O nălucă prin grădină
Regi, regine, prinți, prințese
Firul narativ se țese
Se îmbină armonios
Cu finalul glorios
O creație post divină
O nălucă prin grădină
Nu-i nici apă dintr-un lac
E un colț de rai buimac
Pătimașă fată, sferă de lumină
Cer răbdător să revină
Un gingaș vestit contur
De iubire și mercur
Fină, dulce și zglobie
Precum raze pe câmpie
Precum munți semeți, cinstiți
Precum nori frumos vopsiți
Chip bolnav de armonie
Ochi trădați de sentiment
Glas ascuns de ciocârlie
Și venin golind încet
Știu, se contrazic păreri
Valsul celor efemeri
Un reper am pe pământ
Al tău chip plăpând și sfânt
Fie rău, sau fie bine
Cred cu-adevărat în tine
Cred și sper și îmi doresc
Să învăț să te iubesc
Pentru ăștia toți cei mici
Pot spune, chiar și pitici
Se anunță un gând mare
Oare azi e rărbătoare?
Eu sărbătoresc rugând,
Cerul, iadul și stăpânii
Urlu iar adăugând
Dă-mi comoara și toți anii!!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Pentru suflet și despre suflet
Data postării: 15 august
Vizualizări: 67
Poezii din aceiaşi categorie
Ce-i fericirea?
M-am întrebat mereu ce-i fericirea
Și unde aș putea să o găsesc,
Că nimeni nu mi-a dat răspuns
Și tare mi-aș dori s-o întâlnesc.
Dar unde să mă duc în lumea asta
În cele patru zări din geografie,
S-o aflu, să mi-o sădesc în suflet
Și-apoi din gram să fac...o mie.
Dar oare fericirea este în grame?
Și aș putea s-o cumpăr la tarabă?
Mă tem că nu se vinde la cântar
În aur s-o plătesc, s-o bag în tolbă.
În drumul meu cu multă căutare
Am întâlnit un om bătrân în cale,
Care cu multă-nțelepciune-a-spus
Că fericirea e-n iubire și nu-n parale.
Atunci, răspunsul imediat mi-am dat
Că trebuie să dăruiesc iubire din iubire,
Și doar așa,cum moșul înțelept a zis
Copile, vei trăi și înțelege...cuvântul...
fericire!
Amor fără limite
Ce poate să facă iubirea dintr-un om?
Cum am ajuns din persoana care eram,
La persoana care sunt acum?
Cum a reușit o singură persoană
Să-mi schimbe complet viziunea despre lume și amor?
Cum a putut să mă schimbe la 180°,
Cu ajutorul unei piruete dintr-un vals nesfârșit, cosmic,
În care dansăm îmbrățișați,
Aflați în universul nostru?!
Poate la început par niște întrebări banale,
A unei persoane care se pierde pe sine, pentru a-și regăsi
Cealaltă jumătate,dar el mi-a schimbat percepția
Pe care o aveam asupra vieții și viziunii mele de viitor!
Acum, în loc să mă văd pustiind prin lume,
Pierdută!... Rătăcind prin abisul meu singuratic și întunecat,
Plin de responsabilități și griji, făcându-mă să mă adâncesc
Tot mai mult în lumea muzicii, care pentru o perioadă
M-a învățat să-mi accept destinul
Și să văd și cealaltă față a lumii!
Mă văd alături de el trecând peste toate obstacolele vieții,
Dar și toate obstacolele care vor apărea în calea iubirii noastre!
Mă văd lângă el, într-un amor paradisiac,
Desprins din vise și povești de adormit copiii,
Cu prințese și zmei ,eroi și antieroi !
Sunt recunoscătoare vieții că mi l-a adus în cale,
Dar mai ales lui că a reușit să-mi deschidă inima,
Pe care credeam că o am de piatră
Și nu poate nimeni să o străpungă cu flăcările aromatice ale iubirii!
Îi mulțumesc din suflet că m-a învățat
Cum să iubesc cu adevărat!
Și îi mulțumesc pentru că nu se joacă cu inima mea care...
S-a făcut mică, sclipitoare și mlădioasă de când i-a cunoscut sufletul!
Și... Asta e... Dacă se va întâmpla cândva să ne despărțim,
Prefer să rămân singură,
Pentru că știu că ceea ce simt pentru el este aur pur,
Iar o dată cu plecarea lui de lângă mine,
Va muri și o jumătate din mine!
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
Departe ești de mine
Departe ești de mine
Și parcă nu mai pot
Mi-e-atât de dor de tine
Din mintea-mi nu te scot
Ș-un Un veac în lume
Îmi pare că-am trăit
Că sunt bătrân ca timpul
Că tu vei fi murit
Și-mi mai aduc aminte
De dorul meu cumplit
Și sunt străpuns prin minte
De chipul tău iubit
Și-atuncea dinaintea-mi
Prin Ceață parcă treci
Și iar te pierzi în zarea
Eternei dimineți
Atâta timp cât mă iubești de Andra în portugheză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Contanto que você me ame
Se o céu cair sobre você, eu te protegerei,
E pode vir, querido, e o dilúvio, não apague o fogo do meu coração,
Mesmo que haja um terremoto, o fim do mundo, você sabe,
Contanto que você me ame, eu amarei você.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce em seus olhos.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce com você na cama.
