzit de al tău nume ...
Pe-o piatra te-astept la hotarul vieții noastre ,
Te-astept aici ca robul după muncă grea ,
Valuri mari pe marile albastre ,
Cu brațele mâhnite-mi eu voi înota !
Privesc la pasăre , privesc la-naltii pomi ,
Pasărea a obosit ! Pomii rămân goi !
Mor sa-jung la tine ,
Ș-apoi sa-jung la nori !
O iubire arzatoare
Pe banca retrasa eu te vad,
Si treapad vin spre tine,
Intrebandu-te ce te retine
De-a ma lua-n brate calde.
Ma asez pe banca,
Si vad un om cu chip angelic.
Dar tu rapid te apropii romantic,
Sarutandu-ma usor.
Cu sfiala-mi te pui-n poale,
Iar eu cu mainile goale mangai usor,
Un moment nepretuit.
Doamne, asteptam cu nerabdare,
Aceasta iubire de valoare.
Tu privindu-ma arzator,
Iti soptesc increzator:
Iubirea noastra va fi,
“Pana cand moartea ne va despartii”
Alte poezii ale autorului
Ploaie
Ploaia se revarsă
Pe obrajii mei de sticlă
Nu o să se oprească
În neant circulă
Stropii cad pe haine
Udă tot în jur
Lasă urme cristaline
Iarna ca un țurțur
Se anunță furtună
Din ochii mei de safir
Fulgeră și tună
Parcă sunt un vampir
Nori nu dispar
Mă urmăresc neîncetat
Nu știu de unde apar
Picături se varsă pe asfalt
Acestea sunt lacrimi
Exprimate în singurătate
O mie de inimi
Care sunt destrămate
Secretul
Eu am secretul
Tu ai magia
Nu lăsa trecutul
Să ne strice armonia
Secretul e privirea ta
Pentru tine încerc să fiu mai bună
Tu ai scos poeta
Care se ascundea sub brumă
Tu emani lumină
Eu doar mister
Ești ca o vitamină,
Un adevărat cavaler
Antagonista din poveste
Văd în ochii tăi
Ceva ce-mi dă bătăi
E adevărul crud și nemilos
De ce ești un ticălos?
Știu că nu sunt eu
E și a fost ea mereu
De ce te minți?
De ce mă minți?
Nu vreau să fiu scorpia
Care-ți încurcă relația
Antagonista din poveste
Pe care lume s-o deteste.
De ce-ți complici viața?
De ce-mi distrugi existența?
Mi-ai dat iluzii false și deșarte
Acum te vreau departe.
Nu pot sta cu cineva
Care iubește pe altcineva
Vreau totul sau nimic
Nu un robot mecanic
Te-am iubit și te iubesc
Sentimente ce mă zdrobesc
Te-am crezut cu determinare
Când mă mințeai cu nerușinare
Du-te la iubirea ta
Cu mine n-ai ce îndrepta
Nu te mai cred deloc
Am fost un simplu joc.
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
Galaxie
M-am pierdut prin stele
Ca să te caut prin ele
Dar nu te-am găsit
Și m-am simțit cumplit
Te-am căutat și pe Lună
Altă dezamăgire bună
Nu are rost să te mai caut
Deja te-am pierdut
Cred că ai ajuns în altă galaxie
Și ai uitat cu totul de mine
Bucură-te de altă viață
Că am să te uit cu siguranță
Luna
Luna mă hipnotizează
Cea plină mă ține trează
Și-mi dă energie
Totul pare o nebunie
De ce Luna mă afectează?
Povestea ei mă fascinează
Când e pe cer am vise ciudate
Care rămân în noapte
Uneori vreau să fiu Luna
Magică ca întotdeauna
Care-și așteaptă Soarele
Strălucitor ca stelele.
Când o să-mi întâlnesc
Sufletul meu pereche nebunesc
Sub lună vreau să mă sărute
Și să-mi ofere senzații plăcute.
Ploaie
Ploaia se revarsă
Pe obrajii mei de sticlă
Nu o să se oprească
În neant circulă
Stropii cad pe haine
Udă tot în jur
Lasă urme cristaline
Iarna ca un țurțur
Se anunță furtună
Din ochii mei de safir
Fulgeră și tună
Parcă sunt un vampir
Nori nu dispar
Mă urmăresc neîncetat
Nu știu de unde apar
Picături se varsă pe asfalt
Acestea sunt lacrimi
Exprimate în singurătate
O mie de inimi
Care sunt destrămate
Secretul
Eu am secretul
Tu ai magia
Nu lăsa trecutul
Să ne strice armonia
Secretul e privirea ta
Pentru tine încerc să fiu mai bună
Tu ai scos poeta
Care se ascundea sub brumă
Tu emani lumină
Eu doar mister
Ești ca o vitamină,
Un adevărat cavaler
Antagonista din poveste
Văd în ochii tăi
Ceva ce-mi dă bătăi
E adevărul crud și nemilos
De ce ești un ticălos?
Știu că nu sunt eu
E și a fost ea mereu
De ce te minți?
De ce mă minți?
Nu vreau să fiu scorpia
Care-ți încurcă relația
Antagonista din poveste
Pe care lume s-o deteste.
De ce-ți complici viața?
De ce-mi distrugi existența?
Mi-ai dat iluzii false și deșarte
Acum te vreau departe.
Nu pot sta cu cineva
Care iubește pe altcineva
Vreau totul sau nimic
Nu un robot mecanic
Te-am iubit și te iubesc
Sentimente ce mă zdrobesc
Te-am crezut cu determinare
Când mă mințeai cu nerușinare
Du-te la iubirea ta
Cu mine n-ai ce îndrepta
Nu te mai cred deloc
Am fost un simplu joc.
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
Galaxie
M-am pierdut prin stele
Ca să te caut prin ele
Dar nu te-am găsit
Și m-am simțit cumplit
Te-am căutat și pe Lună
Altă dezamăgire bună
Nu are rost să te mai caut
Deja te-am pierdut
Cred că ai ajuns în altă galaxie
Și ai uitat cu totul de mine
Bucură-te de altă viață
Că am să te uit cu siguranță
Luna
Luna mă hipnotizează
Cea plină mă ține trează
Și-mi dă energie
Totul pare o nebunie
De ce Luna mă afectează?
Povestea ei mă fascinează
Când e pe cer am vise ciudate
Care rămân în noapte
Uneori vreau să fiu Luna
Magică ca întotdeauna
Care-și așteaptă Soarele
Strălucitor ca stelele.
Când o să-mi întâlnesc
Sufletul meu pereche nebunesc
Sub lună vreau să mă sărute
Și să-mi ofere senzații plăcute.