Se um cometa nos atingir, não tenho medo, você sabe
Que certamente você conseguirá um foguete, nós sobreviveremos,
Mesmo que haja um tsunami, o fim do mundo, você conhece,
Contanto que você me ame, eu amarei você.
E quando você achar difícil de ver,
Estou lá para esclarecer você.
E quando você não acredita mais em si mesmo,
Estou lá para motivar você.
Tam-taca-tum-tchau, venha aqui,
Sua voz é um violino em meu coração,
Tam-taca-tum-pa, eu cantarolaria para você,
Você é o coro da minha vida.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce em seus olhos.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce com você na cama.
Suflet cu esență de trandafir
Sufletul meu de floare rară,
Care mi ai transformat viata într o vară,
Călduroasă ca o rază,
Esența mea drăgastoasă.
Drogul tău ma omoară,
Fiind parfumul tau de viață,
Iubirea ta de o substanță faimoasă,
Suflet cu esență trandafirată.
Care mi a mai luat odată din aer,
Pentru mireasma ta de înger,
Moarta când se ofilește,
Iubita când trăiește.
Alte poezii ale autorului
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.
Vie fantomă
Abis , un rol de mult împachetat
In aur și mărgele
Un sentiment îngreunat
De uscat si de rele
Nu apa și îngerul blând
Nu calul și omul de rând
Nu vorbele promițând
Ci, iubitul nostru gând
Conștiința-i ca o vie fantomă
N-au destule haruri mari
Tot orașul intr-o comă
Trece praful peste ani.
Să ne amintim o vorbă
Pusă sus, in loc select
Impusă precum o normă
Închis intr-un cub discret
Păr întins ... ca un ecuator pe hartă
Figură modelată , un meșteșug , o artă
Un nor și prima plată
Pentru bărbat : “ o fată”
O fată , crește , una piere
Născut chiar din durere
Un pelin , un altul miere
Care drepturile cere ...
Ochi cu formă și culoare
Riduri nu, e doar o floare
Piele meschină , egoistă
Din nou arta este artistă.
Gropița templului modern
Rădăcina din etern
Chip sculptat după infern
Astăzi fără dor patern
Spirit liber , vremuri duse
Cauze de mult apuse
Frunze scurte și pătrunse
De ploi multe , lungi și plânse
Șase astre se îmbină
S-o descrie pe regină
Păr cu cifre presărat
Firul sumbru numărat
FRAGILĂ făptură domoală
Care acoperă c-o boală
Destainuie groapa de smoală
Mormăie câte-o vocală.
Te văd eu așa, iubito!
Impresionant tablou nemărginit
Nulitate pentru infinit
Steluțe veșnice amintiri
Tu câte pământul-le admiri
Întregul separat de timp
Sentimente contratimp
Lacrimi pline de venin
Iubire , când pot să vin?
Nu întreabă de răspuns
Nu clipește la apus
Nu oferă pe cât ceri
Risipește doar plăceri
Trecătoare și uitate
Zâmbește încătușate
Gust amar de revedere
Temporar timp de ședere
Ca un ghimpe otrăvit
Bate ceasul nedormit
Și vesteste-ncet momentul
Azi se termină prezentul!
Viitoare clipă arată
Doar o singurică pată
Ape , uscat și omenire
Toate seamănă iubire.
Partea mea s-a deghizat
In roșcatul ei palat
Chip cioplit din zeități
Migălit el pe bucăți
Ochi domoli , buze divine
Stări parșive și provine
Dintr-un munte de suspine
Care te învață bine.
“Mă iubești , îți sunt un dar “
“Tu un simplu exemplar “
Gust in vorbe , de nectar
Dragoste ; involuntar
Vinovat ești timp avar
Simt eu oare că dispar ?
Cunoscută paralela
Cu speranță-nchid capela.
Tărâm unic , doar abis
Construit doar intr-un vis
Părăsesc umil umanul
Continuând sirect romanul
Strălucești iubito in lume
Ai un sens , îmi dai un nume
Univers, repar ruptura
Îmi admir senin , Scriptura.
Mânat grabnic de trecut
Atmosfera
Mânat grabnic de trecut
Care caută tăcut
Scăpări grave și morbide
Peste stratul ce se—ntinde
Un punct , o dâră stearsă
Un nebun cu mintea întoarsă
Temător de fel încearcă
Picăturile să stoarcă
Miliarde , constelații
Vieți umane , conspirații
Teorii și exclamații
Statui moarte ; malformații
Greșeli pretinse cu viață
Suflete , vie speranță
Indulgență , siguranță
Imposibilă ,chitanță!
Creat pentru nemurire
Bărbat jalnic referire : !!!
Fac la doamna : O femeie!
Mângâiare de scânteie!
Aparține atmosfera
Diferența , emisfera
Două părți , împreunate
Pentru timp , neînsemnate.
Efemer apari , sărmane
Sclipiri , gânduri și mormane
Metafore , un epitet și jale
Moralist , cu trei morale.
Glob sălbatic , rotitor
Minți bolnave , ghicitor ?
Balanța virgină pedeapsă,
S-a creat doar o sinapsă.
Moale tulpina de om ,
Invizibil , biet atom
A plutit , găsind abisul
S-a certat cu interzisul.
Șiretlic , puteri mărețe
Siluetă , multe fețe
Culori șterse sau semețe
Figurine des , glumețe!
Viața dau , apoi primesc
De la sacrul , țărănesc
Ridicat-au steag , orbesc
Femeia , dar dumnezeiesc.
Te lovești ; ca îmbibat
In armonie , gâdilat
Fluturași necontrolat
In iubire înrolat.
Misiune de soldat,
Greu iubitul , fascinant
Doamna , unui împărat
Templuri mari am ridicat
Ridicat-am lumi pustii
Vise smulse , jucării
Pierderi grele , dragi copii
Smoală , fericire , te-apropii
Am pătat cerneala vieții
Am cernut un fir viteaz
Murmurau sumbru Poeții
Sentiment înalt , cam breaz.
Iubiri veșnice , sporite
Plânsete obișnuite
Ocrotiri nemărginite
Aurul șocat se simte.
Lumea cade , eu presimt
Viitorul ce-l resimt
Un prezent atrofiat
Tu iubire , ai plecat ?
Noțiuni de timp , aud...
Ecouri stinse și ud
Lanțuri vechi , croite veșnic
Legământul meu puternic.
Te cuprind , a mea ești doamnă
Universul mă condamnă
Să te port in piept cu har
Un tatuaj ereditar.
Corul mut cânta voios
Îți dăruiesc cât aș visa in noapte
Timpul fără tine nu e timp , e moarte
Plecând mâna , cercetez
Cu, cuvinte mă semnez
Să pot îndeplini destinul
Ce mi-e scris nu in nisip , ci-n piatră
Tu ești al meu unic căminul
Și n-am sa pot uita vreodată
Te iubesc așa cum Dumnezeu iubește omul
Așa cum țăranul își iubește pomul
Așa cum universul ma învață
Să aleg iubirea și sa iubesc ce am ales , o viață
Poate norii chiar îmbătrânesc
Poate stelele nu strălucesc
Poate comorile din univers
Au ajuns la ultimul vers
Apele întind o masă
Soarele iar se revarsă
Scoici pustii șed pe nisip
Eu privesc statornic, al tău chip
Ecouri disperate se coboară
Sentimente de-odinioară
Jurăminte amorțite
Și destine despărțite
Corul mut cânta voios
Sufletul morocănos
Nu e timp Doamne, iubesc
Simt potopul cel, ceresc
Apăsarea e domoală
Nu v-a-ncepe o răscoală
Să cuprindă întreg locul
Să lovească și norocul
Parfumate vieți pătate
Grele zile numărate
Suflet mort și îngropat
Rodul putred , nu bogat.
Trece timpul peste praf
Praful trece peste timp
Lasă semne , caligraf
Nu există anotimp.
Murmure cotropitoare
Pe pășuni nu-s căprioare
Nu-s nici șanse să învie
Nu există colivie
Să rețină cu minutul
Și secunda , și trecutul
Colorat si simplu dans
Astăzi nu sunt pași de vals
Azi cărbune și , durere
Nu e loc de revedere
Ca un orb , simt adierea
E departe apropierea.
Falnic un destin mustrat
Griji , iluzii au spintecat
O fărâmă de iubire
Un portret de izbăvire.
În privire o constelație
Tu,liniște fără de pată
Cu ochi căprui și zâmbet neînvins
Cu părul creț ca într-un vis
Din nou găsită inculpată
Aștept sentința pe vecie
Aroma nouă timpurie
Lanțul grijuliu, apatic
Acum nu e singuratic
Noul lanț a prins contur
Sufletul mi-e imatur
Cât să sper? Cât să îndur?
În genunchi eu stau și jur...
Leg cu tine legământ
De la cer pân' la pământ
Lanțul vechi și cel din nou
Strânse tare de-un garou
Cer să mă pot apăra
Cer să nu pot neglija
Cer să nu pot să respir
O secundă se te-admir
Universul a plănuit
Asta e pedeapsa mea
Să iubesc din nou murdar
Astăzi nu e în zadar.
Astăzi nu mai neg ce simt
Lasă-mă să te alint
Lasă-mă doar să pronunț
Crede-mă, eu nu renunț!
În privire-o constelație
Vocea iar o speculație
Zâmbetul o destinație
Viitorul o relație.
Tu nu crezi, eu mă prefac!
Rău nu aș vrea să mai fac.
Te-nvelesc în gând mereu,
Tu ești, Doamne, versul meu!
Jocul ăsta deprimant
Ca un desen dezarmant
Totul parcă înțelept
Numai eu perfect defect
Piesa lipsă din deșert
Norii vreau acum să-i cert
Au promis ca îți șoptesc,
Doamnă dragă, te iubesc!